Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 810 din 21 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 566 din 9 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Mariana Gherghina Besciu în Dosarul nr. 18.553/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 4.327D/2010, nr. 4.346D/2010, nr. 4.462D/2010, nr. 4.571D/2010, nr. 4.572D/2010, nr. 4.657D/2010 şi nr. 4.658D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicatã de Ana Pepa şi Mihai Apostol în Dosarul nr. 4.229/115/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã, Magdalena Iuhasz în Dosarul nr. 2.018/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilã, Iosif Lupşan în Dosarul nr. 3.529/117/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, Iancu Lucian Spiru în Dosarul nr. 10.799/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã, Ioan Barabaş în Dosarul nr. 15.485/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã, Mihail Serengãu în Dosarul nr. 4.128/115/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã şi Cãlina Serafin, Maria Jurchescu şi Ana Bãlulescu în Dosarul nr. 115/115/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.327D/2010, nr. 4.346D/2010, nr. 4.462D/2010, nr. 4.571D/2010, nr. 4.572D/2010, nr. 4.657D/2010 şi nr. 4.658D/2010 la Dosarul nr. 4.324D/2010, având în vedere cã acestea au obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.327D/2010, nr. 4.346D/2010, nr. 4.462D/2010, nr. 4.571D/2010, nr. 4.572D/2010, nr. 4.657D/2010 şi nr. 4.658D/2010 la Dosarul nr. 4.324D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 22 septembrie 2010, 24 septembrie 2010 şi 6 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 18.553/3/2010, nr. 10.799/3/2010 şi nr. 15.485/3/2010, Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Mariana Gherghina Besciu, de Iancu Lucian Spiru şi de Ioan Barabaş în cauze având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.
Prin încheierile din 20 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 4.229/115/2009, nr. 4.128/115/2009 şi nr. 115/115/2010, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicatã de Ana Pepa şi Mihai Apostol, Mihail Serengãu şi Cãlina Serafin, Maria Jurchescu şi Ana Bãlulescu în cauze având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 21 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.018/108/2010, Tribunalul Arad - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicatã de Magdalena Iuhasz într-o cauzã având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 15 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.529/117/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicatã de Iosif Lupşan într-o cauzã având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (1), (4) şi (6) din Constituţie referitoare la emiterea ordonanţelor de urgenţã, arãtându-se cã Legea nr. 221/2009 este o lege organicã, fiind adoptatã de cãtre Parlament potrivit prevederilor constituţionale ale art. 75 şi 76 alin. (1), motiv pentru care modificarea acesteia prin ordonanţã de urgenţã este neconstituţionalã. Totodatã, se aratã cã nu a existat o situaţie extraordinarã care sã necesite adoptarea în regim de urgenţã a mãsurilor prevãzute în textele lege criticate şi cã motive precum urgenţa şi necesitatea menţinerii echilibrului bugetar au fost invocate în mod arbitrar, subiectiv şi pur formal cu ocazia elaborãrii Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
Din punct de vedere al constituţionalitãţii intrinseci, se susţine încãlcarea prin textele criticate a prevederilor art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) ce reglementeazã egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
În acest sens, se aratã cã dispoziţiile criticate retroactiveazã, încãlcând norma constituţionalã de la art. 15 alin. (2), în privinţa persoanelor care au obţinut dreptul la despãgubiri prin hotãrâri judecãtoreşti nedefinitive la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, creând, totodatã, un regim juridic discriminatoriu pentru persoane ce se aflã în situaţii de fapt identice, dar în privinţa cãrora cererile de chemare în judecatã, având ca obiect acordarea de despãgubiri, se aflã în faze diferite de soluţionare, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Se susţine şi încãlcarea prevederilor art. 1 şi art. 4 din Constituţie şi a dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, arãtându-se cã textele criticate creeazã discriminare între persoanele în privinţa cãrora au fost pronunţate hotãrâri definitive sau irevocabile având ca obiect acordarea de despãgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 pânã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, persoanele în privinţa cãrora au fost pronunţate astfel de hotãrâri în primã instanţã pânã la aceastã datã şi persoanele care solicitã despãgubiri pentru erori judiciare potrivit dreptului comun.
Se mai aratã cã impunerea unor limite în aprecierea de cãtre instanţe a cuantumului despãgubirilor acordate reprezintã o încãlcare a dreptului la un proces echitabil, prevãzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Se apreciazã cã textele criticate încalcã şi prevederile constituţionale ale art. 52 alin. (3) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, arãtând cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 plafoneazã în mod abuziv despãgubirile ce pot fi acordate persoanelor care au suferit condamnãri politice sau cãrora le-au fost aplicate mãsuri administrative cu caracter politic, soţilor şi descendenţilor acestora pânã la al doilea grad inclusiv, despãgubiri a cãror valoare poate fi stabilitã numai de cãtre instanţele de judecatã pentru fiecare situaţie în parte.
