Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 826 din 11 octombrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) pct. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Aurel Şerban Anghelescu şi Elena Anghelescu în Dosarul nr. 13.028/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 425D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.526/2011 şi nr. 224/2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 8 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 13.028/63/2011, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) pct. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Aurel Şerban Anghelescu şi Elena Anghelescu într-o cauză privind asigurările sociale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate, prin stabilirea impozitului asupra pensiilor, contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 47 alin. (2) şi art. 56 alin. (1). În acest sens, arată, în esenţă, că, deşi sunt beneficiari ai Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, şi ai Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, iar veniturile lor, inclusiv acelea provenite din pensii, nu trebuie impozitate, acest lucru nu este respectat, ci, dimpotrivă, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, se realizează contrariul. Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. Prin încheierea de sesizare, Curtea a fost sesizată cu art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010. Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea reţine că, în realitate, este vorba despre dispoziţiile art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, care se referă la modificarea prevederilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006. În aceste condiţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, şi art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: - Art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006: "Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei."; - Art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: "Categorii de venituri supuse impozitului pe venit: (...) e) venituri din pensii, definite conform art. 68." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) referitor la nivelul de trai şi art. 56 alin. (1) referitor la contribuţii financiare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate pun în discuţie modul de interpretare şi aplicare a textelor de lege criticate. Asemenea aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. Astfel, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal este inadmisibilă. De altfel, prin Decizia nr. 1.526 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2012, Curtea a reţinut că stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor şi taxelor şi de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligaţii în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective. Totodată, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, Curtea constată că, prin Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, a statuat că aceste dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentajul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Aurel Şerban Anghelescu şi Elena Anghelescu în Dosarul nr. 13.028/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012.
