Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeasi ordonanta de urgenta
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în ansamblu, şi, în special, a celor ale art. 11 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, excepţie ridicatã de Gheorghiţã Grigore în Dosarul nr. 5.255/120/2008 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale reprezintã o modalitate de aplicare a normelor constituţionale invocate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5.255/120/2008, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepţie ridicatã de Gheorghiţã Grigore într-o cauzã având ca obiect anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã instituirea taxei pe poluare este neconstituţionalã, întrucât este perceputã anticipat, nu are niciun fel de finalitate pentru mediul înconjurãtor şi încalcã principiul potrivit cãruia poluatorul plãteşte. Se apreciazã cã ordonanţa de urgenţã nu oferã suficiente garanţii pentru ca sumele de bani colectate sã se facã venit la Fondul de mediu. Se mai susţine cã taxa în cauzã are caracter retroactiv şi cã este reglementatã printr-un act cu putere inferioarã legii. Totodatã, sunt încãlcate şi exigenţele constituţionale referitoare la condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã dispoziţiile art. 11 din ordonanţa de urgenţã criticatã sunt neconstituţionale, întrucât încalcã exigenţele art. 15 alin. (2) din Constituţie. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Avocatul Poporului considerã cã textele legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, în ansamblu, şi art. 11 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, în special, şi, în consecinţã, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea acestor dispoziţii. Acest din urmã text are urmãtorul cuprins: "Taxa rezultatã ca diferenţã între suma achitatã de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxã specialã pentru autoturisme şi autovehicule, şi cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã." Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 35 alin. (1) şi (2) privind dreptul la un mediu sãnãtos, ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale, ale art. 115 alin. (4) şi (5) privind delegarea legislativã şi ale art. 139 alin. (3) privind impozitele, taxele şi celelalte contribuţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele: I. Cu privire la criticile de constituţionalitate extrinsecã, şi anume pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie, se reţine cã ordonanţa de urgenţã criticatã a fost adoptatã în contextul în care Comisia Europeanã deschisese procedura de infringement împotriva României în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a Comunitãţilor Europene. Pentru a evita o eventualã procedurã în faţa Curţii de Justiţie a Comunitãţii Europene, Guvernul a emis aceastã ordonanţã de urgenţã. În expunerea de motive, pentru a se justifica starea extraordinarã, precum şi urgenţa reglementãrii, se invocã necesitatea adoptãrii de mãsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene. Curtea constatã cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (4) din Constituţie, autoritãţile statului român s-au angajat sã garanteze ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din tratatele constitutive ale Uniunii Europene, din reglementãrile comunitare cu caracter obligatoriu şi din actul de aderare. În acest sens, Guvernul este abilitat din punct de vedere constituţional ca, prin mijloacele pe care le are la îndemânã, sã garanteze îndeplinirea obligaţiilor României faţã de Uniunea Europeanã. Astfel, folosirea ordonanţelor de urgenţã pentru punerea de acord a legislaţiei naţionale cu cea comunitarã în situaţia în care era iminentã declanşarea procedurii de infringement în faţa Curţii de Justiţie este pe deplin constituţionalã. În aceste condiţii, se constatã cã ordonanţa de urgenţã criticatã respectã exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, Curtea reţine cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 a fost adoptatã în şedinţa de Guvern din 21 aprilie 2008, depusã spre dezbatere în procedurã de urgenţã la Senat pe data de 24 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, şi a intrat în vigoare la 1 iulie 2008. Prin urmare, sunt respectate exigenţele art. 115 alin. (5) din Constituţie, potrivit cãruia ordonanţele de urgenţã intrã în vigoare numai dupã depunere spre dezbatere în procedurã de urgenţã la camera competentã şi dupã publicarea în Monitorul Oficial al României. În final, Curtea mai reţine cã ordonanţa de urgenţã nu este un act normativ inferior legii din punct de vedere al forţei juridice. Aceasta se adoptã în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie, text care permite Guvernului sã emitã astfel de ordonanţe cu condiţia respectãrii unor exigenţe strict stabilite prin textul Constituţiei. II. Cu privire la criticile de constituţionalitate intrinseci a ordonanţei de urgenţã, se reţin urmãtoarele: 1. Obligaţia pozitivã a statului român de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sãnãtos este realizatã tocmai prin prevederile ordonanţei de urgenţã criticate; acest act normativ taxeazã, în funcţie de anumite criterii, autovehiculele pentru poluarea pe care o produc. De altfel, sub aspect fiscal, o atare taxã este expresia la nivel legal a textului constituţional al art. 35. 2. Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 249 din 6 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 7 aprilie 2008, a reţinut cã este competentã sã se pronunţe asupra proporţionalitãţii şi echitãţii impozitelor, taxelor sau oricãror alte contribuţii fiscale. În consecinţã, raportat la cauza de faţã, Curtea reţine cã, deşi principiul enunţat de autorul excepţiei - poluatorul plãteşte - nu este de rang constituţional, din punct de vedere al echitãţii, o atare taxã trebuie plãtitã de cãtre poluator, situaţie care se regãseşte în ipoteza normelor legale criticate. De asemenea, se constatã cã, prin taxa pe poluare, legiuitorul nu a anticipat cantitativ poluarea pe care o realizeazã autovehiculul respectiv pentru ca în funcţie de aceasta sã regularizeze sau nu taxa, ci a stabilit o taxã calculatã în funcţie de gradul prestabilit de poluare al vehiculului. În cauza de faţã, nu suntem în faţa unei taxe plãtite anticipat, ci a uneia care este exigibilã la prima înmatriculare a autovehiculului. Astfel, nu se poate reţine nicio încãlcare a principiului constituţional al aşezãrii juste a sarcinilor fiscale prevãzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie. 3. Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 139 alin. (3) din Constituţie, se constatã cã textul ordonanţei de urgenţã criticate cuprinde suficiente prevederi care sã asigure şi sã garanteze afectarea specialã a sumelor de bani rezultate din plata taxei pe poluare. Astfel, art. 1 alin. (1) prevede cã taxa pe poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestioneazã de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţãrii programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului. Totodatã, alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede programele şi proiectele pentru protecţia mediului finanţate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede cã taxa se plãteşte de cãtre contribuabil într-un cont distinct deschis la unitãţile Trezoreriei Statului pe numele Administraţiei Fondului pentru Mediu. Desigur, nerespectarea cu intenţie de cãtre funcţionarii statului a prevederilor acestei ordonanţe de urgenţã sub aspectul afectãrii speciale a sumelor de bani încasate constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit art. 302^1 din Codul penal. 4. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din ordonanţa de urgenţã, Curtea constatã cã şi aceasta este neîntemeiatã. Astfel, Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 499 din 7 aprilie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2009, a stabilit, în esenţã, cã taxa instituitã iniţial prin <>art. I din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, avea un pronunţat caracter de taxã pe poluare, o atare concluzie fiind întãritã de faptul cã anexa nr. 4 din lege stabilea cã valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie şi de vârsta autovehiculului. Prin urmare, <>Legea nr. 343/2006 are un obiect concret de reglementare, şi anume instituirea unui venit la bugetul de stat sub forma unui impozit indirect, materia impozabilã constituind-o autovehiculele înmatriculate pentru prima datã în România, scopul declarat al acestei reglementãri fiind acela de protecţie a mediului. <>Art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 nu cuprinde dispoziţii de naturã a duce la concluzia cã instituie o nouã taxã, ci doar redefineşte taxa specialã pentru autoturisme şi autovehicule, astfel cum rezultã din prevederile art. 4 şi <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 . Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct faţã de cel iniţial nu echivaleazã cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridicã a celor douã taxe este identicã. Faptul cã iniţial taxa a fost definitã ca taxã specialã pentru autoturisme şi autovehicule şi, ulterior, a fost definitã drept taxã pe poluare nu poate acredita ideea cã se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtã vreme taxa fusese deja plãtitã, iar art. 11 din ordonanţa de urgenţã viza numai restituirea sumei plãtite în plus faţã de cuantumul datorat, nu şi situaţia în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul cã veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susţine cã legiuitorul a reglementat douã taxe distincte din moment ce ambele reglementãri normative vizeazã o taxã pe poluare. Astfel, natura juridicã a taxei a rãmas nealteratã - taxã pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, şi anume cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 7/2009 , reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivaleazã cu concluzia cã ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. De asemenea, se reţine cã textul contestat reprezintã o normã de procedurã care dã posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumã mai mare în raport cu cea datoratã sã îşi recupereze suma plãtitã în plus, normã, care, de altfel, îi este şi favorabilã. În consecinţã, Curtea urmeazã sã respingã ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în ansamblu, şi, în special, a celor ale art. 11 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, excepţie ridicatã de Gheorghiţã Grigore în Dosarul nr. 5.255/120/2008 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly _________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
