Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 817 din 9 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.007 din 19 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Supermarket Ardeal Impex" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 20.104/2005 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 53 şi art. 135 alin. (2) din Constituţie, invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 20.104/2005, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Supermarket Ardeal Impex" - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauzã având ca obiect plângerea formulatã de aceasta împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei, încheiat în temeiul textului de lege criticat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã art. 14 alin. (2) din ordonanţã încalcã, în ordinea invocãrii lor, art. 135 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, deoarece: sancţiunea complementarã pe care o dispune este mai gravã şi mai asprã decât cea principalã; suspendarea pe termen de 3 luni a activitãţii unei firme "aduce dupã sine pierderi statului prin neplata impozitelor, dar şi pagube sociale care pot fi de o deosebitã gravitate prin pierderea locurilor de muncã, a neplãţii taxelor şi impozitelor pe salarii."
Judecãtoria Cluj-Napoca apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, deoarece "mãsura dispusã de textul legal este justificatã de imperativul protejãrii interesului general şi al ordinii de drept prin adoptarea unor mãsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscalã."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, "întrucât prin reglementarea contravenţiilor, sancţionarea acestora cu amendã şi aplicarea de mãsuri sancţionatorii complementare, în raport cu gravitatea faptei, nu se aduce, în niciun fel, atingere exercitãrii drepturilor şi nici libertãţii economice, în condiţiile legii, statul fiind obligat sã asigure, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, «protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã»". Invocã în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 91/2006 .
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei nu numai cã nu încalcã art. 135 alin. (2) din Constituţie, "ci, dimpotrivã, reprezintã tocmai o mãsurã prin care statul dã expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale". În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie, considerã cã "mãsura dispusã de textul de lege criticat este justificatã de imperativul protejãrii interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor mãsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscalã". Menţioneazã cã acesta este sensul în care s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Textul de lege criticat prevede: "Nerespectarea de cãtre agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pe o perioadã de 3 luni." Aceste fapte constituie, potrivit art. 10 lit. b) din ordonanţã, la care textul de lege criticat face trimitere, şi contravenţii dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni.
Autorul excepţiei considerã cã prin textul de lege menţionat sunt încãlcate, în ordinea invocãrii lor, prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), potrivit cãrora "(2) Statul trebuie sã asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; [...]", şi ale art. 53 referitoare la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Articolul 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1998, republicatã, a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la art. 53 din Constituţie, în esenţã, cu o motivare asemãnãtoare celei din prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut cã "mãsura dispusã de textul de lege criticat este justificatã de imperativul protejãrii interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor mãsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscalã".
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în aceastã cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei.
În legãturã cu invocarea încãlcãrii prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constatã cã, într-adevãr, potrivit acestui text, statul trebuie sã asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, dar cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Or, în acest domeniu, cadrul legislativ îl constituie însãşi reglementarea criticatã, astfel cã şi aceastã susţinere urmeazã a fi înlãturatã.
În ceea ce priveşte aprecierile autorului excepţiei referitoare la eventualele consecinţe negative ale suspendãrii pe termen de 3 luni a activitãţii unei firme, constând în pierderi aduse veniturilor statului, trebuie precizat cã prin reglementarea criticatã se urmãreşte, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin decizia menţionatã, protejarea ordinii de drept şi a interesului social, iar nu obţinerea unor venituri la bugetul de stat cu încãlcarea acestor imperative.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Supermarket Ardeal Impex" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 20.104/2005 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
