Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 821 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) si art. 6 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 770 din 14 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Maru" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate necontravenind dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Maru" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva sentinţei prin care a fost respinsã plângerea formulatã împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate încalcã principiul constituţional al libertãţii comerţului, întrucât lasã la libera alegere a administraţiilor locale stabilirea condiţiilor de exercitare a comerţului în pieţe, fãrã sã indice şi limitele în care pot fi impuse aceste condiţii. Mai aratã cã, în opinia sa, se încalcã prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece condiţiile de autorizare sunt impuse de autoritãţile locale în mod neunitar, existând posibilitatea ca în anumite unitãţi administrativ-teritoriale sã existe reguli mai permisive, iar în altele mai stricte, ceea ce ar conduce la o discriminare a comercianţilor pe criterii regionale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Precizeazã cã dispoziţiile art. 16 din Constituţie sunt aplicabile persoanelor juridice numai dacã tratamentul juridic diferenţiat la care acestea sunt supuse s-ar rãsfrânge asupra cetãţenilor, implicând inegalitatea acestora în faţa legii şi a autoritãţilor publice, în speţã nefiind cazul. Considerã cã instituirea unor condiţii de exercitare a comerţului în zone publice nu este contrarã principiilor economiei de piaţã, ci, dimpotrivã, asigurã utilizarea eficientã şi protejarea zonelor publice.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Precizeazã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, "instituirea unor regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvãri diferite neputând fi consideratã o încãlcare a acestui principiu". În plus, condiţia obţinerii acordului autoritãţilor administraţiei publice locale în vederea desfãşurãrii activitãţilor comerciale în zonele publice corespunde principiului autonomiei locale prevãzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate nu nesocotesc nici principiul constituţional al egalitãţii şi nici dispoziţiile din Legea fundamentalã referitoare la economia de piaţã, ci asigurã crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) şi <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 5 alin. (1): "Orice exerciţiu comercial se desfãşoarã numai de cãtre comercianţi autorizaţi în condiţiile legii.";
- Art. 6 alin. (2): "Exercitarea activitãţii de comercializare în zone publice este supusã acordului autoritãţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, dupã caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a planurilor de urbanism."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 - "Egalitatea în drepturi", în special ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi celor ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi, potrivit cãrora statul trebuie sã asigure libertatea comerţului (deşi în motivarea scrisã a excepţiei face referire la art. 135 în ansamblul sãu).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Reglementarea cuprinsã în <>art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 , potrivit cãreia "orice exerciţiu comercial se desfãşoarã numai de cãtre comercianţi autorizaţi în condiţiile legii", nu reprezintã o încãlcare a principiului constituţional privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi a obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului. Necesitatea autorizãrii se impune tuturor comercianţilor, persoane fizice sau juridice, care desfãşoarã activitãţi în sectorul comercial sau al serviciilor de piaţã, în condiţiile legii, fãrã niciun fel de discriminare. Conform normelor metodologice de aplicare a ordonanţei în discuţie (aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 333/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003), persoanele juridice, respectiv societãţile comerciale, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste, se autorizeazã în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitãţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionãrii comercianţilor, iar persoanele fizice şi asociaţiile familiale se autorizeazã în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 507/2002 privind organizarea şi desfãşurarea unor activitãţi economice de cãtre persoane fizice şi ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 58/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 507/2002 privind organizarea şi desfãşurarea unor activitãţi economice de cãtre persoane fizice.
Obligaţia obţinerii unei asemenea autorizaţii nu contravine libertãţii comerţului, ci ea se impune în scopul disciplinãrii, al ordonãrii activitãţii comerciale într-un cadru care sã asigure caracterul loial al sistemului concurenţial şi protecţia consumatorului.
Cea de-a doua criticã de neconstituţionalitate vizeazã o altã condiţie care trebuie îndeplinitã în vederea exercitãrii activitãţii de comercializare în zone publice, şi anume cea cuprinsã în <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 . Aceasta se referã la necesitatea obţinerii acordului autoritãţilor administraţiilor publice locale, inclusiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, dupã caz.
Curtea constatã cã nu existã contrarietate între aceste prevederi de lege şi textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind încãlcate. În jurisprudenţa sa constantã, instanţa de contencios constituţional a statuat cã principiul egalitãţii "nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite" (<>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, prin ipotezã, condiţiile de exercitare a activitãţilor comerciale variazã de la o zonã la alta, în funcţie de o multitudine de factori diverşi ca, de pildã, factori geografici, sociali sau economici. De altfel, în art. 7 din ordonanţã sunt enumerate cazurile în care acordul cerut de textul criticat nu se elibereazã. Este vorba despre situaţiile în care, prin exercitarea activitãţii de comercializare în zone publice, se contravine planului general de dezvoltare urbanã şi criteriilor generale privind determinarea zonelor şi locurilor de vânzare din localitãţi, despre cazurile în care se aduc prejudicii spaţiilor aflate în incinta sau în apropierea unor clãdiri de valoare arhitectonicã deosebitã ori cu valoare de patrimoniu, precum şi de situaţiile în care exerciţiul comercial se face în spaţii improvizate.
În plus, Curtea observã cã eliberarea acordului la care se referã art. 6 alin. (2) din ordonanţã se circumscrie principiului constituţional al autonomiei locale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi <>art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Maru" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
