Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 80 din 14 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 si 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata cu modificari prin Legea nr. 108/1996 , cu modificarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, <>art. 77 şi 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Stofe Buhusi" - S.A. din Buhusi în Dosarul nr. 4.097/2001 al Tribunalului Bacau. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã ca dispoziţiile de lege criticate nu contravin, asa cum susţine autorul ei, prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ci stabilesc competentele diferitelor autoritãţi publice în materia executãrii silite a creanţelor bugetare.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 25 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 4.097/2001, Tribunalul Bacau a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, <>art. 77 şi 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Stofe Buhusi" - S.A. din Buhusi într-o cauza având ca obiect anularea licitaţiei din 7 noiembrie 2000 prin care a fost vândutã la licitaţie publica "Filatura Sud". În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, precum şi celelalte acte normative de modificare a acesteia sunt contrare art. 16 şi art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În sensul acestor sustineri se arata ca "prin sintagma <<nimeni nu este mai presus de lege>>", prevãzutã de dispoziţiile constituţionale ale art. 16, trebuie sa se înţeleagã ca statul, ca subiect de drept, "nu-şi poate crea prin anumite reglementãri o situaţie dominant privilegiatã în raport cu alţi subiecti de drept, în funcţie de interesele sale de moment". În esenta, aceleaşi sunt argumentele formulate şi în legatura cu încãlcarea art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cãruia proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, iar statul nu-şi poate crea un regim juridic special, care sa îl favorizeze în raporturile sale cu celelalte presoane fizice şi juridice. Or, în opinia autorului exceptiei, prin dispoziţiile de lege criticate s-a creat în favoarea statului (care în raporturile de drept civil este o persoana juridicã ca oricare alta) un astfel de regim juridic. Se mai susţine ca procedura instituitã prin aceasta reglementare, referitoare la urmãrirea şi încasarea unor creanţe bugetare, contravine în mod evident procedurii de executare silitã stabilitã de Codul de procedura civilã. Tribunalul Bacau, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, se arata ca exista o deplina concordanta între dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În acest sens se considera ca principalele resurse ale veniturilor publice, care nu fac parte din proprietatea statului, sunt creanţele bugetare şi "este constituţionalã instituirea unui regim juridic special în materia creanţelor bugetare în ceea ce priveşte constituirea titlurilor executorii, urmãrirea silitã a creanţelor, precum şi stabilirea cãilor de atac impotriva unor astfel de acte de urmãrire". Se mai arata ca în raporturile juridice dintre debitorul creanţei bugetare şi stat, în calitate de creditor al obligaţiei fiscale, "nu exista un raport de egalitate, statul având un regim de favoare determinat de caracterul public al creanţei bugetare", astfel ca dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt incidente. În sfârşit, se considera ca prevederile de lege criticate sunt în sensul art. 16 din Constituţie, care consacra principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 nu consacra privilegii şi discriminãri, ci asigura egalitatea în fata legii a tuturor persoanelor cãrora li se adreseazã. Tot astfel se arata ca dispoziţiile de lege criticate reglementeazã realizarea "creanţelor de interes public", care au un regim juridic special ce nu contravine principiului ocrotirii egale, prin lege, a proprietãţii. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. I. Prin Încheierea din 25 iunie 2001 Tribunalul Bacau a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, <>art. 77 şi 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare. Prin aceeaşi încheiere instanta de judecata a respins, ca inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 şi 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , texte de lege pe care autorul acesteia, conform notelor scrise din dosar, le apreciazã, de asemenea, ca fiind contrare Constituţiei. Tribunalul Bacau îşi motiveaza aceasta soluţie pe dispoziţiile <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, dispoziţii potrivit cãrora "nu pot face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate prevederile legale a cãror constitutionalitate a fost verificata printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". În sensul prevederilor menţionate instanta de judecata a reţinut ca prin deciziile nr. 31 din 2 martie 1999, nr. 99 din 29 iunie 1999 şi nr. 208 din 30 noiembrie 1999 Curtea Constituţionalã a statuat ca <>art. 23 şi 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 nu contravin Constituţiei. Asa fiind, Tribunalul Bacau a respins ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate ridicatã cu privire la art. 23 şi 25 din ordonanta criticata. În legatura cu aceasta, Curtea constata ca <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, pe care se întemeiazã soluţia instanţei de judecata, dispune ca "Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a cãror constitutionalitate a fost stabilitã potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". Or, în cauza, ipotezele acestui text de lege nu sunt îndeplinite, întrucât prin deciziile menţionate Curtea Constituţionalã a constatat ca dispoziţiile <>art. 23 şi 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 sunt constituţionale. Asa fiind, prin prezenta decizie Curtea Constituţionalã urmeazã sa se pronunţe şi cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 şi 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 . II. