Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 810 din 2 octombrie 2012 asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a), art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (2) si art. 5 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a), art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Corneliu Danilescu în Dosarul nr. 15/110/2011 al Tribunalului Bacău - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 594D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 27 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 15/110/2011, Tribunalul Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a), art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Corneliu Danilescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la decizia de pensionare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 44 alin. (1), (3) şi (4), art. 47, art. 136 alin. (5) şi art. 139 alin. (3), precum şi celor ale Preambulului şi ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate au afectat în mare măsură nivelul de trai al pensionarilor militari. Totodată, arată că, în condiţiile în care angajatorul - statul - "nu a contribuit la fondul bugetului asigurărilor sociale de stat, nu poate folosi discreţionar acest fond pentru a se achita de obligaţiile ce îi revin în calitate de angajator, deoarece se creează premisele de a folosi acest fond şi pentru alte obligaţii ale statului, deşi drepturile acestuia ca angajator sunt egale cu drepturile celorlalţi angajatori". De asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin şi principiului inamovibilităţii proprietăţii private şi încalcă garanţia constituţională a proprietăţii private, întrucât "dreptul bănesc corespunzător gradului militar (ca orice drept de proprietate) nu poate fi luat, caz în care ar fi efectuată o expropriere a dreptului respectiv al militarului". Cu privire la încălcarea art. 47 din Constituţie, susţine că dispoziţiile de lege criticate "subminează nivelul de trai al militarilor, prin diminuarea semnificativă a cuantumului venitului din pensie". În final, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 830/2008, nr. 375/2005, nr. 57/2006, nr. 120/2007. Tribunalul Bacău - Secţia civilă consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, deoarece pensia de serviciu are natura unui drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. Pentru viitor, pensia de serviciu nu are natura unui bun actual, ci doar a unui interes patrimonial care poate fi supus unei reduceri fără a fi necesară acordarea unei despăgubiri. În ceea ce priveşte gradul militar, acesta nu poate face obiectul unui drept de proprietate. Invocă, în continuare, deciziile Curţii Constituţionale nr. 20/2000 şi nr. 871/2010. În final, consideră că dispoziţiile de lege criticate nu intră în conflict cu art. 16 din Constituţie şi cu celelalte prevederi invocate din actele internaţionale. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. a), art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii care au următorul conţinut: - Art. 1 lit. a): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: a) pensiile militare de stat;"; - Art. 3 alin. (1): "Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare."; - Art. 4 alin. (2): "Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz."; - Art. 5 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare. [...] (4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (5) potrivit căruia "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1), (3) şi (4) privind dreptul de proprietate, art. 47 privind nivelul de trai decent, art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, art. 139 alin. (3) privind impozite, taxe şi alte contribuţii, precum şi cele ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborate cu Preambulul şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin Decizia nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, şi Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat, în esenţă, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie [...]. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita". Totodată, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii". Curtea Constituţională a constatat că "eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, 2005). Ajustarea dictată de principiul contributivităţii nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de faţă, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă". Totodată, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat următoarele: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil". Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. În final, Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale ale art. 139 alin. (3) privind impozite, taxe şi alte contribuţii nu au incidenţă în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a), art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Corneliu Danilescu în Dosarul nr. 15/110/2011 al Tribunalului Bacău - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2012.
