Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
---------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 76 din 22 aprilie 1997.
Lucian Stangu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Constantin Burada - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 1996, pronunţatã de Tribunalul Maramures în Dosarul nr. 1.142/1995, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 258 alin. 1 şi 2 din Codul penal, invocatã de inculpatul Tantas Mihai.
Prin excepţie se susţine ca dispoziţiile respective contravin art. 134 alin. (1) din legea fundamentalã.
Tribunalul Maramures, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca "textul art. 258 alin. 1 şi 2 din Codul penal nu contravine dispoziţiilor art. 134 alin. (1) din Constituţie, ca în prevederile art. 254 alin. 1 din Codul penal, cu privire la infracţiunea de luare de mitã, nu se cere ca subiectul activ sa aibã calitatea de funcţionar public, ci doar de funcţionar".
În vederea soluţionãrii exceptiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece, în cauza, nu se ridica o problema de ordin constituţional, ci una de interpretare juridicã, respectiv aprecierea calitãţii de funcţionar a salariaţilor din cadrul societãţilor comerciale cu capital privat în raport cu prevederile art. 254 din Codul penal, care, potrivit practicii jurisdicţionale constante a Curţii, este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile art. 258 alin. 1 şi 2 din Codul penal, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia, deoarece aceasta se referã la o dispoziţie legalã introdusã în Codul penal prin Legea nr. 65/1992, deci dupã intrarea în vigoare a Constituţiei.
Din încheierea de sesizare rezulta ca Parchetul de pe lângã Tribunalul Maramures a dispus trimiterea în judecata a inculpaţilor Tantas Mihai, Griga Dorina Gabriela şi Zahu Traian, funcţionari la Banca "Credit Bank", Sucursala judeteana Maramures, în baza art. 254 alin. 1 din Codul penal, reţinându-se în sarcina lor comiterea mai multor infracţiuni de luare de mitã.
La termenul de 23 aprilie 1996, în fata Tribunalului Maramures, investit cu soluţionarea cauzei, Tantas Mihai, prin apãrãtor, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 258 alin. 1 şi 2 din Codul penal.
Prin art. 258 alin. 1 din Codul penal, dispoziţiile referitoare la noţiunea de funcţionar au fost extinse şi la alţi salariaţi din cadrul organizaţiilor prevãzute la art. 145 din Codul penal, inclusiv al regiilor autonome şi al societãţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la administratorii şi cenzorii acestora. De asemenea, prin alin. 2 al aceluiaşi articol, dispoziţiile art. 254, 256 şi 257 din Codul penal au fost extinse şi la salariaţii societãţilor comerciale cu capital privat, la administratorii şi la cenzorii acestora.
Autorul exceptiei susţine ca textul art. 258 din Codul penal contravine dispoziţiilor art. 134 alin. (1) din Constituţie, care prevede ca economia României este economie de piata. De asemenea, invoca, în sprijinul exceptiei Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, prin care s-a statuat ca dispoziţiile din Codul penal privitoare la infracţiunile contra avutului obştesc sunt abrogate parţial şi urmeazã sa fie aplicate numai cu privire la acele bunuri care, potrivit art. 135 alin. (4) din Constituţie, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice. Apreciazã ca nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mitã decât funcţionarul public care exercita permanent sau temporar o însãrcinare în serviciul unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei întreprinderi sau organizaţii de stat, nu şi salariaţii societãţilor comerciale cu capital privat, cum este cazul Bãncii "Credit Bank". În ceea ce priveşte prevederea din art. 258 alin. 2 din Codul penal, potrivit cãreia dispoziţiile art. 254, 256 şi 257 referitoare la funcţionari se aplica şi salariaţilor din cadrul societãţilor comerciale cu capital privat, precum şi administratorilor şi cenzorilor acestora, susţine ca aceasta contravine Constituţiei, deoarece nu este în concordanta cu conceptele de public şi salariat. Solicita soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a art. 258 din Codul penal în raport cu dispoziţiile art. 254 din Codul penal, cu conceptele de avut obştesc, public şi funcţionar public.
În legatura cu notiunile de funcţionar şi alţi salariaţi, folosite în conţinutul unor dispoziţii ale legii penale, este de menţionat ca acestea au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea a statuat în mod constant ca reglementãrile referitoare la aceste notiuni sunt de nivelul legii şi nu de nivel constituţional.
Astfel, în Decizia Curţii Constituţionale nr. 35 din 27 aprilie 1994, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 108 din 9 noiembrie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994, s-a reţinut ca: "În ce priveşte noţiunea de funcţionar, se constata ca, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementeazã prin lege organicã. Rezulta ca, potrivit Constituţiei, reglementarea acestui statut este rezervatã nivelului legii. Cu atât mai mult deci conceptul general de funcţionar nu este de nivel constituţional.
