Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 825 din 11 octombrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 112^1 lit. c) si ale art. 112^2 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 lit. c) şi art. 104 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială Cadmin Prod - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 30/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 342D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că aspectele învederate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate sunt probleme ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, fiind de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 29 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 30/120/2010, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 lit. c) şi art. 104 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială Cadmin Prod - S.R.L. într-o cauză ce are ca obiect anularea unei decizii de impunere. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. Astfel, se ajunge ca dispoziţiile de lege criticate să contravină prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţie. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale. Astfel, se impune înlăturarea aplicării dispoziţiilor de lege criticate, în contextul în care prin Legea nr. 346/2004 au fost armonizate normele fiscale în materie cu reglementările europene. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale de către instanţele de judecată la litigiul dedus judecăţii, cu privire la definiţia microîntreprinderii. Or, instanţa de contencios constituţional a statuat, spre exemplu prin Decizia nr. 357/2011 sau Decizia nr. 1.474/2011, că modul de interpretare şi aplicare a normelor legale este atributul instanţelor de judecată şi nu intră în sfera contenciosului constituţional. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra eventualelor contradicţii dintre prevederile a două sau mai multe acte normative, respectiv asupra contradicţiilor dintre dispoziţiile art. 103 lit. c) şi art. 104 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi cele ale Legii nr. 346/2004. Avocatul Poporului arată că prin textele de lege criticate au fost prevăzute condiţiile în care microîntreprinderile pot opta pentru plata impozitului pe venit. Aceste prevederi de lege, reglementând impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, reprezintă opţiunea legiuitorului, care astfel dă expresie preocupării statului pentru a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Aşa fiind, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, codul fiscal a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, dispoziţiile de lege criticate regăsindu-se, în prezent, sub o altă numerotare. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 112^1 lit. c) şi ale art. 112^2 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ce au următorul conţinut: - Art. 112^1 lit. c): "Definiţia microîntreprinderii În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent: (...) c) a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei al 100.000 euro"; - Art. 112^2 alin. (5): "Opţiunea de a plăti impozit pe veniturile microîntreprinderii (...) (5) Microîntreprinderile nu mai aplică acest sistem de impunere începând cu anul fiscal următor anuluiîn care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la art. 112^1." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia susţine că se realizează o neconcordanţă între prevederile legale ale Codului fiscal şi cele ale Legii nr. 346/2004. În jurisprudenţa sa constantă, instanţa de contencios constituţional a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. De asemenea, Curtea reţine că aspectele învederate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate sunt probleme ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, fiind apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, neintrând în sfera contenciosului constituţional. Astfel, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112^1 lit. c) şi ale art. 112^2 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112^1 lit. c) şi ale art. 112^2 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială Cadmin Prod - S.R.L. din Târgovişte în Dosarul nr. 30/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012.
