Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 817 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 574 din 30 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrãşãrii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, excepţie ridicatã de Consiliul Local Negrileşti din judeţul Galaţi în Dosarul nr. 389/324/2007 al Judecãtoriei Tecuci.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 17 iunie 2008, în prezenţa apãrãtorului pãrţilor Societatea Comercialã "Lovrina 2000" - S.R.L. din comuna Munteni, Societatea Agricolã Înfrãţirea din comuna Munteni, Asociaţia Familialã Vasiliu Radu Ion şi Cãtãlin Decebal Ţarin, avocatul Bogdan Rãdulescu, cu împuternicire avocaţialã la dosar, şi în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în încheiere. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 3 iulie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 februarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 389/324/2007, Judecãtoria Tecuci a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrãşãrii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate. Excepţia a fost ridicatã de Consiliul Local Negrileşti din judeţul Galaţi într-o cauzã civilã având ca obiect obligaţia de a face, respectiv pronunţarea unei hotãrâri prin care acesta sã fie obligat sã atribuie în folosinţã reclamanţilor suprafaţa de 3,5 ha teren aferent fermelor pe care le au în folosinţã gratuitã, în temeiul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile ordonanţei de urgenţã criticate, care prevãd atribuirea în folosinţã gratuitã a construcţiilor zootehnice şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate asociaţiilor crescãtorilor de animale şi unor persoane fizice sau persoane juridice, precum şi dispoziţiile care obligã autoritãţile administraţiei publice locale sã le vândã, dupã o perioadã de 5 ani, sunt neconstituţionale. Susţine cã prevederile criticate încalcã dispoziţiile constituţionale potrivit cãrora proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal, indiferent de titular, precum şi principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice, "consiliile locale aflându-se în situaţia în care nu-şi mai pot îndeplini, în mod autonom, scopul consacrat de art. 121 alin. (2) din Constituţie." De asemenea, considerã cã actul normativ criticat afecteazã şi interesele comunitãţii locale, deoarece impun atribuirea în folosinţã gratuitã pe o perioadã de 5 ani şi apoi vânzarea construcţiilor zootehnice şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate la un preţ echivalent cu 10% din valoarea contabilã a acestora la momentul atribuirii în folosinţã gratuitã, iar nu de la momentul vânzãrii, preţul fiind inferior faţã de preţul pieţei. Aratã cã, pe de o parte, se condiţioneazã atribuirea acestor imobile unor persoane juridice de capacitatea financiarã a acestora pentru a desfãşura activitãţi de creştere a animalelor, iar, pe de altã parte, autoritãţile publice locale sunt obligate sã suporte consecinţele financiare ca urmare a atribuirii gratuite urmate de vânzarea la un preţ inferior faţã de preţul pieţei. În susţinerea excepţiei, autorul acesteia invocã şi <>Decizia Curţii nr. 871/2007 prin care a fost admisã excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 110/2005 , apreciind cã existã identitate între situaţiile create prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 110/2005 şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 , fiind incidente aceleaşi motive de neconstituţionalitate.
Judecãtoria Tecuci considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã în parte, în ceea ce priveşte prevederile <>art. 4 şi 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 . Apreciazã cã, prin aceste prevederi, legiuitorul aduce atingere dreptului de proprietate privatã al unitãţilor administrativ-teritoriale asupra terenurilor şi a construcţiilor zootehnice edificate pe acestea, în sensul cã încalcã dreptul de dispoziţie al acestora asupra bunurilor ce le aparţin, întrucât nu se prevede niciun caz în care s-ar putea refuza de cãtre consiliile locale încheierea contractului de vânzare-cumpãrare. Menţioneazã cã aceste prevederi reglementeazã un transfer silit de proprietate care nu respectã dispoziţiile referitore la expropriere stabilite de art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, aratã cã prin stabilirea preţului la care urmeazã sã aibã loc vânzarea, preţ care nu are în vedere valoarea de piaţã a bunurilor vândut la momentul vânzãrii, nu se realizeazã compensaţia reparatorie corespunzãtoare a proprietarului, astfel cã se aduce atingere dreptului de proprietate, iar aceastã încãlcare nu este justificatã în niciun fel, chiar luând în considerare scopul urmãrit de legiuitor, respectiv încurajarea creşterii animalelor şi repunerea în circuitul agricol al unor construcţii dezafectate. Menţioneazã cã legiuitorul nu a prevãzut nimic cu privire la pãstrarea destinaţiei construcţiilor zootehnice, dupã vânzarea lor, în condiţiile <>art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 .
