Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 805 din 3 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 5 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Remus-Virgil Baciu în Dosarul nr. 7.330/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, asistat de avocatul Nineta Anghelina, cu împuternicire avocaţialã la dosar, şi avocatul Alice Drãghici, pentru partea Daiana Elena Druţã, cu împuternicire avocaţialã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Având cuvântul, apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã, întrucât specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi desfãşoarã activitatea sub directa conducere, supraveghere şi, mai ales, control nemijlocit al procurorilor, ceea ce nu oferã garanţii de independenţã, imparţialitate şi creeazã premisele unui abuz instituţionalizat. Astfel, partea nu are dreptul de a contesta mijlocul de probã respectiv, şi anume constatarea tehnico-ştiinţificã efectuatã de aceşti specialişti - funcţionari publici. Depune în acest sens hotãrârea din 2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Cottin contra Belgiei. De asemenea, solicitã sã se reţinã cã se încalcã şi prevederile art. 24 din Constituţie.
Apãrãtorul pãrţii Daiana Elena Druţã solicitã, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate susţinând cã se creeazã dezechilibre între organele de urmãrire penalã şi între avocaţi şi procurori. Astfel, specialiştii prevãzuţi de textele criticate nu sunt înscrişi pe vreo listã publicã şi nu li se cunoaşte experienţa profesionalã, ceea ce duce la inexistenţa egalitãţii de arme în procesul penal şi la încãlcarea principiului contradictorialitãţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate întrucât mijlocul de probã efectuat de specialiştii prevãzuţi de dispoziţiile de lege criticate poate fi contestat în faţa instanţei de judecatã, în condiţii de contradictorialitate, dupã ce partea a luat cunoştinţã de existenţa lui prin prezentarea materialului de urmãrire penalã. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Mantovanelli contra Franţei, 1997, şi Cottin contra Belgiei, 2005), potrivit cãreia partea trebuie sã aibã posibilitatea de a cunoaşte mijlocul de probã şi de a-l contesta în faţa unui organ independent şi imparţial. Pe de altã parte, conform aceleiaşi jurisprudenţe, echitatea procedurii va fi verificatã nu punctual, ci se va avea în vedere ansamblul procedurii din acea cauzã. Totodatã, aratã cã partea poate solicita efectuarea unei expertize în condiţiile Codului de procedurã penalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 7.330/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Remus-Virgil Baciu în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale întrucât statutul specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, numiţi de procurorul şef, care îşi desfãşoarã activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor, nu oferã garanţii de independenţã, imparţialitate şi obiectivitate a activitãţii pe care o desfãşoarã în efectuarea constatãrii tehnico-ştiinţifice, ce constituie mijloc de probã în procesul penal.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã întrucât desfãşurarea unei proceduri penale de tipul celei de faţã, în ansamblul sãu, oferã suficiente garanţii şi remedii procesuale pentru a asigura caracterul echitabil al procesului aflat în curs de desfãşurare, inclusiv în legãturã cu administrarea mijlocului de probã contestat.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale întrucât acestea nu împiedicã pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã procesul echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002. <>Art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie a fost modificat prin <>art. X pct. 1 al titlului XVI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. De asemenea, dispoziţiile criticate au fost modificate, ultima datã prin <>Legea nr. 54/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
Dispoziţiile de lege criticate au în prezent urmãtorul cuprins:
"Art. 11. - (1) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltã calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmãrire penalã.
(2) Specialiştii prevãzuţi la alin. (1) au calitatea de funcţionar public şi îşi desfãşoarã activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţionalã Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevãzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţã de urgenţã. De asemenea, specialiştii beneficiazã, în mod corespunzãtor, de drepturile prevãzute la <>art. 26 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Constatarea tehnico-ştiinţificã efectuatã din dispoziţia scrisã a procurorului de specialiştii prevãzuţi la alin. (1) constituie mijloc de probã, în condiţiile legii."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi, precum şi la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi specialişti cu înaltã calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmãrire penalã. Aceştia au calitatea de funcţionari publici, iar constatãrile tehnico-ştiinţifice efectuate din dispoziţia scrisã a procurorului constituie mijloc de probã, ceea ce, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, contravine dreptului la un proces echitabil.
Curtea constatã cã o componentã a garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, este principiul egalitãţii armelor, ce semnificã tratarea egalã a pãrţilor pe toatã durata desfãşurãrii procedurii în faţa unei instanţe de judecatã, fãrã ca una sã fie dezavantajatã în raport cu cealaltã. Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Mantovanelli contra Franţei, 1997) reiese cã se încalcã principiul egalitãţii armelor atunci când procedura contestatã, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie.
Totodatã, principiul contradictorialitãţii, o altã componentã a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esenţã, posibilitatea pentru pãrţile unui proces de a lua la cunoştinţã de toate probele şi observaţiile prezentate judecãtorului, de naturã sã îi influenţeze decizia şi de a le discuta (cauzele J.J. contra Olandei, 1998, şi Cottin contra Belgiei, 2005).
Or, Curtea reţine cã în cauza de faţã partea putea sã ia cunoştinţã de existenţa constatãrii tehnico-ştiinţifice - mijloc de probã efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - odatã cu prezentarea materialului de urmãrire penalã, în condiţiile art. 250-254 din Codul de procedurã penalã. Aşadar, partea poate formula obiecţiuni la raportul de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecatã, în condiţii de contradictorialitate, mijlocul de probã respectiv.
De asemenea, Curtea constatã cã o reglementare similarã cu cea criticatã este cuprinsã în art. 112 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãruia, în anumite cazuri, organul de urmãrire penalã poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatãri tehnico-ştiinţifice, care se efectueazã, de regulã, de cãtre specialişti sau tehnicieni care funcţioneazã în cadrul ori pe lângã instituţia de care aparţine organul de urmãrire penalã, dar care poate fi efectuatã şi de cãtre specialişti sau tehnicieni care funcţioneazã în cadrul altor organe.
Pe de altã parte, Curtea observã cã în procesul deliberãrii judecãtorul verificã şi evalueazã materialul probator şi îşi fundamenteazã soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauzã, prin coroborarea şi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivã la constatãrile tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii prevãzuţi de textele de lege criticate. Aşadar, judecata se desfãşoarã de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecãtorul îşi fundamenteazã soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel cã informaţiile conţinute în constatãrile tehnico-ştiinţifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedurã. În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 524/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006.
În final, Curtea observã cã nu se poate pronunţa cu privire la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 24 din Constituţie deoarece autorul excepţiei a invocat aceastã încãlcare direct în faţa Curţii, iar nu şi în faţa instanţei de judecatã, or, potrivit <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a Curţii Constituţionale îl constituie încheierea instanţei de judecatã, Curtea fiind ţinutã sã se pronunţe numai asupra aspectelor reţinute în aceasta.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Remus-Virgil Baciu în Dosarul nr. 7.330/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
