Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 81 din 8 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 160 din 7 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Publiserv" - S.A. din Zalãu în Dosarul nr. 1.419/84/2006 al Tribunalului Sãlaj - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, lichidator Vasile Nicorici, prin consilier juridic Oliviu Puie cu delegaţie depusã la dosar, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea prezentã susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , fiind reglementãri anterioare revizuirii Constituţiei, contravin prevederilor art. 52 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi din Legea fundamentalã, precum şi ale <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Întrucât, prin <>Decizia nr. 349/2003 , Curtea Constituţionalã a reţinut cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este un act administrativ de constatare, apreciazã cã plângerea contravenţionalã ar trebui soluţionatã de o instanţã de contencios administrativ, aşa cum este stabilitã competenţa materialã în cazul recursului. Oricum, instituirea unei alte proceduri de judecatã, derogatorie de la normele <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , revine unei legi organice, şi nu unei legi de naturã ordinarã, cum sunt <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sau <>Legea nr. 180/2002 de aprobare a ordonanţei criticate. În plus, menţioneazã cã dreptul de acces la instanţã, conferit de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, presupune şi accesul la un tribunal specializat şi solicitã, pentru toate aceste motive, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public menţioneazã cã argumentele reţinute de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 359/2003 nu pot fi reiterate şi în cauza de faţã, situaţia fiind diferitã. Mai mult decât atât, regimul juridic al contravenţiilor, reglementat de <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , nu este supus legii organice, iar legiuitorul poate stabili, în temeiul atribuţiilor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, reguli de procedurã diferite, în funcţie de diverse criterii, printre care şi natura şi gravitatea cauzei, astfel încât plângerea contravenţionalã sã fie soluţionatã în fond de judecãtorie, iar în recurs de o instanţã specializatã, respectiv secţia de contencios administrativ a tribunalului. Ca atare, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.419/84/2006, Tribunalul Sãlaj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Publiserv" - S.A. din Zalãu într-un recurs împotriva unei sentinţe civile având ca obiect o plângere contravenţionalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã textul de lege criticat contravine prevederilor art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, raportat la art. 52 alin. (1) şi (2) din aceasta, precum şi dispoziţiilor speciale în materia recursului paralel instituite prin <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Potrivit <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , competenţa de soluţionare a plângerii în materie contravenţionalã revine judecãtoriei. Totodatã, prin <>Decizia nr. 349/2003 , Curtea Constituţionalã a stabilit în mod expres cã procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ de constatare. Ca atare, devin aplicabile prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie şi ale <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , însã textul de lege criticat conţine norme de procedurã derogatorii, fãrã a fi cuprins într-un act normativ de rang organic, aşa cum prevede norma constituţionalã invocatã. Mai mult, prin dispoziţiile de lege supuse examinãrii, legiuitorul a instituit o "soluţie ineditã în ceea ce priveşte recursul împotriva hotãrârii pronunţate de judecãtorie, soluţionarea acestuia fiind datã în competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului". Aşadar, reglementând cãile de atac în materie contravenţionalã, legea cadru în aceastã materie - <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 - "consacrã un sistem mixt în care judecata în fond are loc la instanţa de fond (judecãtoria), iar soluţionarea recursului revine instanţei de contencios administrativ specializate".
În concluzie, solicitã ca, prin decizia pe care o va pronunţa, Curtea Constituţionalã, în baza art. 154 alin. (1) din Constituţie, sã admitã excepţia şi sã constate cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 "nu mai sunt în vigoare, acestea fiind contrare art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, raportat la art. 52 alin. (1) şi (2) din aceasta, precum şi dispoziţiilor <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ".
Tribunalul Sãlaj - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În esenţã, aratã cã procesul-verbal contestat în speţã nu are atributele unui act administrativ în sensul <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , iar singura modalitate de a se anula sau modifica procesul-verbal de contravenţie este aceea reglementatã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 .
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. Aceasta deoarece ele nu contravin regulilor constituţionale consacrate de art. 126 alin. (6) teza întâi şi art. 52 din Legea fundamentalã, potrivit cãrora controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Totodatã, textul de lege criticat conţine norme de procedurã privind competenţa materialã de soluţionare a plângerilor în materie contravenţionalã, ceea ce reprezintã opţiunea legiuitorului, aceasta fiind în concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor,
susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având urmãtorul cuprins: "(2) Plângerea împreunã cu dosarul cauzei se trimit de îndatã judecãtoriei în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia."
