Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 8 din 27 septembrie 1999 cu privire la aplicarea unor dispozitii din Codul civil referitoare la posibilitatea locatarului de a dobandi, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul locatiunii
EMITENT: CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 636 din 27 decembrie 1999
Sub preşedinţia vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, cu privire la aplicarea unor dispoziţii din Codul civil referitoare la posibilitatea locatarului de a dobândi, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.
Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie.
Reprezentantul Ministerului Public a susţinut recursul în interesul legii, cerând sa se decidã în sensul ca locatarul, exercitând o posesie precara, nu poate dobândi prin uzucapiune proprietatea asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constata urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti nu exista un punct de vedere unitar în legatura cu aplicarea dispoziţiilor din Codul civil referitoare la posesiunea cerutã pentru a prescrie în cazul locatarului.
Astfel, unele instanţe au hotãrât ca locatarul poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului închiriat, considerând ca el exercita o posesie utila asupra acelui imobil.
Alte instanţe, dimpotriva, au decis ca locatarul nu poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului închiriat, deoarece actele exercitate de el în aceasta calitate asupra imobilului respectiv au caracter precar.
Aceasta din urma soluţie este cea legalã.
În sistemul Codului nostru civil uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietãţii unui bun imobil, ca efect al exercitãrii posesiunii utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliarã prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementatã în art. 1890 din Codul civil, este necesar sa fie îndeplinite, cumulativ, doua condiţii: posesia propriu-zisa sa fie utila, adicã neviciata, şi sa fie exercitatã neintrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacã posesorul este de buna-credinţa sau de rea-credinţa.
În acest sens, în art. 1846 alin. 1 din Codul civil se prevede ca "orice prescripţie este fondatã pe faptul posesiunii", precizându-se, în alineatul urmãtor, ca "posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitatã, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru".
Rezulta deci ca posesiunea juridicã, adicã cea apãratã de lege ca manifestare exterioarã a unui drept, consta atât în exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, cat şi în posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretentiunii existenţei unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate în întregul sau, fie sub forma unui atribut al acestuia.
Exercitarea în fapt a unor acte asupra bunului, adicã simpla detenţiune, poate avea loc în numele detentorului însuşi sau în numele altuia, în acest din urma caz beneficiile posesiunii juridice aparţinând celui a cãrui pretentiune de drept se manifesta prin intermediul detentorului de fapt.
În conformitate cu prevederile art. 1847 din Codul civil, "ca sa se poatã prescrie, se cere o posesiune continua, neîntreruptã, netulburata, publica şi sub nume de proprietar".
Prin art. 1853 din Codul civil se prevede ca "actele ce exercitam sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adicã în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc. sau asupra unui lucru comun, în puterea destinaţiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar", precum şi ca "tot asemenea este posesia ce am exercita asupra unui bun al altuia, prin simpla ingaduinta a proprietarului sau".
Cu toate ca nu este tratata ca viciu al posesiei în Codul civil, precaritatea poate fi consideratã mai mult decât atât, şi anume ca o lipsa a insesi posesiei, deoarece este lipsitã de "animus domini", adicã de elementul intentional al posesiei.
Precaritatea, deşi echivaleaza cu o lipsa a posesiei insesi, în conceptia Codului civil apare totuşi ca un viciu absolut şi perpetuu al posesiei, pentru ca persoanele enumerate în art 1853 din Codul civil poseda pentru altul: locatarul pentru proprietar, depozitarul pentru depozitant, uzufructuarul pentru nudul proprietar.
Prin Codul civil este reglementatã însã şi intervertirea precaritatii sau a titlului posesiei, admiţându-se ca, în anumite situaţii, detenţia precara se poate transforma în posesie propriu-zisa. Art. 1858 din Codul civil enumera urmãtoarele cazuri:
- când deţinãtorul lucrului primeşte cu buna-credinţa de la altul decât adevãratul proprietar un titlu translativ de proprietate în privinta lucrului deţinut, el devine posesor propriu-zis, ca de exemplu, atunci când un chiriaş, la moartea proprietarului, cumpara imobilul închiriat de la o persoana pe care o crede mostenitoare a defunctului. Din momentul cumpãrãrii devine posesor propriu-zis, incetand de a mai fi un detentor precar;
- când deţinãtorul lucrului neagã dreptul celui de la care deţine posesiunea, prin acte de rezistenta, la exerciţiul dreptului sau, titlul precar se afla intervertit şi posesiunea devine utila. În aceasta situaţie nu este însã suficient ca detentorul sa nege pur şi simplu dreptul autorului sau, adicã sa se limiteze a spune ca nu recunoaşte acest drept, ci el trebuie sa manifeste vointa sa de a poseda în contra voinţei autorului sau prin acte reale, prin "acte de rezistenta", susceptibile sa provoace un conflict între el şi proprietar relativ la chesiunea proprietãţii. Astfel de acte pot fi o notificare facuta proprietarului de cãtre chiriaş, prin care îi pune în vedere ca nu îi va mai plati chiria, sau dacã, în cazul în care conflictul devine litigios în fata instanţelor judecãtoreşti, se apara prin probe în contra pretenţiilor proprietarului;
- titlul precar se mai interverteste în titlu util, atunci când lucrul este transmis, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, de cãtre detentorul precar unei persoane de buna-credinţa;
- în fine, titlul precar se interverteste în titlu util şi în cazul în care transmisiunea lucrului se face printr-un act cu titlu universal unei persoane de buna-credinţa. Buna-credinţa, în aceasta situaţie, consta în faptul ca succesorul nu stia ca defunctul detinea lucrul ca un simplu detentor precar.
Prin urmare detenţia locatarului, fiind viciata de precaritate, nu poate conduce, prin uzucapiune, la dobândirea proprietãţii asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.
În consecinta, în temeiul <>art. 26 lit. b) din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , republicatã, precum şi al art. 329 din Codul de procedura civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili ca locatarul, exercitând o posesie precara, nu poate dobândi proprietatea, prin uzucapiune, asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii.
În temeiul prevederilor art. 1853 din Codul civil, stabileşte ca locatarul, exercitând o posesie precara, nu poate dobândi proprietatea, prin uzucapiune, asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.
Pronunţatã în şedinţa publica la data de 27 septembrie 1999.
Vicepreşedintele Curţii
Supreme de Justiţie,
Paul Florea
Prim-magistrat-asistent,
Ioan Raileanu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
