Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 813 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. a) si lit. e) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 16 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Avocatul Poporului.
La apelul nominal se prezintã pentru Avocatul Poporului doamna Bianca Drãghici, expert pentru probleme juridice în cadrul instituţiei Avocatul Poporului. Aceasta a susţinut admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Adresa nr. 1.394 din 11 februarie 2010, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului începe prin a face o prezentare a evoluţiei noţiunii "titlu" în legislaţia româneascã. Autorul aratã cã, în contradicţie cu principiul securitãţii raporturilor juridice care trebuie sã caracterizeze exercitarea dreptului de proprietate, prin <>art. 2 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 10/2001 au fost declarate abuzive şi preluãrile de imobile care au respectat legislaţia în vigoare la data adoptãrii lor, adicã imobilele preluate cu titlu valabil potrivit <>art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia. Însã, în opinia sa, ne aflãm în situaţia, creatã dupã apariţia <>Legii nr. 10/2001 , în care pot exista douã titluri de proprietate cu privire la acelaşi imobil, fapt generat, de obicei, prin recunoaşterea implicitã a dreptului de proprietate al fostului proprietar fãrã anularea titlului de proprietate al terţului. Practic, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi e) deschid calea unei veritabile exproprieri, care are loc în afara cadrului constituţional prin încãlcarea dreptului de proprietate al unei noi categorii de proprietari, foştii chiriaşi, deveniţi între timp proprietari. Art. 44 alin. (3) din Constituţie stabileşte cã nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. În continuare, autorul face o trecere în revistã a practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului în legãturã cu apãrarea dreptului de proprietare şi restituirea fostelor proprietãţi. Autorul aratã cã dispoziţiile art. 2 lit. a) şi e) determinã instanţele sã procedeze la compararea titlurilor de proprietate, aducând prin aceasta atingere dreptului de proprietate privatã prevãzut de art. 44 din Constituţie. Analizând art. 2 lit. a) şi e) din lege, autorul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate aduc atingere egalitãţii cetãţenilor în faţa legii prevãzut de art. 16 din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea Avocatului Poporului, punctele de vedere ale pãrţilor prezente, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 2 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 2 alin. (1) lit. a) şi e): "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:
a) imobilele naţionalizate prin <>Decretul nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin <>Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurãri, miniere şi de transporturi, precum şi prin alte acte normative de naţionalizare; [...]
e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în temeiul <>Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscãrii, confiscate, fãrã moştenitori sau fãrã stãpân, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi art. 136 alin. (5) privind proprietatea, precum şi în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã, Curtea constatã cã principala criticã se referã la faptul cã foştii chiriaşi ai caselor naţionalizate, deveniţi proprietari în baza <>Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, riscã sã-şi piardã dreptul de proprietate prin admiterea unor acţiuni în comparare de titluri introduse de foştii proprietari cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor în baza <>Legii nr. 10/2001 .
Curtea reţine însã cã, în urma apariţiei <>Legii nr. 1/2009 , pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu se restituie în naturã, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrãinate în baza <>Legii nr. 112/1995 , cu respectarea condiţiilor cerute de lege. De asemenea, nu se restituie în naturã nici terenurile aferente imobilelor care au fost înstrãinate în temeiul dispoziţiilor <>Legii nr. 112/1995 . Mai mult, în baza aceleiaşi legi, actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, considerate astfel anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 213/1998 , sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu bunã-credinţã, iar contractele de vânzarecumpãrare încheiate în temeiul <>Legii nr. 112/1995 , cu modificãrile ulterioare, sunt acte autentice şi constituie titlu de proprietate opozabil de la data încheierii acestora.
În plus, în prezenta cauzã, faţã de susţinerile autorului excepţiei privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate şi previzibilitate ale normelor juridice, Curtea constatã cã aceeaşi instanţã europeanã a statuat, de exemplu, prin hotãrârile pronunţate în cauzele Cantoni contra Franţei, 1996 şi Rekvenyi contra Ungariei, 1999, cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de doritã ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii. Astfel, rãmâne în sarcina judecãtorilor ca, în cadrul actului de justiţie, sã decidã cu privire la interpretarea şi aplicarea unor norme legale.
De altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa (Dumitru Popescu contra României, 2007, Vermeire contra Belgiei, 1991) faptul cã prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale fac parte integrantã din ordinea juridicã internã a statelor semnatare, acest aspect implicând obligaţia pentru judecãtorul naţional de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenţa faţã de orice altã prevedere contrarã din legislaţia naţionalã.
În realitate însã, în cauza de faţã autorul excepţiei nu formuleazã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci este preocupat mai mult de definiţia datã noţiunii "titlu" în legislaţia privind restituirea proprietãţilor şi de confuzia pe care aceastã definiţie a creat-o, în opinia sa, în aplicarea acestei legislaţii de cãtre instanţele judecãtoreşti. Faptul cã cei chemaţi sã aplice legislaţia în materia restituirii este posibil sã fi înţeles diferit, de la caz la caz, termenii folosiţi în legislaţie nu face ca legislaţia respectivã sã fie contrarã art. 16 sau art. 44 din Constituţie.
Prin urmare, aspectele invocate de autorul excepţiei ţin, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a legii, care revin competenţei instanţei de judecatã, iar nu competenţei instanţei de contencios constituţional.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. e) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Avocatul Poporului.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
