Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 815 din 21 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 112 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 30 si art. 35 din Codul familiei
Augustin Zegrean - preşedinte Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Mircea Ştefan Minea - judecãtor Iulia Antoanella Motoc - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Maria Bratu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 112 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale art. 30 şi 35 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Gheorghe Drãguşin în Dosarul nr. 3.918/269/2007 al Judecãtoriei Olteniţa. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza se aflã în stare de judecatã. Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aceasta nu este motivatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.918/269/2007, Judecãtoria Olteniţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 112 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale art. 30 şi art. 35 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Drãguşin într-un proces de partaj de bunuri comune. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia enumerã încãlcarea mai multor texte din Constituţie, fãrã a arãta în ce constã pretinsa neconstituţionalitate. Judecãtoria Olteniţa apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Astfel, în ce priveşte art. 112 din Codul de procedurã civilã, aratã cã acest text de lege nu contravine prevederilor art. 44 şi 53 din Constituţie, el reglementând elementele ce trebuie sã le cuprindã o cerere de chemare în judecatã ca act declanşator al unui proces civil. În ceea ce priveşte art. 30 din Codul familiei, aratã cã acesta instituie prezumţia comunitãţii bunurilor dobândite de soţi în timpul cãsãtoriei. Potrivit prevederilor art. 35 din acelaşi cod, soţii administreazã şi folosesc împreunã bunurile comune şi dispun tot astfel de ele. Aceste prevederi de lege sunt imperative şi soţii, prin voinţa lor, nu le pot înlãtura. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 112 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care a intrat în vigoare, potrivit art. XXVIII al acestei legi, la data de 25 noiembrie 2010, precum şi art. 30 şi 35 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956. Aceste texte de lege au urmãtoarea redactare: - Art. 112 din Codul de procedurã civilã: "Cererea de chemare în judecatã va cuprinde: 1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile. Dacã reclamantul locuieşte în strãinãtate, va arãta şi domiciliul ales în România, unde urmeazã sã i se facã toate comunicãrile privind procesul; 2. numele şi calitatea celui care reprezintã partea în proces, iar în cazul reprezentãrii prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzãtor; 3. obiectul cererii şi valoarea lui, dupã preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţã. Pentru identificarea nemişcãtoarelor se va arãta comuna şi judeţul, strada şi numãrul, iar, în lipsã, vecinãtãţile, etajul şi apartamentul, sau, când nemişcãtorul este înscris în cartea funciarã, numãrul de carte funciarã şi numãrul topografic; 4. arãtarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiazã cererea; 5. arãtarea dovezilor pe care se sprijinã fiecare capãt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alãtura la cerere atâtea copii câţi pârâţi sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţã; copiile vor fi certificate de reclamant cã sunt la fel cu originalul. Se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricinã, rãmânând ca instanţa sã dispunã, la nevoie, înfãţişarea înscrisului în întregime. Dacã înscrisurile sunt scrise în limbã strãinã sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte. Când reclamantul voieşte sã-şi dovedeascã cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatorul sau jurãmântul pârâtului, va cere înfãţişarea în persoanã a acestuia. Când se va cere dovada cu martori, se vor arãta numele şi locuinţa martorilor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzãtor; 6. semnãtura."; - Art. 30 din Codul familiei: "(1) Bunurile dobândite în timpul cãsãtoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor. (2) Orice convenţie contrarã este nulã. (3) Calitatea de bun comun nu trebuie sã fie doveditã."; - Art. 35 din Codul familiei: "(1) Soţii administreazã şi folosesc împreunã bunurile comune şi dispun tot astfel de ele. (2) Oricare dintre soţi, exercitând singur aceste drepturi, este socotit cã are şi consimţãmântul celuilalt soţ. Cu toate acestea, niciunul dintre soţi nu poate înstrãina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacã nu are consimţãmântul expres al celuilalt soţ. În susţinerea neconstituţionalitãţii prevederilor de lege criticate este invocatã încãlcarea dispoziţiilor art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta nu este motivatã în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãruia sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivatã. Simpla enumerare în susţinerea excepţiei a unor prevederi constituţionale pretins încãlcate nu este de naturã sã satisfacã exigenţele acestui text de lege, iar Curtea nu se poate substitui autorului acesteia în ce priveşte motivarea. În acest sens, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, dintre care, cu titlu exemplificativ, menţionãm Decizia nr. 154 din 19 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 20 octombrie 2000, şi Decizia nr. 935 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 112 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale art. 30 şi art. 35 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Gheorghe Drãguşin în Dosarul nr. 3.918/269/2007 al Judecãtoriei Olteniţa. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 iunie 2011.
