Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 825 din 16 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 39 din 18 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Roland Caruso în Dosarul nr. 1.333/2006 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.333/2006, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Roland Caruso în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile legale criticate, care spre deosebire de prevederile ce reglementeazã în mod amãnunţit condiţiile în care pot fi desfãşurate activitãţile de înregistrare audio înscrise la secţiunea VI - Interceptãrile şi înregistrãrile audio şi video din Codul de procedurã penalã, aduc atingere principiului referitor la prezumţia de nevinovãţie, deoarece nu prevãd în mod explicit dreptul inculpatului de a lua cunoştinţã de conţinutul unor astfel de înregistrãri şi nici obligativitatea instanţei de judecatã de a verifica legalitatea lor.
În lipsa unei autorizãri exprese, autorul considerã cã înregistrãrile telefonice efectuate de pãrţi violeazã secretul corespondenţei şi nu asigurã suficiente garanţii în vederea desfãşurãrii unui proces echitabil, deoarece în lipsa unor sancţiuni referitoare la nerespectarea strictã a condiţiilor de admisibilitate a unor astfel de probe se poate ajunge la situaţia paradoxalã de a fi analizate procese-verbale de transcriere ce nu au ataşate integral redactãrile în formã scrisã ori suportul care conţine înregistrarea nu are ataşat la procesul-verbal sigiliul organului de urmãrire penalã, fãcând practic imposibilã o expertizare tehnicã. În plus, existã posibilitatea ca partea care a efectuat înregistrarea sã pãstreze trunchiat convorbirea cu consecinţa denaturãrii înţelesului anumitor afirmaţii care au fost rupte din context.
Judecãtoria Cluj-Napoca opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice reprezintã mijloace de probã care urmeazã a fi apreciate de instanţã în ansamblul probatoriului administrat, putând fi combãtute de cãtre oricare dintre pãrţi. În plus, nu se poate pune problema lezãrii principiului inviolabilitãţii convorbirilor telefonice, întrucât înregistrarea pusã la dispoziţia organelor de cercetare penalã a fost efectuatã de partea vãtãmatã în memoria telefonului mobil propriu.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate nu încalcã dreptul la un proces echitabil şi nu înlãturã posibilitatea inculpatului de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã stabilitã de lege. Faptul cã se oferã pãrţilor posibilitatea de a prezenta înregistrãri realizate în afara prevederilor art. 91^1 din Codul de procedurã penalã nu înseamnã cã se stabileşte a priori vinovãţia vreunei persoane. Vinovãţia ori nevinovãţia inculpatului se stabileşte de cãtre instanţa de judecatã în urma examinãrii tuturor probelor administrate.
De asemenea, dreptul fundamental privind secretul corespondenţei nu este un drept absolut, el putând cunoaşte, potrivit art. 53 din Constituţie, anumite limite. Astfel, poate comporta o restrângere necesarã în interesul justiţiei, atât în scopul descoperirii infracţiunilor şi infractorilor, cât şi în vederea aflãrii adevãrului.
Dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere în niciun fel dreptului la apãrare consacrat de art. 24 din Constituţie, inculpatul putând fi asistat de un apãrãtor care dispune de toate mijloacele procesuale necesare pentru a combate eventualele înregistrãri prezentate de partea adversã şi admise de instanţã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu înlãturã posibilitatea inculpatului de a beneficia, în cadrul unui proces public, judecat într-un termen rezonabil, de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã de lege, de toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care le presupune dreptul la apãrare.
De asemenea, interceptarea şi înregistrarea unor convorbiri fãrã acordul persoanei vizate constituie o restrângere a exerciţiului dreptului la secretul corespondenţei, acceptatã, în conformitate cu art. 53 din Constituţie, în cazuri şi condiţii limitativ şi precis determinate, cum ar fi acela al apãrãrii drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor ori al desfãşurãrii instrucţiei penale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã "Verificarea mijloacelor de probã", aşa cum au fost modificate prin <>art. I pct. 51 din Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au urmãtorul conţinut:
"Înregistrãrile prevãzute în prezenta secţiune, efectuate de pãrţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probã când servesc propriile convorbiri sau comunicãri pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrãri pot constitui mijloace de probã dacã nu sunt interzise de lege."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, ale art. 28 referitoare la secretul corespondenţei, precum şi cele ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 91^6 alin. 2 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate ca şi în prezenta cauzã. Astfel, prin Deciziile nr. 539 din 7 decembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 18 ianuarie 2005, şi nr. 593 din 21 septembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006, au fost respinse excepţiile ca neîntemeiate pentru considerentele acolo arãtate.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor de mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^6 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Roland Caruso în Dosarul nr. 1.333/2006 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 noiembrie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
