Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 808 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 319 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 16 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de George Secãrea şi de Maria Secãrea în Dosarul nr. 468/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 468/36/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 319 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de George Secãrea şi de Maria Secãrea într-un dosar având ca obiect o contestaţie în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii considerã cã textul de lege criticat nu precizeazã în ce condiţii se apreciazã luarea la cunoştinţã a termenului, iar problema nu poate fi rezolvatã prin aplicarea Codului de procedurã civilã, referitoare la comunicarea actelor de procedurã. În aceste condiţii, judecãtorul este constrâns sã stabileascã el însuşi pe cale jurisprudenţialã, în afara legii, substituindu-se legiuitorului, regulile necesare pentru a se pronunţa asupra contestaţiei în anulare cu judecarea cãreia a fost învestit. În felul acesta, se încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie privind separaţia puterilor în stat. Datoritã impreciziei sale, textul criticat contravine şi prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie. Textul criticat nu prevede expres dacã termenul de 15 zile are în vedere data la care contestatorul a luat cunoştinţã de hotãrâre în întregul ei sau doar de dispozitivul acesteia, ceea ce încalcã prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 319 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, prevederi care au urmãtorul conţinut: "[...] Împotriva hotãrârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silitã, contestaţia poate fi introdusã în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţã de hotãrâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotãrârea a rãmas irevocabilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 21 alin. (3) privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 184 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie 2003, constatând cã sunt constituţionale. Cu acel prilej, instanţa de contencios constituţional a reţinut cã faţã de împrejurarea cã hotãrârile irevocabile nu se comunicã în cazul acelora care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silitã, art. 319 alin. 2 din Codul de procedurã civilã instituie douã termene pentru exercitarea cãii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, şi anume un termen subiectiv de 15 zile, care începe sã curgã de la data când contestatorul a luat cunoştinţã de hotãrâre, şi un termen obiectiv de un an, care curge de la data când hotãrârea a rãmas irevocabilã.
În aceastã materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte pãrţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Aşa fiind, termenele instituite prin textul de lege criticat au în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lor, contestaţia în anulare putând fi formulatã oricând, fapt ce ar fi de naturã a genera o stare de perpetuã incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie sã le caracterizeze.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede cã "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintã expresia aplicãrii dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.
Departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de art. 319 alin. 2 din Codul de procedurã civilã constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de George Secãrea şi de Maria Secãrea în Dosarul nr. 468/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
