Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 820 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 16 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Excepţia a format obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 931 D/2008 şi a fost ridicatã de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 146/88/2008 al Tribunalului Tulcea Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 1 iulie 2008 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã. În urma deliberãrilor, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 3 iulie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 146/88/2008, Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ministerul Justiţiei într-o cauzã civilã având ca obiect acţiunea intentatã de reclamanţii Cornea Adina şi alţii, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecãtoriei Tulcea, împotriva pârâţilor Guvernul României, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa, Tribunalul Tulcea, Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii, prin care s-a cerut obligarea pârâţilor la acordarea creşterilor salariale prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 pentru alte categorii de salariaţi. În motivarea acţiunii s-a arãtat cã prin mai multe acte normative s-au prevãzut creşteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, creându-se însã o discriminare prin neincluderea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor printre categoriile de personal care au beneficiat de aceste creşteri salariale. Temeiul de drept al acţiunii reclamanţilor îl constituie prevederile <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 .
În motivarea excepţiei se susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care sunt interpretate în sensul cã instanţele de judecatã, "prin reexaminarea soluţiilor legislative alese de legiuitor", pot acorda despãgubiri ca urmare a reţinerii unei stãri de discriminare între categorii profesionale distincte, în speţã, între personalul din sistemul justiţiei şi alte categorii de bugetari. Se aratã cã se nesocoteşte, astfel, rolul de unic organ legiuitor al Parlamentului, iar consecinţa o constituie încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat.
Tribunalul Tulcea - Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã, în esenţã, cã posibilitatea acordãrii de cãtre instanţele judecãtoreşti a unor drepturi neprevãzute în legislaţia specificã unei categorii profesionale reprezintã o ingerinţã a puterii judecãtoreşti în atribuţiile puterii legiuitoare şi ale puterii executive.
Avocatul Poporului considerã cã prevederilor <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt constituţionale, necontravenind, sub niciun aspect, principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 27 alin. (1): "(1) Persoana care se considerã discriminatã poate formula, în faţa instanţei de judecatã, o cerere pentru acordarea de despãgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminãrii sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutitã de taxã judiciarã de timbru şi nu este condiţionatã de sesizarea Consiliului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse la art. 1 alin. (4), care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, şi la art. 61 alin. (1), potrivit cãruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Dosarul în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare are ca obiect acordarea unor drepturi salariale prevãzute pentru anumite categorii profesionale, în care nu sunt cuprinşi şi reclamanţii din aceste cauze, în temeiul actului normativ menţionat, cu motivarea cã omisiunea legiuitorului de a le acorda şi lor beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrarã legii şi normelor comunitare.
<>Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 a mai fost examinatã de Curtea Constituţionalã, care, prin <>Decizia nr. 1.011 din 8 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 27 noiembrie 2007, a respins excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei, invocatã şi susţinutã prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (4) şi art. 51 din Constituţie. În considerentele deciziei, Curtea a reţinut, între altele:
"Prin actul normativ menţionat se asigurã o interpretare unitarã a principiilor generale de egalitate şi nediscriminare stabilite de cãtre Constituţia României, precum şi de cãtre documentele internaţionale care au ca obiect eliminarea discriminãrilor, ratificate de România, care alcãtuiesc cadrul general în domeniu, persoanele care se considerã discriminate având la dispoziţie prevederi legale concrete în baza cãrora pot solicita încetarea manifestãrilor discriminatorii şi repararea prejudiciului cauzat.
Actul normativ criticat sancţioneazã contravenţional orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţã care are ca scop ori efect restrângerea sau înlãturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitãrii, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în domeniul politic, economic, social şi cultural ori în orice alte domenii ale vieţii publice, dacã deosebirea, excluderea, restricţia sau preferinţa se datoreazã apartenenţei la o rasã, naţionalitate, etnie, religie, categorie socialã, respectiv convingerilor, sexului sau orientãrii sexuale ori apartenenţei la o categorie defavorizatã.
Actul normativ criticat nu contravine principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, prevãzut de art. 16 din Constituţie, şi nici principiului accesului liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, întrucât, pe de o parte, se aplicã tuturor persoanelor prevãzute de ipoteza normei legale, fãrã privilegii sau discriminãri, iar pe de altã parte, nu îngrãdeşte dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor lor legitime.
De altfel, actul normativ criticat stabileşte în cap. I "Principii şi definiţii", în art. 1 alin. (3), cã "Exercitarea drepturilor enunţate în cuprinsul prezentului articol priveşte persoanele aflate în situaţii comparabile", iar art. 3, cã "Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplicã tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice [...]".
Actul normativ criticat nu instituie privilegii sau discriminãri între cetãţeni şi nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetãţenii aflaţi în situaţii identice.
