Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 817 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 582 din 17 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 141 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Comercial Mureş - prin judecãtorul-sindic în Dosarul nr. 700/1.371/2009.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 700/1.371/2009, Tribunalul Comercial Mureş - prin judecãtorul-sindic a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 141 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepţia a fost ridicatã într-un dosar având ca obiect instituirea unui sechestru asigurator.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Comercial Mureş - prin judecãtorul-sindic apreciazã cã din analiza dispoziţiilor art. 20, respectiv <>art. 25 din Legea nr. 85/2006 , rezultã cã administratorul-lichidatorul judiciar se exprimã profesional şi procesual ca un agent al statului, fiind supus unor exigenţe profesionale, morale ridicate şi fiindu-i instituite interdicţii şi obligaţii, toate acestea pentru a garanta exercitarea nepãrtinitoare, profesionistã a atribuţiilor acordate de lege. În îndeplinirea atribuţiilor, administratorul-lichidatorul judiciar utilizeazã fonduri din averea debitorului, iar în situaţia în care acesta nu deţine astfel de resurse, utilizeazã fonduri special alocate potrivit regulilor instituite de dispoziţiile art. 4 din lege. Din aceste dispoziţii legale rezultã cã administratorul-lichidatorul judiciar nu este o parte litigantã ori interesatã în cadrul procedurii judiciare, ci un participant fãrã drepturi şi obligaţii contradictorii cu pãrţile ori persoanele interesate ale unei astfel de proceduri judiciare. Cu toate acestea, legiuitorul, fãrã a distinge, condiţioneazã primirea unei cereri judiciare speciale şi incidente circumscrise de art. 141 alin. (1) teza finalã din lege de constituirea unei cauţiuni de 10% din valoarea pretenţiilor ridicate de administratorul-lichidatorul judiciar în numele şi beneficiul falitei în contra persoanelor evidenţiate de dispoziţiile art. 138 alin. (1) din lege. Or, participantul la insolvenţã nu are obligaţia de a aloca fonduri pentru constituirea unor astfel de cauţiuni din resurse proprii, private. În acest fel, obligativitatea constituirii cauţiunii în cuantumul prescris în art. 141 alin. (1) teza finalã din lege se constituie ca o piedicã în promovarea cu succes a cererii incidente circumscrise aceleiaşi norme juridice, împiedicând titularul cererii sã se adreseze judecãtorului-sindic cu o speranţã legitimã cã aceasta i-ar putea fi primitã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 141 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, prevederi care au urmãtorul conţinut: "Fixarea unei cauţiuni de 10% din valoarea pretenţiilor este obligatorie."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor <>art. 141 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, prin raportare la critici asemãnãtoare, constatând cã sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 701 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007, Curtea a reţinut cã aceste texte de lege, care reglementeazã posibilitatea şi condiţiile instituirii mãsurilor asigurãtorii asupra bunurilor membrilor organelor de supraveghere din cadrul societãţii sau de conducere, precum şi ale oricãrei persoane care a cauzat starea de insolvenţã a debitorului, constituie reguli de procedurã a cãror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Aceste norme corespund cerinţelor unei proceduri speciale, derogatorii de la dreptul comun, aşa cum este procedura insolvenţei sau, la modul general, luarea mãsurilor asigurãtorii. Reglementarea obligaţiei de a depune o cauţiune pentru aceia care solicitã instituirea mãsurilor asigurãtorii reprezintã atât o piedicã a exercitãrii acestui drept cu rea-credinţã, cât şi o garanţie pentru cel cãruia i se adreseazã aceste mãsuri cã îşi va putea recupera eventualele prejudicii suferite.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 141 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Comercial Mureş - prin judecãtorul-sindic în Dosarul nr. 700/1.371/2009.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