În consecinta, reglementãrile referitoare la noţiunea de funcţionar, inclusiv cele legate de infracţiunile sãvârşite de funcţionari, sunt de nivelul legii. De aceea, susţinerile privind neconstituţionalitatea notiunii de funcţionar sunt neintemeiate, întrucât aceasta nu incalca o prevedere expresã a Constituţiei."
În acelaşi sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 38 din 27 aprilie 1994, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 11 din 25 ianuarie 1995, cu privire la noţiunea de funcţionar, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 februarie 1995.
De asemenea, prin Decizia nr. 130 din 16 noiembrie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 2 august 1995, Curtea Constituţionalã subliniaza din nou ca reglementãrile legale referitoare la noţiunea de funcţionar sunt de nivelul legii, precizându-se ca aceasta soluţie se impune, cu atât mai mult, în ceea ce priveşte noţiunea de alţi salariaţi. Respingând recursul declarat impotriva ei, prin Decizia nr. 28 din 21 martie 1995, publicatã în acelaşi Monitor Oficial al României, Curtea Constituţionalã a reţinut ca "Motivele pentru care în Decizia Curţii Constituţionale s-a constatat ca noţiunea de funcţionar nu este de nivel constituţional se aplica pentru identitate de ratiune şi pentru noţiunea de alţi salariaţi, deoarece de principiu este ca, dacã o notiune este de nivelul legii, noţiunea cu care este asimilatã nu poate fi decât tot de nivelul legii.
În consecinta, critica formulatã prin recurs nu poate fi reţinutã; de asemenea, nu poate fi reţinutã nici cerinta constatãrii neconstitutionalitatii încadrãrii juridice a faptei sãvârşite de inculpatul care a invocat excepţia, deoarece interpretarea dispoziţiilor legale pentru aplicarea lor este de competenta instanţei de judecata."
În fine, prin Decizia nr. 138 din 7 decembrie 1994, definitiva prin nerecurare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 14 aprilie 1995, Curta Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 şi 256 din Codul penal, invocatã de inculpatul care, în calitatea sa de padurar, a pretins şi a primit de la diversi cetãţeni foloase în vederea facilitãrii prelucrãrii de material lemnos din pãdurile de pe raza cantonului unde lucra, aparţinând Societãţii Comerciale "Silvodelta" Tulcea.
Curtea a reţinut ca problema jurisdicţiei constituţionale se rezuma la a stabili dacã fãptuitorul putea sa nu putea fi subiect activ al infracţiunilor prevãzute şi pedepsite de art. 254 şi 256 din Codul penal, având deci calitatea de funcţionar. Autorul exceptiei nu a avut în vedere o anume dispoziţie a legii fundamentale pe care art. 254 şi 256 din Codul penal o incalca, ci s-a referit exclusiv la aprecierea calitãţii de funcţionar a acestuia în raport cu textele menţionate, al cãror conţinut nu a fost considerat neconstitutional. Curtea a conchis ca excepţia invocatã nu ridica o problema de ordin constituţional, ci o chestiune de interpretare juridicã, de competenta exclusiva a instanţei de judecata, cãreia îi revine obligaţia de a stabili, pe baza probelor de la dosar, dacã faptele sãvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mitã şi de primire de foloase necuvenite şi dacã funcţia de padurar a inculpatului poate fi asimilatã cu calitatea de funcţionar (art. 147 din Codul penal) sau cu cea de alt salariat (art. 148 din Codul penal).
Din examinarea practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale sus-menţionate cu privire la notiunile de funcţionar şi alţi salariaţi, inclusiv în raport cu infracţiunea de luare de mitã, ca în speta, rezulta ca soluţiile pronunţate subzistã şi în cauza de fata, neexistand nici un element nou care sa le infirme şi sa facã necesarã reconsiderarea lor.
Extinderea rãspunderii penale pentru faptele de corupţie şi la alţi salariaţi din cadrul societãţilor comerciale, prin Legea nr. 65/1992, nu poate fi consideratã neconstitutionala atâta vreme cat reglementãrile privitoare la notiunile de funcţionar şi alţi salariaţi, inclusiv la incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ nemijlocit, sunt caracterizate prin Constituţie ca ţinând de domeniul legii. În realizarea atribuţiilor ce-i revin potrivit Constituţiei, Parlamentul a înţeles sa adopte Legea nr. 65/1992 pentru modificarea şi completarea Codului penal privind unele fapte de corupţie. În vederea combaterii coruptiei, oriunde s-ar manifesta aceasta, legea a extins rãspunderea penalã şi la salariaţii din cadrul societãţilor comerciale cu capital privat, la administratorii şi la cenzorii acestora, cum este cazul inculpaţilor din speta. Legea nr. 65/1992 a fost adoptatã cu respectarea prevederilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, astfel încât obiecţiile formulate impotriva ei apar ca vadit nefondate.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 258 alin. 1 şi 2 din Codul penal, invocatã de Tantas Mihai în Dosarul nr. 1.142/1995 al Tribunalului Maramures.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 15 iulie 1996.
PREŞEDINTE,
dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
