Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 816 din 4 octombrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 alin. 2 teza intai si a doua si alin. 5 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 878 din 21 decembrie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 373^1 alin. 2 teza întâi şi a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Teodorescu şi Mariana Teodorescu în Dosarul nr. 21.240/280/2011 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 391D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus la dosar un înscris prin care au formulat o cerere de renunţare la judecarea acesteia.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a cererii de renunţare la judecată.
Deliberând, Curtea respinge cererea, întrucât excepţia de neconstituţionalitate este de ordine publică, iar, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 21.240/280/2011, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 teza întâi şi a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Teodorescu şi Mariana Teodorescu cu prilejul judecării unei cauze având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei încheieri prin care a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţia legală criticată, în temeiul căreia încheierea de încuviinţare a executării silite se pronunţă în camera de consiliu fără citarea părţilor şi care nu poate fi supusă vreunei căi de atac, este neconstituţională, întrucât prin încuviinţarea executării creditorul capătă un drept potrivnic, respectiv de a iniţia formalităţi de executare silită a patrimoniului debitorului în condiţiile în care procedura finalizată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare are un caracter contencios. Într-o atare situaţie debitorul trebuie să aibă accesul la exerciţiul dreptului la apărare în urma citării la termenul de judecată în care se discută temeinicia cererii de încuviinţare a executării. Dreptul la un proces echitabil nu se poate imagina în lipsa unei căi de atac.
Tribunalul Argeş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar prevederea legală criticată nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Mai arată că, deşi părţile nu sunt citate în cadrul procedurii de încuviinţare a executării silite, debitorul are posibilitatea de a se apăra pe calea contestaţiei la executare, având astfel şi acces la o instanţă şi putând să-şi exercite dreptul la apărare, iar pe de altă parte, prin această procedură nu se soluţionează fondul litigiului. Instanţa mai face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului face precizarea că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat, şi care a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 831 din 23 iunie 2011, nr. 812 din 3 iunie 2010 sau nr. 211 din 28 februarie 2008 şi altele.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 teza întâi şi a doua din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite."
În realitate, din analiza motivării autorului excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că excepţia vizează şi alin. 5 al art. 373^1, care are următorul cuprins: "Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare."
În consecinţă, prin prezenta decizie, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii art. 373^1 alin. 2 teza întâi şi a doua şi alin. 5 din Codul de procedură civilă.
Se apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 373^1 alin. 2 teza întâi şi a doua şi alin. 5 din Codul de procedură civilă, spre exemplu prin Decizia nr. 384 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 14 iunie 2012, Decizia nr. 1.311 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011, şi prin Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011.
Curtea, cu acele prilejuri, a reţinut că executarea silită se va efectua, potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă, numai în baza unui titlu executoriu (în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu). Potrivit art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor din cartea a V-a - Despre executarea silită din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, debitorul nu poate invoca faptul că nu are cunoştinţă de existenţa pe rolul instanţei a unei cereri de încuviinţare a executării silite câtă vreme avea obligaţia executării de bunăvoie a obligaţiei stabilite prin respectivul titlu executoriu.
Pe de altă parte, încuviinţarea executării silite nu presupune efectuarea altor acte procedurale şi care ar necesita înştiinţarea părţilor în vederea apărării.
Prevederile art. 373^1 din Codul de procedură civilă în integralitatea lor şi, mai ales, prevederile art. 373^1 alin. 2, criticate în cauza de faţă, nu pot fi interpretate şi aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispoziţii procedurale privind executarea silită, aşa încât Curtea constată că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 24 din Constituţia României privind dreptul la apărare.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la faptul că încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, instanţa de contencios constituţional a reţinut în jurisprudenţa sa că dispoziţiile legale criticate instituie reguli speciale de procedură privind exercitarea căilor de atac. Raţiunea pentru care legiuitorul a înlăturat calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii de executare silită este aceea a celerităţii ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestaţiei la executare, care este o procedură contencioasă, în cadrul căreia se administrează probe cu respectarea principiului contradictorialităţii ce guvernează procesul civil.
Or, Curtea reţine că procedura încuviinţării executării silite este o procedură necontencioasă, în cadrul căreia instanţa de executare competentă verifică doar îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 373^1 din Codul de procedură civilă, fiind guvernată de regulile prevăzute de art. 331 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
Prevederile art. 373^1 din Codul de procedură civilă în integralitatea lor nu pot fi interpretate şi aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispoziţii procedurale privind executarea silită, astfel că, în cazul încuviinţării executării silite, debitorul are dreptul să formuleze contestaţie la executare, în condiţiile art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă, unde îşi poate formula toate apărările pe care înţelege să se sprijine, astfel încât şi din această perspectivă dreptul la apărare nu este încălcat.
Cu privire la încheierea de respingere a cererii de încuviinţare a executării silite, nu există interesul debitorului de a ataca o asemenea hotărâre şi de aceea nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a recursului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a recursului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestaţii împotriva oricărui act de executare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 373^1 alin. 2 teza întâi şi a doua şi alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Teodorescu şi Mariana Teodorescu în Dosarul nr. 21.240/280/2011 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Augustin Zegrean
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
