Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 809 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 si ale art. 319^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 16 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 şi ale art. 319^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sucpi" - S.A. Craiova în Dosarul nr. 19.669/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 19.669/63/2008, Tribunalul Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 318 alin. 1 şi ale art. 319^1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Sucpi" S.A. Craiova într-un dosar având ca obiect o contestaţie în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã textul art. 318 ultima tezã din Codul de procedurã civilã încalcã prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece permite accesul la calea extraordinarã de atac a contestaţiei în anulare numai recurentului nu şi intimatului. Titularul contestaţiei pentru motivele prevãzute de art. 318 alin. 1 teza finalã poate fi doar recurentul, ceea ce este contrar art. 16 şi 21 din Constituţie. Cu toate cã intimatul se aflã într-o situaţie identicã cu cea a recurentului, nu i se permite accesul la calea de atac extraordinarã a contestaţiei în anulare. În ceea ce priveşte art. 319^1 din Codul de procedurã civilã, autorul considerã cã asigurându-se posibilitatea suspendãrii executãrii hotãrârii a cãrei anulare se cere, în aceleaşi condiţii de discriminare şi inegalitate ca şi art. 318 alin. 1 teza finalã, se încalcã, de asemenea, prevederile constituţionale menţionate.
Tribunalul Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 318 alin. 1 şi ale art. 319^1 din Codul de procedurã civilã, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 318 alin. 1: "Hotãrârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea datã este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşealã sã cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";
- Art. 319^1 : "Instanţa poate suspenda executarea hotãrârii a cãrei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplicã în mod corespunzãtor."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind liberul acces la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedurã civilã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 1.551 din 17 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, constatând cã sunt constituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 318 din Codul de procedurã civilã reglementeazã contestaţia în anulare specialã, care este o cale de atac extraordinarã, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevãzute de lege numai împotriva hotãrârilor pronunţate de instanţele de recurs. Aşa cum rezultã în mod univoc din textul de lege criticat, calea proceduralã a contestaţiei în anulare specialã poate fi utilizatã de pãrţile care au participat la soluţionarea recursului şi este limitatã la cazurile în care dezlegarea datã este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. În ceea ce priveşte obiectul contestaţiei în anulare specialã, acesta este format dintr-o singurã categorie de hotãrâri, respectiv doar hotãrârile pronunţate de instanţele de recurs.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai constatat cã pretinsa încãlcare a art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor nu poate fi reţinutã, deoarece reglementarea este aplicabilã în cazul tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, fãrã nicio distincţie, şi anume pãrţilor care au participat la soluţionarea recursului a cãrui dezlegare este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Textul de lege criticat nu încalcã nici prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacã legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinarã de atac, fãrã ca prin aceasta sã fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinarã de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificatã numai în cazurile expres şi limitativ prevãzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbãri majore ale stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, precum şi art. 129, care prevede cã împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 319^1 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 636 din 26 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, constatând cã sunt constituţionale. Astfel, Curtea a reţinut cã dispoziţiile din Codul de procedurã civilã care reglementeazã calea de atac a contestaţiei în anulare respectã prevederile şi principiile Legii fundamentale, fiind norme de procedurã, care, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, sunt în competenţa legiuitorului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 şi ale art. 319^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sucpi" - S.A. Craiova în Dosarul nr. 19.669/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
