Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 81 din 2 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320^1 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 140 din 1 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 320^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ionuţ Daniel Neculae în Dosarul nr. 1.475/109/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.185D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.263D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Cãtãlin Iosef în Dosarul nr. 50.144/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei, Cãtãlin Iosef, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Autorul excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.263D/2011 la Dosarul nr. 1.185D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului Cãtãlin Iosef, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã şi depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, deoarece, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţionalã a admis o excepţie identicã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 29 septembrie 2011 şi 16 septembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 1.475/109/2010 şi nr. 50.144/3/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 320^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi, respectiv, art. 320^1 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Ionuţ Daniel Neculae şi Cãtãlin Iosef, dosare care aveau ca obiect soluţionarea unor cauze penale în care nu s-au pronunţat hotãrâri judecãtoreşti definitive, dar în care cercetarea judecãtoreascã a fost începutã la data intrãrii în vigoare a Legii nr. 202/2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul Ionuţ Daniel Neculae susţine cã dispoziţiile art. 320^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, deoarece beneficiul reglementãrii aparţine doar unei anumite categorii de inculpaţi, arbitrar stabilitã în funcţie de stadiul procesual în care modificarea legii intervine, celelalte persoane acţionate în justiţie şi aflate în alte stadii procesuale fiind discriminate.
Autorul Cãtãlin Iosef susţine cã textul criticat este neconstituţional în mãsura în care limiteazã în timp aplicarea legii penale mai favorabile în funcţie de manifestarea de voinţã a inculpatului, în sensul recunoaşterii vinovãţiei numai pânã la o anumitã fazã a procesului penal, respectiv cea a judecãţii în fond a cauzei şi, în interiorul acestei faze, pânã la începerea cercetãrii judecãtoreşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc accesul liber la justiţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 320^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, precum şi art. 320^1 din acelaşi cod în integralitatea sa, cu denumirea marginalã - Judecata în cazul recunoaşterii vinovãţiei, introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Însã, având în vedere criticile formulate, Curtea va restrânge obiectul sesizãrii numai în ce priveşte alin. 1 al art. 320^1 din Codul de procedurã penalã, deoarece nemulţumirile acestuia au în vedere termenul pânã la care se poate uza de procedura simplificatã. În consecinţã, textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
"Pânã la începerea cercetãrii judecãtoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic cã recunoaşte sãvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitã ca judecata sã se facã în baza probelor administrate în faza de urmãrire penalã."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 124 referitor la Înfãptuirea justiţiei, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la Dreptul la un proces echitabil, şi art. 7 şi art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea oamenilor în faţa legii şi la dreptul acestora de a se adresa efectiv instanţelor judiciare naţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituţionalã a statuat cã dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale în mãsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice nãscute sub imperiul legii vechi şi care continuã sã fie judecate sub legea nouã, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", sens în care prezenta excepţie a devenit inadmisibilã.
2. Totodatã, Curtea mai constatã ca urmare a acestei decizii de admitere cã prin art. XI din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011, s-au introdus dispoziţii tranzitorii potrivit cãrora "Cu privire la art. V, în cauzele aflate în curs de judecatã în care cercetarea judecãtoreascã în primã instanţã începuse anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, dispoziţiile art. 320^1 din Codul de procedurã penalã se aplicã în mod corespunzãtor la primul termen cu procedurã completã imediat urmãtor intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã".
Pe cale de consecinţã, având în vedere cele de mai sus, criticile autorilor au rãmas fãrã obiect.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ionuţ Daniel Neculae în Dosarul nr. 1.475/109/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi de Cãtãlin Iosef în Dosarul nr. 50.144/3/2011 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