În motivarea excepţiei autorul acesteia invocã prevederile constituţionale ale art. 52 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi privind garantarea controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã argumentele formulate în susţinerea sa vizeazã, în esenţã, aspectul referitor la competenţa materialã de soluţionare a plângerii contravenţionale, reglementatã prin <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. În opinia autorului, aceastã competenţã ar trebui sã revinã unei instanţe specializate, astfel cum competenţa de soluţionare a recursului este atribuitã secţiei de contencios administrativ a tribunalului, invocând în acest sens considerentele reţinute de Curtea Constituţionalã în <>Decizia nr. 349/2003 , prevederile art. 52 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, precum şi ale <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Cât priveşte referirile autorului excepţiei la argumentele expuse în <>Decizia nr. 349/2003 , Curtea constatã cã prin aceasta instanţa de contencios constituţional a stabilit cã "persoana împotriva cãreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusã în faţa unui verdict definitiv de vinovãţie şi de rãspundere, ci doar în faţa unui act administrativ de constatare, ale cãrui efecte pot fi înlãturate prin exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege". S-a mai reţinut, cu acelaşi prilej, cã "din punctul de vedere al agentului constatator, aceastã persoanã este vinovatã şi responsabilã, iar procesul-verbal întocmit are, pânã la rãmânerea lui definitivã, caracterul unui act administrativ de constatare". Or, aceasta nu poate duce la concluzia susţinutã de autorul excepţiei cã soluţionarea cauzelor privind contestarea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii urmeazã regulile procedurale specifice contenciosului administrativ, reglementate prin <>Legea nr. 554/2004 .
În legãturã cu pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din ordonanţa criticatã faţã de prevederile art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã, Curtea observã cã, prin <>Decizia nr. 797 din 9 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 14 decembrie 2006, instanţa de contencios constituţional a statuat cã textul legal examinat nu contravine normelor constituţionale invocate, arãtând, cu acel prilej, cã "prin reglementãrile criticate legiuitorul nu a înţeles sã limiteze controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, ci sã asigure un climat de ordine, indispensabil exercitãrii, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale". Mai mult, Curtea a reţinut cã textul de lege atacat reprezintã o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenţei atribuite de art. 126 alin. (2) din Constituţie legiuitorului, care poate institui, pentru situaţii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţei instanţelor de judecatã şi a procedurii de judecatã.
Întrucât, faţã de considerentele şi soluţia pronunţatã de Curte prin decizia menţionatã, nu au intervenit elemente noi, de naturã a schimba aceastã jurisprudenţã, cele reţinute cu acel prilej îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
De asemenea, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii poate fi atacatã cu recurs la secţia de contencios administrativ a tribunalului.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a textului de lege atacat faţã de prevederile art. 52 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã, Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã. Normele constituţionale invocate conferã persoanei vãtãmate într-un drept al sãu ori într-un interes legitim de o autoritate publicã, printr-un act administrativ, dreptul de a se adresa instanţei pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, însã în condiţiile şi în limitele stabilite prin lege organicã. Or, în cauza de faţã este criticatã o ordonanţã a Guvernului ce reglementeazã regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilã fiind una specialã, derogatorie de la normele dreptului comun, şi nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravenţional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regãseşte printre cele strict şi limitativ prevãzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie, în privinţa cãrora legiferarea are loc numai prin lege organicã. Totodatã, aşa cum s-a arãtat deja, actul normativ atacat pune la dispoziţia persoanei interesate suficiente mijloace procesuale prin care acesteia îi este garantat accesul liber şi efectiv la justiţie.
Curtea constatã, de asemenea, cã invocarea dispoziţiilor <>art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu poate fi primitã, deoarece controlul constituţionalitãţii prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Publiserv" - S.A. din Zalãu în Dosarul nr. 1.419/84/2006 al Tribunalului Sãlaj - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta
Krupenschi
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
