Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 806 din 21 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedura civila
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "M&D Sea Farers" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 21.711/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.396D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 1 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 21.711/212/2009, Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "M&D Sea Farers" - S.R.L. din Constanţa, într-o cauzã ce are ca obiect contestaţie la executare în materie fiscalã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prin excluderea procedurii executãrii fiscale din sfera de aplicare a normei criticate se conferã executorului fiscal competenţa de a decide cu privire la legalitatea şi temeinicia cererii de executare silitã, fapt ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (1). Titlurile executorii în materie fiscalã pot fi executate direct, fãrã a fi necesarã vreo formalitate sau intervenţia instanţei în ce priveşte controlul legalitãţii declanşãrii executãrii, ceea ce reprezintã o imixtiune a puterii executive în activitatea de judecatã şi în egalã mãsurã o încãlcare a dreptului la un proces echitabil. Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut: "Cererea de executare silitã, însoţitã de titlul executoriu, se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executãrii silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecãtoreşti. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 1.495 din 18 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 21 ianuarie 2011, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi art. 138 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. În aceastã cauzã, autorul excepţiei susţinea cã, în procedura de executare silitã a creanţelor fiscale titlul executoriu este reprezentat de actele administrativ-fiscale care atestã scadenţa creanţei fiscale. Pentru executarea silitã a creanţelor fiscale este suficient ca actul administrativ fiscal sã ajungã la scadenţã, fãrã a fi nevoie de intervenţia altor organe sau instituţii care sã confirme caracterul executoriu al actului administrativ prin care se constatã creanţa fiscalã. Astfel, executorul fiscal este liber sã aprecieze asupra legalitãţii şi temeiniciei cererii de executare silitã formulate de organul fiscal întocmai ca o instanţã de judecatã, ceea ce contravine prevederilor art. 126 alin. (1) din Legea fundamentalã. Curtea constatã cã în ambele cauze nemulţumirea autorilor excepţiilor, chiar dacã priveşte alte texte de lege, este aceeaşi, şi anume faptul cã executorul fiscal nu este obligat sã solicite instanţei de executare încuviinţarea executãrii silite. Aşa fiind, Curtea constatã cã cele reţinute în decizia menţionatã sunt valabile şi în prezenta cauzã. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã prevederile art. 56 alin. (1) din Constituţie stabilesc existenţa unei obligaţii exprese a fiecãrui cetãţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, încasarea acestora constituind sursa principalã de venituri a statului. Spre deosebire de executarea silitã de drept comun, specific executãrii silite a creanţelor fiscale este faptul cã aceastã fazã a procedurii fiscale este pornitã şi se desfãşoarã de cãtre organele fiscale fãrã încuviinţarea altor organe ale statului, în speţã instanţa de judecatã. Titlul de creanţã fiscal devine ope legis titlu executoriu, astfel cã el va fi pus în executare fãrã a mai fi necesarã parcurgerea vreunei proceduri prealabile ca în cazul unui titlu de creanţã din dreptul comun. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea a constatat cã se aflã în prezenţa unor norme de procedurã speciale, derogatorii de la regulile generale, ce sunt determinate de faptul cã obiectul executãrii silite în acest domeniu îl reprezintã încasarea creanţelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, interesul general ocrotit impunând adoptarea unor reguli care sã asigure protejarea eficientã a creanţelor statului şi recuperarea lor cu prioritate. De altfel, pentru realizarea veniturilor publice, legiuitorul, în conformitate cu Legea fundamentalã, a prevãzut întotdeauna norme derogatorii, cu scopul de a face mai eficientã executarea şi pentru a-i imprima un ritm mai accelerat. În continuare, Curtea a constatat existenţa unei abordãri constante a instanţei de contencios constituţional în sensul cã adoptarea unui regim juridic special în materia creanţelor bugetare îşi gãseşte fundamentul constituţional în dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, conform cãrora statul trebuie sã asigure, printre altele, protejarea intereselor naţionale în activitatea financiarã. Acest temei constituţional justificã un drept special, de preferinţã în favoarea statului, în ceea ce priveşte efortul de încasare a creanţelor bugetare şi de asigurare a veniturilor publice la bugetul de stat. Numai dacã dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în mãsurã sã îşi îndeplineascã douã dintre obligaţiile fundamentale ce i-au fost prescrise prin art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie: sã adopte mãsuri de protecţie socialã, apte sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent, şi sã creeze condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii. În final, Curtea a reţinut cã în dezvoltarea prevederilor constituţionale ale art. 21, dispoziţiile art. 172 din Codul de procedurã fiscalã, realizând o concretizare a liberului acces la justiţie în materia executãrii silite a creanţelor fiscale, dispune în sensul cã persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor legale, precum şi împotriva titlului executoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrâre datã de o instanţã judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicţional şi dacã pentru contestarea lui nu existã o altã procedurã prevãzutã de lege. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei în materie a Curţii, considerentele reţinute în decizia menţionatã sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "M&D Sea Farers" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 21.711/212/2009 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 iunie 2011.