Cu privire la prevederile art. 124 alin. (2) şi (3) din Constituţie, se susţine cã textele criticate încalcã principiul independenţei justiţiei, limitând posibilitatea acordãrii unor despãgubiri proporţionale cu gravitatea prejudiciilor suferite. Referitor la dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie, se aratã cã textele criticate reprezintã un abuz de drept din partea puterii executive, neacordându-se astfel prioritate în aplicare prevederilor art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia abuzul de drept este interzis.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã, în dosarele nr. 4.324D/2010 şi nr. 4.572D/2010, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât "plafonarea despãgubirilor la un anumit cuantum intrã în marja de apreciere a statului, aspect ce nu vine în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate de reclamant".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã, în dosarele nr. 4.327D/2010, nr. 4.657D/2010 şi nr. 4.658D/2010, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã şi aratã cã prevederile art. I din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (3), întrucât prin plafonarea cuantumului despãgubirilor, acestea creeazã o discriminare între persoanele care solicitã despãgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 şi persoanele care solicitã despãgubiri pentru erori judiciare potrivit dreptului comun, încãlcând, totodatã, principiul independenţei justiţiei, deoarece stabilirea cuantumului despãgubirilor este atribuţia exclusivã a instanţelor de judecatã.
De asemenea, instanţa susţine cã dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 contravin normelor constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1), deoarece acestea impun aplicarea unui text legal unor acţiuni deja soluţionate în primã instanţã, iar plafonarea despãgubirilor se aplicã doar în litigiile în care nu au fost pronunţate hotãrâri judecãtoreşti definitive pânã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, reclamanţii din aceste litigii fiind discriminaţi în raport cu cei în favoarea cãrora astfel de hotãrâri au fost pronunţate pânã la acea datã.
Tribunalul Arad - Secţia civilã, în Dosarul nr. 4.346D/2010, reţine cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, considerând cã autoarea ridicã mai degrabã o problemã de interpretare a legii decât o chestiune de constituţionalitate.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, în Dosarul nr. 4.462D/2010, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã şi aratã cã modificãrile aduse Legii nr. 221/2009 prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã normele constituţionale ale art. 1, art. 4, art. 15 alin. (2) şi art. 16.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã, în Dosarul nr. 4.571D/2010, susţine cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, susţinând cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 115 alin. (4).
Astfel, instanţa aratã cã textele criticate încalcã principiul neretroactivitãţii legilor, prevãzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât în momentul introducerii cererii de chemare în judecatã se naşte în patrimoniul titularului un drept la despãgubiri ce nu pot fi plafonate ulterior.
Totodatã, instanţa susţine cã normele criticate contravin principiului egalitãţii în drepturi, statuat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece acestea creeazã discriminare între persoanele în favoarea cãrora au fost pronunţate hotãrâri judecãtoreşti definitive sau irevocabile, persoanele care au obţinut hotãrâri în primã instanţã având acelaşi obiect şi persoanele ale cãror cereri introduse sub imperiul legii vechi nu au fost soluţionate la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
Instanţa aratã, de asemenea, cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã principiul accesului liber la justiţie, reglementat la art. 21 din Legea fundamentalã, întrucât prevãd plafoane derizorii ale despãgubirilor ce pot fi acordate conform prevederilor Legii nr. 221/2009, plafoane ce se aplicã inclusiv litigiilor aflate în curs de soluţionare şi care îngrãdesc dreptul de apreciere al instanţelor învestite cu judecarea cauzelor.
Instanţa opineazã cã textele criticate încalcã şi dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu se justificã urgenţa adoptãrii lor atâta timp cât în nota de fundamentare ce însoţeşte proiectul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 se afirmã cã la acea datã nu existau hotãrâri judecãtoreşti irevocabile în materie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.
Din analiza dosarelor Curtea reţine însã cã, în realitate, autorii excepţiei criticã prevederile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, care au urmãtorul cuprins:
- Art. I pct. 1: "Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";
- Art. II: "Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 52 alin. (3) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 115 alin. (1), (4) şi (6) cu privire la emiterea ordonanţelor de urgenţã, ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la înfãptuirea justiţiei, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeanã şi prevederile art. 14 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminãrii şi a abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Ulterior sesizãrii sale prin încheierile din 22 septembrie 2010, 24 septembrie 2010, 6 octombrie 2010, 15 octombrie 2010, 20 octombrie 2010 şi 21 octombrie 2010, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, constatând cã acestea sunt neconstituţionale.
2. Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizãrii Curţii Constituţionale şi momentul pronunţãrii instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Mariana Gherghina Besciu, Iancu Lucian Spiru şi de Ioan Barabaş în dosarele nr. 18.553/3/2010, nr. 10.799/3/2010 şi nr. 15.485/3/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã, Ana Pepa şi Mihai Apostol, Mihail Serengãu, Cãlina Serafin, Maria Jurchescu şi Ana Bãlulescu în dosarele nr. 4.229/115/2009, nr. 4.128/115/2009 şi nr. 115/115/2010 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã, Magdalena Iuhasz în Dosarul nr. 2.018/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilã şi Iosif Lupşan în Dosarul nr. 3.529/117/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