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, art. 77 şi ale <>art. 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare, dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 23: "În cazul în care debitorul nu-şi achitã obligaţiile de plata potrivit dispoziţiilor titlului I din prezenta ordonanta, organul de executare îi va transmite o înştiinţare de plata, prin care i se notifica acestuia suma de plata datoratã. În termen de 15 zile debitorul urmeazã sa-şi achite obligaţiile restante sau sa facã dovada achitãrii acestora. Înştiinţarea de plata este act premergãtor executãrii silite. Dacã debitorul nu a efectuat plata în termenul prevãzut în înştiinţarea de plata, organul de executare va începe executarea silitã prin comunicarea unei somaţii, prin care îi va face cunoscut debitorului ca, în termen de 15 zile, este obligat sa efectueze plata sumelor datorate. Somaţia va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnatura şi ştampila organului de executare şi va fi însoţitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu. Somaţia este obligatorie şi se va comunica debitorului, dupã cum urmeazã: - prin posta, la domiciliul sau la sediul debitorului, dupã caz, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire; - prin functionarii organelor de executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilã privind comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedura, care se aplica în mod corespunzãtor, sau prin publicare în cotidiene de larga circulaţie. Dovada comunicãrii somaţiei potrivit alin. 4 se va înscrie, de îndatã, în evidentele organului de executare şi va fi pastrata la dosarul de executare."; - Art. 24: "Pentru creanţele bugetare administrate de cãtre Ministerul Finanţelor, precum şi pentru cele gestionate de cãtre instituţiile publice, constând în venituri stabilite prin lege, care constituie resurse ale bugetului de stat, sunt abilitate sa aducã la îndeplinire mãsurile asiguratorii şi sa efectueze procedura de executare silitã, prevãzutã de prezenta ordonanta, organele de specialitate ale direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti şi unitãţile subordonate acestora, unitãţile subordonate Direcţiei Generale a Vamilor numai pentru creanţele determinate în vama, precum şi alte organe sau persoane, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor. Creanţele trezoreriei statului, astfel cum sunt definite de reglementãrile legale în materie, se executa silit de cãtre organele de specialitate competente sa gestioneze bugetul trezoreriei statului. Serviciile de specialitate ale consiliilor locale, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi ale consiliilor judeţene, dupã caz, sunt abilitate sa aducã la îndeplinire mãsurile asiguratorii şi sa efectueze procedura de executare silitã în vederea realizãrii creanţelor aparţinând bugetelor comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, dupã caz. Organele şi serviciile de specialitate prevãzute la alin. 1, 2 şi 3 sunt denumite în continuare organe de executare. Creanţele bugetare care se încaseazã, se administreazã, se contabilizeaza şi se utilizeazã de instituţiile publice, provenite din venituri extrabugetare, precum şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin împuterniciţi proprii, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe. Pentru creanţele bugetare prevãzute la alin. 3 şi 5 organele abilitate sa efectueze procedura de executare silitã vor aduce la îndeplinire şi mãsurile asiguratorii. În cazul în care instituţiile publice transmit spre executare silitã organelor prevãzute la alin. 1 debite reprezentând venituri extrabugetare, sumele realizate astfel se fac venit la bugetul de stat. Personalul organelor de executare, împuternicit sa aplice mãsurile de executare silitã, îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul autoritãţii de stat."; - Art. 25: "Executarea silitã a creanţelor bugetare poate fi pornitã numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris cãruia legea îi recunoaşte caracterul de titlu executoriu. Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta bugetarã este scadenta prin expirarea termenului de plata prevãzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevãzut de lege. Pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorãri de întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul legal de plata, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc. În cazul în care suma neachitata la scadenta din obligaţia bugetarã a fost stabilitã de organele competente ale Ministerului Finanţelor sau ale serviciilor de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, organul de executare va întocmi pentru fiecare creanta câte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va conţine: antetul organului emitent, numele şi prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ştampila şi semnatura organului de executare. Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor bugetare, se va putea întocmi un singur titlu executoriu."; - Art. 58 alin. 3: "Organul de executare va întocmi un proces-verbal de identificare a bunului supus executãrii, dispoziţiile art. 46 şi 47 aplicându-se în mod corespunzãtor."; - Art. 67 alin. 3: "Procesul-verbal de licitaţie constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza cãruia se face înscrierea în evidentele de publicitate imobiliarã la organele competente în a cãror raza teritorialã este situat imobilul."; - Art. 77: "Contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul, din comunicarea somaţiei sau din alta înştiinţare primitã ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuãrii executãrii silite sau în alt mod, a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta; b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a), de eliberarea sau de distribuirea sumelor pe care le contesta. Contestaţia, prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit, poate fi introdusã cel mai târziu în termen de 15 zile dupã efectuarea executãrii."; - Art. 81: "Instanta care a admis contestaţia, o data cu desfiinţarea executãrii, va dispune, prin aceeaşi hotãrâre, sa i se restituie celui îndreptãţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire." Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera ca aceste dispoziţii de lege creeazã pentru stat un regim juridic special, care îl favorizeazã în raporturile sale cu celelalte persoane fizice şi juridice, ceea ce contravine art. 16 alin. (2) şi art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care prevãd: - Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele: În susţinerea neconstitutionalitatii prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, <>art. 77 şi 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare, se invoca încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cãrora "proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular". Prin textele ordonanţei menţionate se creeazã o poziţie dominanta a statului, care în raporturile de drept civil este o persoana juridicã la fel ca oricare alta, şi se instituie o noua procedura pentru urmãrirea şi încasarea unor creanţe bugetare, care contravine în mod evident procedurii de executare silitã reglementatã de Codul de procedura civilã. În legatura cu aceste sustineri Curtea observa ca textele de lege criticate sunt cuprinse în titlul III din ordonanta criticata, intitulat "Executarea silitã", ele reglementand aspecte cu privire la somaţia de executare, organele de specialitate ale Ministerului Finanţelor abilitate sa efectueze procedura de executare, titlurile executorii, modalitãţile de executare şi contestaţia la executarea silitã. Aceste dispoziţii care stabilesc competente şi reguli de procedura în materia executãrii silite nu afecteazã protecţia proprietãţii private, astfel ca nu se poate retine încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De altfel, cu privire la constituţionalitatea <>art. 23 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare, prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 208 din 30 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 7 ianuarie 2000. De asemenea, şi cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 25 alin. 1-4 din ordonanta, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 31 din 2 martie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, precum şi prin Decizia nr. 99 din 29 iunie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999. Prin aceste decizii, respingând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut, în esenta, ca dispoziţiile criticate, reglementand în materia executãrii silite, nu sunt contrare prevederilor art. 41 din Constituţie, referitoare la protecţia proprietãţii private. Ulterior pronunţãrii <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 99 din 29 iunie 1999 , prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113 din 30 iunie 1999 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în baza <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 61/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 30 iunie 1999, alin. 4 al <>art. 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 a fost modificat, fãrã însã ca prin aceasta modificare sa se schimbe soluţia legislativã iniţialã. Deoarece, asa cum s-a arãtat, textele din <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , criticate ca fiind neconstituţionale în prezenta cauza, conţin dispoziţii referitoare la competenta şi regulile de procedura privind executarea silitã în materia creanţelor bugetare şi, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în acest dosar. În ceea ce priveşte argumentul potrivit cãruia procedura privind urmãrirea şi executarea unor creanţe bugetare, instituitã prin dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 , cu modificãrile ulterioare, contravine în mod evident procedurii de executare silitã stabilitã de Codul de procedura civilã, Curtea constata ca acesta nu priveşte constituţionalitatea textelor de lege criticate, ci este o chestiune de corelare normativa, aspect ce nu intra în competenta sa de soluţionare. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate invoca şi încãlcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, sustinand ca "prin sintagma <<nimeni nu este mai presus de lege>>", prevãzutã de dispoziţiile constituţionale ale art. 16, trebuie sa se înţeleagã ca statul, ca subiect de drept, "nu-şi poate crea prin anumite reglementãri o situaţie dominant privilegiatã în raport cu alţi subiecti de drept, în funcţie de interesele sale de moment". Examinând dispoziţiile de lege criticate, Curtea constata ca din conţinutul acestora nu rezulta, asa cum susţine autorul exceptiei, existenta unei situaţii privilegiate a statului în raport cu celelalte subiecte de drept, astfel ca nu se poate retine încãlcarea prevederilor art. 16 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23-25, art. 58 alin. 3, art. 67 alin. 3, <>art. 77 şi 81 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 108/1996 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Stofe Buhusi" - S.A. din Buhusi în Dosarul nr. 4.097/2001 al Tribunalului Bacau. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
──────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
