Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 802 din 27 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 si art. 244^1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 18 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 244^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mihaela Eugenia Şuşnea în Dosarul nr. 12.746/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal rãspunde soţul autoarei excepţiei, depunând procurã în acest sens, precum şi avocatul celeilalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul Mihai Ştreangã solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 12.746/299/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 244^1 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Mihaela Eugenia Şuşnea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã, în formulare actualã, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã încalcã prevederile art. 4, art. 11, art. 24 alin. (1), art. 41 şi art. 54 din Constituţie, deoarece stabileşte facultatea şi nu obligaţia instanţei de a suspenda judecata în cazul în care soluţionarea procesului depinde de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul altei judecãţi.
În continuare, susţine cã dispoziţiile art. 244^1 din Codul de procedurã civilã, deoarece permit introducerea recursului doar împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea, iar nu şi împotriva celor prin care s-a respins suspendarea, contravin prevederilor art. 16, 20, 21 şi 24 din Legea fundamentalã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, aratã cã instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii, prin <>Decizia nr. 551 din 6 iulie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 10 august 2006, şi <>Decizia nr. 262 din 15 octombrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 noiembrie 2002. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 244^1 din Codul de procedurã civilã, fãcând referire la Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, aratã cã încheierile de respingere şi, respectiv, cele de admitere a cererii de suspendare a cursului judecãrii procesului au efecte diferite. Astfel, în cazul respingerii cererii de suspendare a judecãrii procesului, cursul judecãţii nu se întrerupe, în timp ce în cazul admiterii cererii cauza se suspendã, prin ipotezã, pânã la rãmânerea irevocabilã a hotãrârii care a motivat suspendarea, fapt ce poate lãsa un timp mai mult sau mai puţin îndelungat sub semnul incertitudinii judecarea procesului suspendat.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã instituie unul din cazurile de suspendare facultativã a judecãţii, care dã posibilitatea judecãtorului sã aprecieze utilitatea suspendãrii, evitând prelungirea artificialã şi nejustificatã a procesului, asigurând astfel pãrţilor exercitarea drepturilor procesuale cu bunã-credinţã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 244^1 din Codul de procedurã civilã, se aratã cã acestea nu conţin nici o dispoziţie discriminatorie. Regimul juridic diferit, constând în aceea cã numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecãţii poate fi atacatã cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacatã doar odatã cu fondul, este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind condiţionate de asigurarea celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 244^1 din Codul de procedurã civilã. Alin. 1 al <>art. 244^1 a fost modificat prin pct. 34 din Legea nr. 219/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 244 alin. 1 pct. 1: "Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea pricinii atârnã, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi;"
- Art. 244^1: "Asupra suspendãrii judecãrii procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacatã cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Recursul se poate declara cât timp dureazã suspendarea cursului judecãrii procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 4 referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, art. 41 referitoare la munca şi protecţia socialã a muncii şi ale art. 54 referitoare la fidelitatea faţã de ţarã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, a stabilit, cu valoare de principiu, cã suspendarea cauzei într-o astfel de ipotezã este de naturã sã preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecãtoreşti ar pronunţa hotãrâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilitãţii raporturilor juridice existente între pãrţi. Pe de altã parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendãrii cursului judecãţii, instanţa este chematã sã cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecãţii. Prin urmare, lãsarea mãsurii suspendãrii la aprecierea judecãtorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menitã sã-i permitã acestuia sã-şi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivã a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 244^1 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra unei criticii asemãnãtoare, iar prin <>Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, a reţinut cã textul legal criticat nu conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea cã numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecãţii poate fi atacatã cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacatã doar odatã cu fondul - fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Reglementarea proceduralã dedusã controlului nu contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacã încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacatã cu recurs separat, ea poate fi atacatã odatã cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, care constituie reglementarea de drept comun în materie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Faţã de invocarea dispoziţiilor art. 11 şi art. 20 din Constituţie, se constatã cã autorul excepţiei nu a indicat dispoziţiile din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, din pactele sau din celelalte tratate la care România este parte, considerate a fi încãlcate de dispoziţiile de lege criticate, astfel încât nu poate fi reţinutã nici aceastã criticã de neconstituţionalitate.
De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 41 şi art. 54 din Constituţie, se constatã cã acestea se referã la munca şi protecţia socialã a muncii, respectiv la fidelitatea faţã de ţarã, neavând nicio incidenţã în cauza dedusã judecãţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 244^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Mihaela Eugenia Şuşnea în Dosarul nr. 12.746/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