Pe de altã parte, actul normativ criticat nu îngrãdeşte în vreun fel accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, favorizeazã accesul la justiţie prin posibilitatea "persoanei care se considerã discriminatã" de a formula, "în faţa instanţei de judecatã, o cerere pentru acordarea de despãgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminãrii sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutitã de taxã judiciarã de timbru şi nu este condiţionatã de sesizarea Consiliului." (cap. III "Dispoziţii procedurale şi sancţiuni", art. 27).
Actul normativ criticat nu contravine nici dreptului la petiţionare consacrat de art. 51 din Constituţie, atât timp cât stabileşte în mod expres faptul cã "persoana care se considerã discriminatã poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data sãvârşirii faptei sau de la data la care putea sã ia cunoştinţã de sãvârşirea ei". [cap. II "Dispoziţii speciale", secţiunea a VI-a: "Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii", art. 20 alin. (1)]. În sesizarea adresatã Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii, "persoana care se considerã discriminatã are dreptul sã solicite înlãturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminãrii", în temeiul art. 20 alin. (3), iar potrivit art. 20 alin. (9), "hotãrârea Colegiului director poate fi atacatã la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii"."
Soluţia Curţii îşi pãstreazã în întregime valabilitatea, în raport cu textele constituţionale menţionate.
Totodatã, Curtea Constituţionalã constatã cã unele dispoziţii ale ordonanţei, şi anume prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1), lasã posibilitatea desprinderii unui înţeles neconstituţional, în virtutea cãruia instanţele judecãtoreşti au posibilitatea sã anuleze prevederile legale pe care le considerã discriminatorii şi sã le înlocuiascã cu alte norme de aplicare generalã, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecãţii.
Astfel, dupã ce în art. 1 al ordonanţei se enunţã principiile constituţionale pe care se întemeiazã egalitatea în drepturi între cetãţeni şi se enumerã principalele drepturi cu privire la care sunt excluse privilegiile şi discriminãrile, în art. 2 alin. (3) se prevãd urmãtoarele:
"Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeazã anumite persoane, pe baza criteriilor prevãzute la alin. (1), faţã de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate şi necesare."
Prin art. 27 alin. (1) al ordonanţei, reprodus mai sus, se instituie dreptul persoanei care se considerã discriminatã de a cere instanţei de judecatã, între altele, restabilirea situaţiei anterioare şi anularea situaţiei create prin discriminare.
Aşa cum lesne se poate observa, art. 2 alin. (3) din ordonanţã caracterizeazã ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajeazã anumite persoane, faţã de alte persoane, fãrã sã facã vreo distincţie cu privire la natura juridicã a acestor prevederi, ceea ce poate fi înţeles cã se referã şi la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament şi ordonanţele Guvernului, emise în virtutea delegãrii legislative prevãzute de art. 115 din Constituţie.
Luând în considerare şi dispoziţiile art. 27 alin. (1) din ordonanţã, prin care se instituie dreptul persoanei care se considerã discriminatã de a cere instanţei de judecatã, între altele, restabilirea situaţiei anterioare şi anularea situaţiei create prin discriminare, deci şi a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanţa de judecatã poate sã înţeleagã cã are competenţa sã anuleze o dispoziţie legalã pe care o considerã discriminatorie şi, pentru a restabili situaţia de echilibru între subiectele de drept, sã instituie ea însãşi o normã juridicã nediscriminatorie sau sã aplice dispoziţii prevãzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanţei se considerã discriminatã.
Un asemenea înţeles al dispoziţiilor ordonanţei, prin care se conferã instanţelor judecãtoreşti competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituţional, întrucât încalcã principiul separaţiei puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituţie, ca şi prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
În virtutea textelor constituţionale menţionate, Parlamentul şi, prin delegare legislativã, în condiţiile art. 115 din Constituţie, Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generalã. Instanţele judecãtoreşti nu au o asemenea competenţã, misiunea lor constituţionalã fiind aceea de a realiza justiţia - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentalã -, adicã de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecinţã, Curtea Constituţionalã urmeazã sã admitã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Ministerul Justiţiei şi sã se constate cã prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în mãsura în care din ele se desprinde înţelesul cã instanţele judecãtoreşti au competenţa sã anuleze ori sã refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând cã sunt discriminatorii, şi sã le înlocuiascã cu norme create pe cale judiciarã sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Controlul constituţionalitãţii art. 1 şi art. 2 alin. (3) din ordonanţã, neprevãzute în încheierea de sesizare a Curţii, se efectueazã în baza <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al <>art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 146/88/2008 al Tribunalului Tulcea Secţia civilã, comercialã şi de contencios administrativ şi constatã cã prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi <>art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã, sunt neconstituţionale, în mãsura în care din acestea se desprinde înţelesul cã instanţele judecãtoreşti au competenţa sã anuleze ori sã refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând cã sunt discriminatorii, şi sã le înlocuiascã cu norme create pe cale judiciarã sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
