Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 808 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 5 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Civita Com" - S.A. din Mediaş în Dosarul nr. 2.705/257/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde avocatul Bettjnio Diamant pentru autorul excepţiei, cu împuternicire avocaţialã la dosar, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.226D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã, ridicatã de Bogdan Done în Dosarul nr. 41.556/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.059D/2008 şi nr. 1.226D/2008, având în vedere faptul cã sunt îndeplinite cerinţele conexãrii prevãzute de <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .
Avocatul autorului excepţiei aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.226D/2008 la Dosarul nr. 1.059D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia şi constatarea cã dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, în partea care priveşte "problemele de drept dezlegate", deoarece contravin principiului independenţei judecãtorului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.705/257/2007, Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Civita Com" - S.A. din Mediaş în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.
Prin Încheierea din 6 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 41.556/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Bogdan Done în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în revendicare imobiliarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât obligativitatea soluţiilor instanţei de control judiciar faţã de judecãtorii fondului contravine principiului independenţei judecãtorilor.
Tribunalul Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât îndrumãrile instanţei de recurs sunt date în cadrul activitãţii cu caracter jurisdicţional. Altfel, s-ar ajunge la exercitarea repetatã a cãilor de atac şi la prelungirea excesivã a duratei procesului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât, fãrã obligativitatea îndrumãrilor date de instanţa de control judiciar, nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluţionãrii temeinice şi legale a cauzei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora, "În caz de casare, hotãrârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesitãţii administrãrii unor probe sunt obligatorii pentru judecãtorii fondului."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi la cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra dispoziţiilor de lege criticate, raportate la prevederile constituţionale ale <>art. 124 alin. (1), s-a pronunţat prin deciziile nr. 332/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, şi nr. 360/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 7 martie 2003. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã principiul independenţei justiţiei, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie, derivã din separaţia puterilor în stat, din necesitatea existenţei unui echilibru între autoritãţile care exercitã puterea în stat. Este imperios necesar ca instanţele judecãtoreşti sã fie la adãpost de orice ingerinţã şi, în consecinţã, independenţa judecãtorilor reprezintã o garanţie fundamentalã a exercitãrii drepturilor omului.
Din principiul independenţei justiţiei decurge, pe de-o parte, obligaţia judecãtorilor de a soluţiona litigiile cu care sunt învestiţi numai în baza legii, iar, pe de altã parte, obligaţia tuturor autoritãţilor publice de a se abţine de la orice imixtiune în activitatea de judecatã.
Referitor la controlul judiciar ce se exercitã de cãtre instanţele care soluţioneazã cãile de atac asupra instanţelor care au pronunţat hotãrârile atacate, acesta nu reprezintã o limitare a independenţei justiţiei, deoarece controlul judiciar este întotdeauna posterior, nefiind posibil sã îl influenţeze pe judecãtorul care a pronunţat hotãrârea supusã controlului judiciar.
Dispoziţiile legale criticate nu reprezintã o încãlcare a independenţei judecãtorului prin faptul cã, rejudecând cauza, acesta preia rezolvarea în drept stabilitã de instanţa de casare, deoarece îndrumãrile sunt date în cadrul activitãţii jurisdicţionale a instanţelor de grade diferite, pe cale de hotãrâri pronunţate în urma unor dezbateri contradictorii. De asemenea, independenţa judecãtorului de fond nu este ştirbitã prin faptul cã, rejudecând cauza, adoptã rezolvarea în drept stabilitã de instanţa de casare, deoarece prin aceasta el nu se supune voinţei unei autoritãţi strãine de cauza judecatã, ci se conformeazã hotãrârii judecãtoreşti date în exercitarea competenţei legale de control judiciar.
Pe de altã parte, Curtea reţine cã în toate legislaţiile se admite intervenţia instanţelor superioare în cadrul sistemului cãilor de atac, aceasta neîncãlcând principiul independenţei justiţiei. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la noţiunea de "instanţã independentã", cuprinsã în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (Cauza Pretto şi alţii contra Italiei, 1983).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Civita Com" - S.A. din Mediaş în Dosarul nr. 2.705/257/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi de Bogdan Done în Dosarul nr. 41.556/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
