Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬─┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │-│preşedinte │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga│-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Marian Enache │-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Daniel Marius │-│judecător │
│Morar │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Mona-Maria │-│judecător │
│Pivniceru │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Livia Doina │-│judecător │
│Stanciu │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Elena-Simina │-│judecător │
│Tănăsescu │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Varga Attila │-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Valentina │-│magistrat-asistent│
│Bărbăţeanu │ │ │
└─────────────────┴─┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 416 şi 421 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Liviu Lucian Hacman în Dosarul nr. 9.080/63/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.274D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, reprezentată de deciziile nr. 644 din 1 noiembrie 2016 şi nr. 133 din 7 martie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.080/63/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 416 şi 421 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Liviu Lucian Hacman într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva unei sentinţe prin care s-a constatat perimarea cererii formulate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu este clar în ceea ce priveşte definirea motivelor imputabile părţii, întrucât nu stabileşte condiţiile în care uneia dintre părţi i se poate reproşa nelucrarea dosarului pentru o perioadă mai mare de 6 luni, aducând atingere dreptului la un proces echitabil. Autorul excepţiei precizează că, în speţă, suspendarea judecării cauzei a fost o suspendare facultativă în baza art. 413 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pusă în discuţie din oficiu de instanţa de judecată, acesteia revenindu-i şi obligaţia obţinerii deciziei definitive dintr-un alt dosar, în vederea judecării cauzei suspendate. 6. În ceea ce priveşte art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă se susţine că încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, având în vedere, pe de o parte, că termenul de 5 zile de la pronunţare în care se poate depune recurs împotriva hotărârii prin care se constată perimarea este prea scurt, fiind acordat de la data pronunţării, şi nu de la data comunicării. Or, în lipsa comunicării sentinţei, nu se poate depune un recurs motivat pentru că nu se cunosc cauzele care au dus la constatarea perimării acţiunii. 7. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că sintagma "motive imputabile părţii", menţionată la art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu are caracter vag, dispoziţiile Codului de procedură civilă stabilind în mod clar care sunt obligaţiile părţilor interesate referitoare la continuarea procesului în cazul suspendării acestuia. Referitor la prevederile art. 421 alin. (2) din Codul de procedură civilă arată că faptul că termenul pentru exercitarea recursului în cazul perimării curge de la pronunţare nu este de natură să încalce principiile constituţionale, întrucât părţile sunt încunoştinţate despre termenele de judecată, având posibilitatea de a-şi formula apărările. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 416 şi 421 din Codul de procedură civilă, dar din considerentele acesteia rezultă că autorul excepţiei a formulat critici de neconstituţionalitate cu privire la prevederile art. 416 alin. (1) şi ale art. 421 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 416 alin. (1): "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni." – Art. 421 alin. (2) teza întâi: "(2) Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. (...)." 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia susţine că art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu este clar în ceea ce priveşte definirea motivelor imputabile părţii pentru care cererea a rămas în nelucrare, în condiţiile în care, în cauză, suspendarea judecării cauzei a fost o suspendare facultativă în baza art. 413 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiind pusă în discuţie din oficiu de instanţa de judecată. Din aceeaşi perspectivă a calităţii legii, cu referire la pretinsa lipsă de claritate a sintagmei "motive imputabile" din cuprinsul prevederilor art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 644 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, paragraful 17, prin care a arătat că instanţa de recurs va aprecia dacă aspectele învederate de parte pot să justifice inacţiunea sa în ceea ce priveşte introducerea unei cereri de redeschidere după suspendare a procesului sau dacă, dimpotrivă, aceasta a lăsat procesul în nelucrare din motive imputabile sieşi, dovedind lipsa de stăruinţă cu privire la finalizarea acestuia. Ca atare, sintagma "motive imputabile" va fi analizată de instanţa care se pronunţă asupra perimării în funcţie de împrejurările concrete şi în ansamblul normelor procedurale aplicabile în cauză. Curtea a apreciat, totodată, că nu se poate susţine că sintagma criticată ar avea un caracter vag şi imprecis, întrucât, faţă de regulile de procedură clare şi inechivoce care guvernează procesul civil, dacă partea interesată acţionează cu diligenţă şi bună-credinţă, textul criticat îi oferă acesteia posibilitatea de a avea reprezentarea a ceea ce ar putea să constituie motive imputabile în ceea ce priveşte atitudinea proprie faţă de continuarea procesului. 14. Şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 421 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat prin raportare la critici similare celor formulate în prezenta cauză, respingând-o ca neîntemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 133 din 7 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 22 mai 2019, paragraful 19, şi prin Decizia nr. 741 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 19 aprilie 2018, paragraful 21, a statuat că sancţiunea procedurală a perimării este determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra unor raporturi juridice deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii. Perimarea şi, implicit, consecinţele ei, prevăzute de art. 422 din Codul de procedură civilă, ar fi putut fi evitate dacă părţile s-ar fi interesat în perioada de 6 luni de la data suspendării cauzei de stadiul în care se află judecata. 15. Faţă de criticile formulate, referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul pentru introducerea recursului împotriva hotărârii care constată perimarea, Curtea a reţinut că prevederea legală potrivit căreia termenul de recurs curge de la pronunţarea hotărârii nu încalcă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, întrucât părţile sunt încunoştinţate din timp despre judecată şi, prin urmare, au posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare, ceea ce constituie tocmai o reglementare a exercitării dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime. 16. Referitor la susţinerile potrivit cărora termenul de recurs ar trebui să curgă de la momentul comunicării hotărârii supuse recursului, Curtea a observat că, în Codul de procedură civilă, legiuitorul a reglementat prin art. 487 alin. (1) că "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs". Excepţia de la regula enunţată este dată, aşadar, prin trimiterea la prevederile art. 470 alin. (5), care vizează termenul de exercitare a apelului, precizând că, în cazul în care acesta curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge însă de la data comunicării hotărârii. În consecinţă, în mod similar, şi în situaţia în care termenul de exercitare a recursului curge de la pronunţare, acesta va fi formulat în respectivul termen, dar pentru motivarea sa termenul va curge de la comunicarea hotărârii atacate. 17. De altfel, Curtea a observat că instanţa sesizată cu soluţionarea recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea analizează dacă această măsură a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la perimarea cererii şi nu fondul cererii a cărei perimare se constată, perimarea fiind un incident procedural intervenit în cursul unui proces. 18. Totodată, Curtea a făcut referire la jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2001, prin care a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări. Este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie care rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competenţa [...] şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", şi ale art. 129, potrivit cărora "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, accesul liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalităţile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau vreun grup social. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii, cele statute în deciziile mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liviu Lucian Hacman în Dosarul nr. 9.080/63/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 416 alin. (1) şi ale art. 421 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data 9 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
