Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 80 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5-15 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 195 din 21 martie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5-15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Final Construct" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.611/302/2009 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã şi de Societatea Comercialã "Ikonos" - S.R.L. din Bujoreni în Dosarul nr. 3.491/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.887D/2010 şi nr. 1.908D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.908D/2010 la Dosarul nr. 1.887D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii, concretizatã în <>Decizia nr. 210 din 4 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 12.611/302/2009, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5-15, din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Final Construct" - S.R.L. din Bucureşti.
Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.491/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 7 şi <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ikonos" - S.R.L. din Bujoreni.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prin procedura reglementatã de actul normativ criticat se creeazã un dezavantaj debitorului, care nu se poate apãra în mod adecvat, nu poate formula apãrãri de fond şi nici nu poate administra probe. În mãsura în care unul dintre participanţii la proces, în speţã creditorul, este favorizat prin dispoziţiile textului de lege criticat, se creeazã o inegalitate ce poate duce la abuzuri din partea acestuia. De asemenea, posibilitatea oferitã creditorului de a înainta cererea de chemare în judecatã fãrã a parcurge procedura impusã de dispoziţiile art. 720^1 din Codul de procedurã civilã contravine prevederilor art. 21 din Constituţie.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 instituie o procedurã de judecatã specialã menitã sã asigure realizarea cu celeritate a creanţelor certe, lichide şi exigibile izvorâte din contracte comerciale, fãrã a încãlca prevederile din Legea fundamentalã invocate de autoarea excepţiei.
Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ fiscal aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5-15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 118/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008.
Textele criticate fac parte din cap. IV al ordonanţei de urgenţã, intitulat "Dispoziţii procedurale".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei şi art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac. De asemenea, se invocã şi încãlcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind <>Decizia nr. 1.129 din 10 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, <>Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau <>Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008.
Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Împrejurarea cã, potrivit <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate înseamnã cã hotãrârea se va pronunţa numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv pe cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţa de urgenţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia procedura reglementatã de ordonanţa de urgenţã oferã creditorului posibilitatea obţinerii unei hotãrâri judecãtoreşti fãrã ca debitorul sã fie citat şi fãrã a se oferi celor douã pãrţi posibilitatea rezolvãrii litigiului pe cale amiabilã, Curtea a constatat cã autorul excepţiei nu ţine cont de dispoziţiile art. 7 alin. (1), care prevãd expres cã "pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã".
Referitor la critica ce vizeazã dispoziţiile <>art. 13 din ordonanţa de urgenţã, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 582 din 14 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 23 iunie 2009, a statuat cã specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintã, evident, o cale de atac împotriva ordonanţei. Împrejurarea cã legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridicã diferitã de aceea a cãilor de atac de drept comun nu relevã niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie, întrucât textul constituţional de referinţã foloseşte termenul generic de "cãi de atac", fãrã a le identifica şi a le caracteriza, respectiv fãrã a se referi in terminis la apel şi recurs, ipotezã în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertitã într-un criteriu de constituţionalitate. Pe de altã parte, legiuitorul ordinar este deplin îndreptãţit ca în considerarea anumitor particularitãţi sã opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun.
O asemenea concluzie rezultã, de altfel, din chiar formula redacţionalã adoptatã de legiuitorul constituţional, potrivit cãreia stabilirea regimului juridic al cãilor de atac este de competenţa exclusivã a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevãzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de judecatã, evident cu condiţia ca nicio normã de procedurã sã nu contravinã vreunei dispoziţii constituţionale.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5-15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Final Construct" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.611/302/2009 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã şi de Societatea Comercialã "Ikonos" - S.R.L. din Bujoreni în Dosarul nr. 3.491/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