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (5). În acest sens aratã cã prevederile criticate permit legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, sã instituie reguli care sã armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetãţenilor decât cel de proprietate, astfel încât acestea sã nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate. Totodatã, apreciazã cã prevederile criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 120 alin. (1) care se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativteritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal. Face referire la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 415/2003 şi nr. 181/2003.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile pãrţilor prezente, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 168 din 13 decembrie 2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrãşãrii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 20 decembrie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 387 din 13 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 a fost modificatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102 din 29 august 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 11 septembrie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 78 din 12 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Totodatã, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 335 din 8 iulie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 27 iulie 2004.
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin.(2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã, ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private, în condiţiile legii organice, ale art. 120 alin. (1) care consacrã principiul autonomiei locale, ale art.121 referitoare la autoritãţi comunale şi orãşeneşti şi ale art. 154 referitoare la conflictul temporal de legi.
Examinând actul normativ supus controlului de constituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 stabilesc mãsuri pentru atribuirea construcţiilor zootehnice şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate în folosinţa gratuitã a asociaţiilor crescãtorilor de animale, cu sau fãrã personalitate juridicã, precum şi a persoanelor fizice sau juridice care formuleazã cerere scrisã şi dovedesc capacitatea tehnicã şi financiarã de a desfãşura activitãţi de creştere a animalelor.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţã, între construcţiile zootehnice dezafectate supuse acestor mãsuri sunt atât "bunuri imobile aflate în proprietatea privatã a [...] unitãţilor administrativ-teritoriale, dupã caz, precum şi cele din patrimoniul societãţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat din agriculturã", cât şi fabrici de nutreţuri combinate dezafectate aflate în patrimonial societãţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat (lit. b).
Conform art. 3 din ordonanţã, construcţiile zootehnice dezafectate, aflate în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale, "vor fi atribuite în folosinţã gratuitã persoanelor prevãzute la art. 2 lit. c) de cãtre consiliile locale", construcţiile zootehnice dezafectate, aflate în patrimoniul societãţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat "vor fi atribuite în folosinţã gratuitã persoanelor prevãzute la art. 2 lit. c) de cãtre aceste societãţi comerciale [...]", iar fabricile de nutreţuri combinate dezafectate "vor fi atribuite în folosinţã gratuitã persoanelor prevãzute la art. 2 lit. c) de cãtre Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului".
Potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, "atribuirea în folosinţã gratuitã a construcţiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, a terenurilor de sub construcţii şi a celor din incintã persoanelor prevãzute la art. 2 lit. c) se face în baza unui contract pe care acestea îl încheie cu consiliile locale, cu societatea comercialã ce deţine în patrimoniu construcţiile zootehnice dezafectate [...] pentru o perioadã de maximum 5 ani, cu obligaţia de a desfãşura activitatea de creştere a animalelor şi/sau producerea de nutreţuri combinate". Construcţiile zootehnice şi fabricile de nutreţuri combinate dezafectate se atribuie în folosinţã gratuitã prin contract, în baza unei cereri care se depune la direcţiile generale pentru agriculturã şi industrie alimentarã judeţene de cãtre persoanele prevãzute la art. 2 lit. c) din ordonanţa de urgenţã [art. 6 alin. (1)].
Totodatã, potrivit art. 7 alin. (1), "la expirarea termenului de maximum 5 ani prevãzut în contractul de atribuire în folosinţã gratuitã sau dupã efectuarea investiţiilor prevãzute în contractul de atribuire în folosinţã gratuitã, fabrica de nutreţuri combinate, construcţia zootehnicã, terenul de sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevãzute la art. 2 lit. c), care le-au avut în folosinţã gratuitã, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, la un preţ echivalent cu 10% din valoarea contabilã a acestora la momentul atribuirii în folosinţa gratuitã, stabilitã potrivit normelor metodologice".
