Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 81 din 8 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 246 din 24 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cibela Bistriţa" - S.A. în Dosarul nr. 710/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 1 februarie 2005, fiind consemnate în încheierea din acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la data de 8 februarie 2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 710/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cibela Bistriţa" - S.A. într-un litigiu având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 13 alin. (5) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15, ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (1)-(3), precum şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi. În acest sens se susţine cã existã o contradicţie între "afirmarea principiului celeritãţii (în ceea ce priveşte procedurile de preluare şi valorificare a activelor bancare cesionate) şi instituirea unui termen de prescripţie a executãrii silite extrem de lax, de 7 ani, prin derogare de la dispoziţiile <>art. 6 din Decretul nr. 167/1958 , care prevede cã termenul general de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã, «în temeiul oricãrui titlu executor», este de 3 ani". Prin urmare, în opinia autorului excepţiei aceastã reglementare "contravine chiar scopului şi principiului celeritãţii enunţate în cuprinsul ordonanţei, prin aceea cã AVAS îi este permisã o pasivitate dincolo de termenul general de 3 ani, aplicabil tuturor celorlalţi creditori".
Se mai susţine cã prevederile criticate contravin "regulilor cesiunii (art. 1.391 şi urm. din Codul civil), reguli cãrora ordonanţa aratã cã i se supune".
Pe cale de consecinţã, autorul excepţiei apreciazã cã "se instituie un tratament neegal, rezultat din dezacordul dintre termenul general de prescripţie de 3 ani aplicabil bãncilor (societãţi comerciale), persoanelor fizice şi juridice, şi termenul de prescripţie de 7 ani aplicabil dreptului de a cere executarea silitã a AVAB", fapt ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 şi ale art. 44 alin. (2).
Autorul excepţiei considerã, de asemenea, cã, "prin instituirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã de 7 ani, printr-o reglementare care produce efecte retroactive asupra regimului proprietãţii pe care garantul, şi extins - pãrţile, l-au avut în vedere la data încheierii contractului de garanţie imobiliarã", se încalcã principiul neretroactivitãţii legii prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã ca fiind neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã, "prin legea specialã, respectiv <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , legiuitorul român a înţeles sã deroge de la dreptul comun, respectiv <>Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã, datã fiind natura creanţelor protejate de aceastã lege, şi anume creanţele bugetare", ceea ce nu este de naturã sã încalce prevederile art. 16 şi 44 din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În punctul de vedere prezentat, Guvernul aratã cã dispoziţiile criticate "se referã doar la anumite creanţe preluate de AVAB [...], în considerarea naturii deosebite a acestor creanţe şi a strânsei legãturi a acestora cu datoria publicã, bugetul statului şi ocrotirea interesului public, şi nu încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, nefiind prevãzute, în situaţii egale, drepturi procedurale diferenţiate pentru AVAB şi pentru debitorii sãi".
Totodatã se aratã cã dispoziţiile criticate nu încalcã principiul neretroactivitãţii legii, întrucât "se prevede expres cã termenul de 7 ani nu se aplicã creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silitã este prescris, iar motivele invocate de reclamantã privesc aspecte de aplicare în timp a legii, şi nu de constituţionalitate".
Se apreciazã de cãtre Guvern cã prevederile constituţionale ale art. 21 şi ale art. 44 alin. (2), invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia, nu sunt incidente în cauzã. Conform punctului de vedere exprimat de Guvern, aspectele prezentate de autorul excepţiei "privesc probleme de interpretare în aplicarea prevederilor (criticate) şi nu de constituţionalitate".
Guvernul mai aratã, de asemenea, cã "<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , republicatã, reia din <>Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silitã a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publicã internã, în prezent abrogatã, dispoziţiile ce reglementau o procedurã specialã de valorificare a creanţelor neperformante şi pentru soluţionarea cererilor de orice naturã în legãturã cu aceste creanţe, precum şi pentru executarea silitã". În legãturã cu aceste dispoziţii, Guvernul aratã cã, printr-o jurisprudenţã constantã, Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate ridicate. Sunt invocate în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 126 din 4 iulie 2000 şi nr. 242 din 23 noiembrie 2000.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se aratã cã textul legal criticat nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, întrucât "reglementarea legalã dedusã controlului de constituţionalitate se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare". Totodatã se considerã cã "instituţia prescripţiei şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate de naturã a aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, finalitatea acestor termene fiind aceea de a asigura un climat de ordine, stabilitate şi securitate a raporturilor juridice civile".
