Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Florin Buzescu şi Luciana Buzescu în Dosarul nr. 1.560/260/2010 al Judecãtoriei Moineşti. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.149D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat reglementeazã o procedurã necontencioasã care nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.560/260/2010, Judecãtoria Moineşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Florin Buzescu şi Luciana Buzescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textul criticat, permiţând ca autorizarea intrãrii în încãperile ce reprezintã domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane sã se facã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, contravine prevederilor art. 44 din Legea fundamentalã, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Moineşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul conţinut:
"În cazul altor titluri executorii decât hotãrârile judecãtoreşti, la cererea executorului judecãtoresc, instanţa de executare va autoriza, prin hotãrâre, intrarea în locurile menţionate la alin.1. Instanţa se pronunţã de urgenţã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, prin hotãrâre irevocabilã şi executorie."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã. De asemenea, sunt invocate prevederile art.1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã reglementeazã posibilitatea executorului judecãtoresc, în cazul executãrii altor titluri decât hotãrârile judecãtoreşti, de a solicita instanţei de executare pronunţarea unei hotãrâri care sã-i permitã intrarea în încãperile ce reprezintã domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri.
Curtea reţine cã, dispoziţiile criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 384^1 alin. 1, care condiţioneazã admiterea cererii de autorizare formulate de cãtre executorul judecãtoresc, de refuzul debitorului de a-i permite accesul în încãperile ce reprezintã domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri. Astfel, simpla susţinere a executorului judecãtoresc în sensul cã nu i-a fost permisã intrarea în spaţiile prevãzute de textul criticat nu este suficientã, executorul judecãtoresc trebuind sã facã dovada refuzului debitorului de a-i permite accesul în aceste spaţii.
Totodatã, Curtea constatã cã obţinerea unei hotãrâri a instanţei de judecatã ce priveşte autorizarea executorului judecãtoresc de a intra în locurile menţionate la art. 384^1 alin. 1 reprezintã o garanţie a debitorului ce urmeazã a fi executat silit împotriva abuzului sau a relei-credinţe ale executorului judecãtoresc.
De altfel, Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, împotriva executãrii silite, precum şi împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, iar potrivit art. 399 alin. 3 din acelaşi cod, în cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac.
Referitor la principiul publicitãţii şedinţei de judecatã, Curtea constatã cã instanţa de la Strasbourg a statuat în sensul cã publicitatea procedurii de judecatã prevãzutã de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale protejeazã cetãţenii împotriva unor şedinţe secrete care scapã cenzurii publicului, fiind de asemenea un mijloc de menţinere a încrederii în justiţie (Hotãrârea din 14 februarie 2001 pronunţatã în Cauza Riepan împotriva Austriei). Cu toate acestea, art. 6 paragraful 1 din Convenţie nu exclude posibilitatea instanţelor, în funcţie de particularitãţile fiecãrui caz în parte, de a deroga de la acest principiu. Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã circumstanţele excepţionale care ţin de natura soluţionãrii cauzei pot justifica lipsa dezbaterilor publice, [...], din imperative de eficacitate şi economie (Hotãrârea din 12 aprilie 2006 pronunţatã în Cauza Martinie împotriva Franţei şi Hotãrârea din 18 august 2010 pronunţatã în Cauza Udorovic împotriva Italiei).
De asemenea, Curtea observã cã dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti dispun cã "executarea silitã a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectueazã de cãtre executorii judecãtoreşti, dacã legea nu prevede altfel", iar dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege dispun cã "executorul judecãtoresc are urmãtoarele atribuţii: .a) punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii". Totodatã, Curtea constatã, în concordanţã cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cã activitatea executorilor judecãtoreşti constituie "un element esenţial al statului de drept", iar, întrucât aceştia nu deţin forţa publicã coercitivã, "statului îi revine obligaţia de a lua toate mãsurile necesare pentru ca ei sã poatã duce la îndeplinire sarcina cu care au fost învestiţi [...]." (Hotãrârea din 22 iunie 2004 pronunţatã în Cauza Pini şi Bertani şi Manera şi Atripaldi împotriva României).
Prin urmare, Curtea constatã cã textul criticat reprezintã o dispoziţie necesarã pentru realizarea executãrii silite, precum şi un mijloc necesar pe care executorul judecãtoresc îl poate uzita pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, astfel cum acestea sunt prevãzute prin lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Florin Buzescu şi Luciana Buzescu în Dosarul nr. 1.560/260/2010 al Judecãtoriei Moineşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
