Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 824 din 16 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 21 si art. 133 alin. (3) din Codul de procedura fiscala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 21 şi art. 133 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vanessa" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 126/C/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza se aflã în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 126/C/2006, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 21 şi art. 133 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Vanessa" - S.R.L. din Timişoara cu prilejul soluţionãrii recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 10.202/2005 pronunţate de Judecãtoria Timişoara. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 133 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã contravin art. 16 şi art. 56 din Constituţie, deoarece "acordã un privilegiu instituţiilor publice în raport cu ceilalţi contribuabili, introducând în categoria creanţelor fiscale şi, respectiv, a creanţelor bugetare şi alte sume decât cele provenite din taxe şi impozite - aşa cum prevede art. 1 şi art. 21 din Codul de procedurã fiscalã". Tribunalul Timiş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Avocatul Poporului aratã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din încheierea de sesizare şi concluziile scrise depuse de autorul excepţiei în motivarea acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 1, 21 şi art. 133 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã (<>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ), republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, alin. (3) al art. 133 din acest act normativ a fost modificat prin pct. 3 al articolului unic din <>Legea nr. 166/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 129/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 19 mai 2006, fiind pãstratã însã soluţia legislativã iniţialã. Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare: - Art. 1: "(1) Prezentul cod reglementeazã drepturile şi obligaţiile pãrţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevãzute de Codul fiscal. (2) Prezentul cod se aplicã şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în mãsura în care prin lege nu se prevede altfel. (3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat se înţelege ansamblul activitãţilor desfãşurate de organele fiscale în legãturã cu: a) înregistrarea fiscalã; b) declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat; c) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale."; - Art. 21: "(1) Creanţele fiscale reprezintã drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultã din raporturile de drept material fiscal. (2) Din raporturile de drept prevãzute la alin. (1) rezultã atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în: a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adãugatã, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanţe fiscale principale; b) dreptul la perceperea dobânzilor şi penalitãţilor de întârziere, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii. (3) În cazurile prevãzute de lege, organul fiscal este îndreptãţit sã solicite stingerea obligaţiei fiscale de cãtre cel îndatorat sã execute acea obligaţie în locul debitorului. (4) În mãsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constatã cã a fost fãrã temei legal, cel care a fãcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective."; - Art. 133 alin. (3): "Creanţele bugetare care se încaseazã, se administreazã, se contabilizeazã şi se utilizeazã de instituţiile publice, provenite din venituri proprii şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum şi creanţele care se încaseazã, se administreazã, se contabilizeazã şi se utilizeazã de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se executã prin organe proprii, acestea fiind abilitate sã ducã la îndeplinire mãsurile asigurãtorii şi sã efectueze procedura de executare silitã, potrivit prevederilor prezentului cod." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 56 referitoare la contribuţii financiare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în fapt, critica de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile art. 133 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã, care, în opinia autorului excepţiei, nu sunt în concordanţã cu dispoziţiile art. 1 şi art. 21 din acest act normativ. Articolul 133 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ca şi în prezenta cauzã şi cu motivare asemãnãtoare. În acest sens este <>Decizia nr. 70 din 2 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006, prin care Curtea a constatat cã susţinerea potrivit cãreia textul de lege criticat creeazã o inegalitate juridicã între autoritãţile publice locale şi contribuabilii persoane juridice, în ceea ce priveşte modalitatea de constituire a titlurilor executorii, este neîntemeiatã. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã. Nici critica privind înfrângerea prevederilor art. 56 din Constituţie nu poate fi primitã, deoarece acestea nu interzic stabilirea, prin lege, a procedurilor de recuperare a creanţelor statului, ci cuprind doar regula generalã privind plata impozitelor şi a altor taxe la cheltuielile publice. Pentru aceleaşi argumente, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 1 şi art. 21 din Codul de procedurã fiscalã nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. În sfârşit, pretinsa neconcordanţã dintre dispoziţiile art. 133 alin. (3) şi alte dispoziţii ale actului normativ criticat nu constituie o problemã de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 21 şi art. 133 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vanessa" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 126/C/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 noiembrie 2006.