De asemenea, Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1), întrucât "conţinutul şi limitele dreptului de creanţã asupra statului sunt stabilite de lege, în cazul de faţã <>art. 13 alin. (5) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 ". Cu privire la celelalte dispoziţii legale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia, Avocatul Poporului considerã cã "nu au relevanţã în cauza de faţã".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 13 alin. (5) teza întâi din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 409/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001. În temeiul <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 120/2001 pentru completarea <>art. 19^49 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 4 octombrie 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 69/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 25 ianuarie 2002, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002.
Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 13 alin. (5) teza întâi: "Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã a creanţelor preluate de AVAB, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, dupã caz, au fost învestite cu formulã executorie, este de 7 ani".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15, ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (1)-(3), precum şi cele ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi. Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 15: "(1) Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
- Art. 16: (1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."
- Art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã, în esenţã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã prin dispoziţiile criticate, care instituie în favoarea Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului un termen de prescripţie de 7 ani cu privire la dreptul de a cere executarea silitã, se încalcã prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3), precum şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, se mai susţine cã, prin instituirea ulterioarã a acestui termen pe care pãrţile "nu l-au avut în vedere la data încheierii contractului de garanţie imobiliarã", se încalcã şi prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea legii.
Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã nu existã incompatibilitate între textul criticat şi dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Stabilirea unui termen de prescripţie cu privire la dreptul de a cere executarea silitã, diferit de cel general, se justificã în cauzã prin natura specialã a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind la latitudinea legiuitorului sã aprecieze aceastã situaţie.
Curtea reţine cã nu se poate susţine încãlcarea principiului egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice, întrucât, aşa cum a stabilit Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea nu înseamnã uniformitate, fiind posibilã stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justificã în mod raţional şi obiectiv. În cazul de faţã, aceastã soluţie se impune datoritã legãturii indisolubile dintre creanţele preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi bugetul de stat, ceea ce constituie o justificare suficientã pentru diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã.
De asemenea, Curtea reţine, în raport cu textul constituţional al art. 16 alin. (1), cã reglementarea legalã supusã controlului de constituţionalitate se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare.
În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei referitoare la pretinsa încãlcare a principiului constituţional al neretroactivitãţii legii civile, Curtea reţine cã textul criticat nu cuprinde dispoziţii care sã înfrângã acest principiu. Dimpotrivã, teza a doua a <>art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 prevede: "Acest termen nu se aplicã creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silitã a fost prescris."
Referitor la invocarea încãlcãrii art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, Curtea reţine cã atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului au stabilit cã fixarea unui termen de prescripţie, a altor termene sau condiţii procedurale nu are semnificaţia încãlcãrii dreptului de acces liber la justiţie. Prin <>Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Curtea a statuat cã "instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile".
Stabilirea unor termene de prescripţie diferite, în raport cu natura unor creanţe, nu încalcã nici o dispoziţie a Legii fundamentale, aceastã posibilitate fiind la latitudinea legiuitorului.
Curtea constatã cã susţinerea potrivit cãreia dispoziţia criticatã încalcã prevederile art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie nu este întemeiatã. În cauzã nu se pune problema încãlcãrii dreptului de proprietate privatã al autorului excepţiei şi nici a garantãrii creanţelor asupra statului, ci a instituirii unui termen de prescripţie special cu privire la dreptul de a cere executarea silitã în favoarea Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului. Curtea constatã cã reglementarea legalã criticatã ocroteşte realizarea veniturilor publice, prin urmare nu se are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a proprietãţii private în raport cu calitatea titularilor, astfel cum susţine autorul excepţiei. În cauzã nu se pune nici problema încãlcãrii principiului ocrotirii egale a proprietãţii private, indiferent de titular, întrucât, fiind vorba de creanţe preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, acestea au o strânsã legãturã cu datoria publicã internã şi, pe cale de consecinţã, cu bugetul de stat şi cu asigurarea surselor veniturilor publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cibela Bistriţa" - S.A. în Dosarul nr. 710/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
