Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 823 din 21 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 1169 si art. 1173 alin. 1 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 646 din 9 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Maria Bratu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1169 şi art. 1173 din Codul civil, excepţie ridicatã de Dan Felix Tudoriu în Dosarul nr. 18.304/301/2009 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 18.304/301/2009, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1169 şi art. 1173 din Codul civil, excepţie ridicatã de Dan Felix Tudoriu într-un proces având ca obiect o plângere contravenţionalã şi pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã interpretarea constituţionalitãţii prevederilor de lege criticate trebuie analizatã în lumina practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest sens aratã cã procesul-verbal de contravenţie reprezintã o acuzaţie în materie penalã, iar art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prin raportare la art. 1169 şi art. 1173 din Codul civil, contrar practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, hotãrârile pronunţate în cauzele Oztⁿ\'62rk împotriva Germaniei, 1989, Kadubec împotriva Slovaciei, 1998, Grecu împotriva României, 2006, sau Anghel împotriva României, 2007), plaseazã regimul juridic al contravenţiilor în domeniul extrapenal, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi alin. (11) din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã considerã cã excepţia este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã excepţia neîntemeiatã, întrucât prevederile de lege criticate nu au semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovãţie, iar din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã sarcina rãsturnãrii probei, ci modul de exercitare a dreptului la apãrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale art. 1169 şi art. 1173 alin. 1 din Codul civil.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã.";
- Art. 1169 din Codul civil: "Cel ce face o propunere înaintea judecãţii trebuie sã o dovedeascã.";
- Art. 1173 alin. 1 din Codul civil: "Actul autentic are deplinã credinţã în privirea oricãrei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile ce constatã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitor la prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Prevederile art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, şi Decizia nr. 520 din 19 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 20 mai 2011, Curtea a stabilit cã legislaţia contravenţionalã din România intrã sub incidenţa prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea a reţinut cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului. Chiar dacã art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedurã civilã, instanţele de judecatã nu pot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea a mai reţinut cã în Hotãrârea din 4 octombrie 2007, pronunţatã în Cauza Anghel împotriva României, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã, "deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţionalã decât pe cale penalã, autorii infracţiunilor nu trebuie sã se afle într-o situaţie defavorabilã pentru simplul fapt cã regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penalã".
Argumentele mai sus reţinute sunt valabile şi în ceea ce priveşte art. 1169 şi art. 1171 alin. 1 din Codul civil, ele fiind criticate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate prin raportare la art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 1169 şi art. 1173 din Codul civil, excepţie ridicatã de Dan Felix Tudoriu în Dosarul nr. 18.304/301/2009 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
