Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 819 din 4 octombrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 842 din 13 decembrie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. X pct. 2 şi art. XI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Societatea Comercială Tribeca Distribuţie - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.871/300/CV/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 716D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, introduse prin art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010, astfel că excepţia a devenit inadmisibilă. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XI din Legea nr. 202/2010 prin care a fost introdus art. 9 alin. (2) în Legea nr. 61/1991, devenit art. 8 alin. (2) în urma republicării actului normativ menţionat, apreciază că aceasta este inadmisibilă, deoarece nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 3.802 din 12 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 15.871/300/CV/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. X pct. 2 şi art. XI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială Tribeca Distribuţie - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins plângerea cu privire la un proces-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textele de lege criticate elimină posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la regimul circulaţiei pe drumurile publice, ceea ce aduce atingere dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil. Totodată, prin textele de lege criticate, se consacră norme discriminatorii, deoarece vor fi pronunţate hotărâri definitive şi irevocabile în cauzele care se aflau pe rolul instanţelor de judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece eliminarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată, în primă instanţă, plângerea contravenţională, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, care nu are semnificaţia, în toate cazurile, a accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. De asemenea, reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa instanţei naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
Mai mult, prevederile legale criticate constituie norme de procedură, or, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile instituite de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. X pct. 2 şi art. XI din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, introduse prin art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, introduse prin art. XI din Legea nr. 202/2010.
Curtea observă că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Legea nr. 61/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011, dându-se textelor o nouă numerotare. În prezent prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 se regăsesc, în urma renumerotării, în art. 8 alin. (2) din acest act normativ.
Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe, prin prezenta decizie, asupra art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, care au următorul cuprins:
- Art. 118 alin. (3^1): "Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă".
- Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 : "Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă."
Autorul apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine următoarele:
1. Ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, Curtea a constatat că prevederile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituţionale.
Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, excepţia va fi respinsă ca devenită inadmisibilă, cazul de inadmisibilitate intervenind între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra acesteia.
2. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, Curtea observă că aceasta este inadmisibilă, deoarece nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, din examinarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei rezultă că autorul acesteia a fost sancţionat contravenţional în temeiul art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, deoarece nu a comunicat datele de identificare ale persoanei care a săvârşit o contravenţie prevăzută de acelaşi act normativ. Or, Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice are un alt conţinut normativ, fără ca, în acesta, să se regăsească fapta contravenţională săvârşită de autorul excepţiei.
Prin urmare, constatând că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Societatea Comercială Tribeca Distribuţie - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.871/300/CV/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Augustin Zegrean
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
