Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 814 din 3 iulie 2008  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor   art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 814 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 574 din 30 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Oltchim" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.427/288/2007 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei. În acest sens, aratã cã la dosar au fost comunicate concluzii scrise de cãtre partea Ion Munteanu, prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa anterioarã a Curţii Constituţionale.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 41 din 10 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.427/288/2007, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Oltchim" - S.A. din Râmnicu Vâlcea într-o cauzã civilã având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea autorului excepţiei de a încheia un contract de vânzare-cumpãrare, în temeiul <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, ale art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (8), ale art. 45 şi ale art. 136 alin. (1) şi (5), precum şi ale art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi ale art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Tratatul de la Lisabona, întrucât este obligat sã vândã locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, al cãror proprietar este, unor persoane care nu mai au nicio legãturã cu activitatea unitãţii, chiar dacã locuinţele în cauzã au fost construite tocmai cu destinaţia de a fi locuite de cãtre salariaţi. Totodatã, considerã cã prevederile criticate sunt contrare atât dispoziţiilor art. 1 coroborat cu <>art. 5 din Decretul-lege nr. 61/1990 , raportate la <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 , cât şi dispoziţiilor art. 51 coroborat cu <>art. 53 din Legea nr. 114/1996 .
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textul criticat nefiind contrar dispoziţiilor din Constituţie şi din convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte. De asemenea, considerã cã <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu aduce atingere dreptului de proprietate, "întrucât nu impune drept condiţie pentru efectuarea vânzãrii decât pe aceea ca locuinţele sã fie construite anterior intrãrii în vigoare a legii." Totodatã, aratã cã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite s-a pronunţat în şedinţa publicã din data de 21 ianuarie 2008 prin Decizia nr. 5, prin care, admiţând recursul în interesul legii, a stabilit cã dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 sunt aplicabile chiar şi în cazul contractelor de închiriere încheiate dupã intrarea în vigoare a acestui act normativ. Face referire, de asemenea, la <>deciziile nr. 10/1994 , nr. 164/2001, nr. 104/2004 şi nr. 252/2004 prin care Curtea Constituţionalã a statuat cã "dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , chiar dacã instituie o limitare a exerciţiului dreptului de proprietate al societãţilor comerciale asupra acestor locuinţe, o atare limitare este conformã prevederilor constituţionale invocate, fiind justificatã din punct de vedere juridic, social şi moral".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã dispoziţiile criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale conform cãrora proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice. Totodatã, fãcând referire la <>deciziile nr. 278/2003 şi nr. 223/2004, reţine soluţia Curţii Constituţionale datã odatã cu efectuarea controlului de constituţionalitate al prevederilor criticate, şi anume faptul cã acestea consacrã "o normã de justiţie socialã".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, având urmãtorul cuprins: "Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa dupã aceastã datã sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integralã sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 .
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin.1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .
Art. 1. alin.2 se aplicã în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazãrii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncã, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesitã prezenţa, permanentã sau în caz de urgenţã, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vând.
Unitãţile economice sau bugetare pot sã deţinã şi sã construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncã. Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 20, ale art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (8), ale art. 45 şi ale art. 136 alin. (1) şi (5). Totodatã, invocã contrarietatea textului de lege criticat faţã de dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 17 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii, precum şi faţã de art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeanã şi a Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene, ratificat de România prin <>Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeanã şi a Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.107 din 12 februarie 2008.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 113 din 19 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, şi <>Decizia nr. 564 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, constatând netemeinicia criticilor formulate.
Curtea a statuat cã <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 consacrã o normã de justiţie socialã, întrucât dã posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe aceastã bazã s-a apreciat cã dispoziţiile criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea a reţinut cã, deşi în proprietatea societãţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptãrii Constituţiei, a posibilitãţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe sã devinã proprietar nu poate fi privitã decât ca o limitare legalã a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective.
Astfel, se consacrã o normã de justiţie socialã, conformã atât art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, cât şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, precum şi în deplinã concordanţã cu normele instituite în actele internaţionale invocate.
În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinţa ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã - o obligaţie in rem, instituitã în considerarea obiectului (locuinţa construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementatã în considerarea subiectului, societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii.
Curtea a constatat cã textele de lege criticate nu prevãd o expropriere şi nici o naţionalizare sau orice altã mãsurã de trecere silitã a locuinţelor în proprietatea publicã a statului. În acelaşi mod, se reţine cã <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat, art. 44 alin. (8) din Constituţie nefiind astfel încãlcat.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine cã acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale, restrângere care nu a fost constatatã de Curte.
De asemenea, contraritatea textului de lege criticat în raport cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie referitoare la libertatea economicã nu poate fi reţinutã, deoarece reglementarea criticatã dã posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem stataljuridic, ceea ce nu echivaleazã cu o restrângere a liberei iniţiative.
Totodatã, Curtea constatã cã invocarea atât a dispoziţiilor art. 1 coroborat cu <>art. 5 din Decretul-lege nr. 61/1990 , raportate la <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 , cât şi a dispoziţiilor art. 51 coroborat cu <>art. 53 din Legea nr. 114/1996 nu poate fi primitã, deoarece controlul constituţionalitãţii textelor de lege criticate are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Oltchim" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.427/288/2007 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
_________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016