Curtea constatã cã, asupra constituţionalitãţii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 , raportat la prevederile <>art. 120 din Constituţie, s-a pronunţat prin Decizia nr. 181 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 4 iulie 2003, statuând cã dispoziţiile acestei ordonanţe sunt constituţionale. Examinând motivele de neconstituţionalitate invocate privind încãlcarea principiului autonomiei locale, consacrat de art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea a constatat cã acestea sunt neîntemeiate, întrucât esenţial în acest sens este cã mãsura a fost instituitã prin ordonanţã de urgenţã, act de nivelul legii. Curtea a reţinut, în legãturã cu acest aspect, cã în jurisprudenţa sa a mai examinat, în legãturã cu alte acte normative (legi şi ordonanţe), critici care vizau încãlcãri ale principiului autonomiei locale prin instituirea unor obligaţii pentru consiliile locale. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a reţinut în considerentele sale cã "principiul autonomiei locale nu include şi absolvirea autoritãţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectãrii legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul ţãrii". De asemenea, prin <>Decizia nr. 136 din 3 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a reţinut cã "dispoziţiile constituţionale ale art. 119 şi art. 120 alin. (2) se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal". Curtea a reţinut cã însãşi Carta europeanã a autonomiei locale, adoptatã la Strasbourg la 15 octombrie 1985, intratã în vigoare la 1 septembrie 1988, ratificatã de România prin <>Legea nr. 199 din 17 noiembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, face referire, potrivit art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern, prin reglementarea conceptului de autonomie localã ca "dreptul şi capacitatea efectivã ale autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantã a treburilor publice". Pentru aceleaşi considerente, actul normativ criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 121 privind autoritãţile comunale şi orãşeneşti.
Totodatã, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 , raportat la prevederile art. 41 alin. (2) şi (3) (în prezent art. 44) şi ale art. 135 alin. (6) [în prezent art. 136 alin. (5)] din Constituţie, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 415 din 11 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 10 februarie 2004.
Curtea a reţinut cã art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, sã instituie reguli care sã armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetãţenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematicã a Constituţiei, astfel încât ele sã nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate. Curtea a reţinut cã mãsurile instituite prin ordonanţa de urgenţã criticatã vizeazã repunerea în circuitul economic agricol a unor construcţii dezafectate, deturnate de la destinaţia lor fireascã, în scopul încurajãrii dezvoltãrii creşterii animalelor, cu consecinţe pozitive asupra dezvoltãrii economice a unitãţilor administrativ-teritoriale. Or, acţionând astfel, statul se situeazã în planul exercitãrii concrete, prin activitatea normativã, a atribuţiilor sale privind "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã" şi "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii", în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) şi f) din Constituţie. Pentru aceleaşi considerente, actul normativ criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private.
Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
De asemenea, Curtea constatã cã actul normativ criticat nu instituie transmiterea silitã a dreptului de proprietate. Posibilitatea vânzãrii construcţiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, a terenurilor de sub construcţii şi a celor din incintã, aflate în proprietatea privatã a unitãţilor administrativ-teritoriale şi a societãţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat este reglementatã, prin norme dispozitive, de art. 7 alin. (1) din ordonanţã care prevede cã "la expirarea termenului de maximum 5 ani prevãzut în contractul de atribuire în folosinţã gratuitã [...] fabrica de nutreţuri combinate, construcţia zootehnicã, terenul de sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevãzute la art. 2 lit. c) [...]".
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 154 referitoare la conflictul temporal de legi, se constatã cã acestea nu au incidenţã în prezenta cauzã.
În fine, Curtea reţine cã, prin notele scrise comunicate la dosar, autorul excepţiei a susţinut şi contrarietatea prevederilor de lege criticate în raport de dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi ale art. 135. Curtea nu poate reţine aceste critici, având în vedere cã nu au fost menţionate în încheierea instanţei de fond prin care a fost sesizatã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrãşãrii şi exploatãrii animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, excepţie ridicatã de Consiliul Local Negrileşti din judeţul Galaţi în Dosarul nr. 389/324/2007 al Judecãtoriei Tecuci.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
