Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 825 din 22 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2, art. 289 alin. 1 si ale art. 290 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 20 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal, excepţie ridicatã de Alin-Cosmin Ardelean în Dosarul nr. 5.553/100/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã apãrãtorul ales al autorului excepţiei a transmis o cerere de amânare a cauzei, întrucât nu se poate prezenta la acest termen din cauza volumului mare de activitate.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare a judecãrii cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5.553/100/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 1 şi 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de Alin-Cosmin Ardelean cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei decizii penale prin care a fost respins ca nefondat apelul formulat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe penale de condamnare pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute şi pedepsite de art. 215 alin. 1 şi 2, art. 289 alin. 1 şi art. 290 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 215 alin. 2 din Codul penal aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului de a nu fi judecat sau pedepsit de douã ori, întrucât instituie o dublã incriminare şi, drept consecinţã, o dublã sancţionare a unei singure acţiuni materiale, parte componentã a laturii obiective a infracţiunii.
Considerã cã art. 289 alin. 1 din Codul penal încalcã egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi dreptul la un proces echitabil, deoarece instituie privilegii în favoarea funcţionarilor publici faţã de cetãţenii de rând.
De asemenea, aratã cã art. 290 din Codul penal aduce atingere condiţiilor şi limitelor restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, întrucât infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnãturã privatã ar trebui sã fie cercetatã doar la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, şi nu din oficiu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit Încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 1 şi 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepţiei reiese, însã, cã acesta criticã doar prevederile art. 215 alin. 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra constituţionalitãţii acestor din urmã texte de lege, având urmãtorul cuprins:
- Art. 215 alin. 2 ("Înşelãciunea"): "Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni.";
- Art. 289 alin. 1 ("Falsul intelectual"): "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu ştiinţã de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";
- Art. 290 ("Falsul în înscrisuri sub semnãturã privatã"): "Falsificarea unui înscris sub semnãturã privatã prin vreunul din modurile arãtate în art. 288, dacã fãptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţeazã altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã.
Tentativa se pedepseşte."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 4 paragraful 1 referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de douã ori din Protocolul nr. 7 la Convenţie, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 14 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 215 alin. 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã şi din actele normative internaţionale, invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 505 din 15 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 13 iulie 2006, prin Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, şi prin <>Decizia nr. 1.086 din 14 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate în prezenta cauzã, pentru motivele acolo arãtate.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2, art. 289 alin. 1 şi ale art. 290 din Codul penal, excepţie ridicatã de Alin-Cosmin Ardelean în Dosarul nr. 5.553/100/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 iunie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
