Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 8 din 24 ianuarie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, modificata si completata prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 366 din 7 august 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 308/1999 al Tribunalului Braşov.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 14 decembrie 1999. Concluziile pãrţilor au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, pronunţarea fiind amânatã la 27 decembrie 1999 şi apoi la 20 ianuarie 2000 şi la data de 24 ianuarie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 septembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 308/1999, Tribunalul Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. din Braşov.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate s-a susţinut ca dispoziţiile <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 , incalca prevederile art. 41, 49 şi 78 din Constituţie, afectandu-se profund activitatea şi drepturile legitime ale societãţilor comerciale private sau parţial privatizate. Autorul îşi întemeiazã critica de neconstituţionalitate pe urmãtoarele motive:
1. Prin aceste dispoziţii se produce o imixtiune flagrantã a legiuitorului în atribuţiile rezervate, prin <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, exclusiv actionarilor societãţilor comerciale. Prin <>art. 32^2 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 , legiuitorul intervine şi sugereaza actionarilor facultatea de a converti acţiunile ordinare rezultate din majorarea capitalului social cu valoarea terenului în acţiuni prioritare. Or, vointa actionarilor nu trebuie canalizata, ci manifestatã în mod liber, fãrã sugestii sau recomandãri legislative. Prin modul în care legiuitorul intervine în atribuţiile actionarilor se incalca dispoziţiile art. 49 din Constituţie.
2. Prin dispoziţia legalã inseratã în <>art. 32^2 alin. (2) al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 , se incalca dreptul de proprietate al actionarilor unei societãţi comerciale asupra bunurilor societãţii comerciale la care sunt acţionari, drept rezultat din deţinerea unei cote-pãrţi ideale din patrimoniul societãţii, prin declararea terenurilor ca fiind aport în natura al statului, terenuri pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate pe numele societãţii, iar nu pe numele statului, prin autoritatea publica nationala sau localã. Drepturile actionarilor asupra patrimoniului societãţii comerciale deriva din deţinerea unei cote din acţiunile emise de cãtre societate, ştiut fiind ca fiecare acţiune conferã titularului ei un drept de proprietate pe cote-pãrţi ideale din universalitatea patrimoniului societãţii. Prin aceasta soluţie legislativã se violeaza dispoziţiile cuprinse în art. 41 al Constituţiei, text prin care se consacra protecţia proprietãţii private.
3. <>Art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 , incalca şi dispoziţiile art. 78 din Constituţie, prin care se prevede ca legea intra în vigoare de la data publicãrii acesteia sau de la o data prevãzutã în textul ei şi nu retroactiveaza, atâta timp cat art. 32^2 alin. (3) din lege vizeazã situaţii juridice anterioare intrãrii sale în vigoare.
Tribunalul Braşov, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele motive:
1. Dispoziţiile <>art. 32^2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 , prevãd majorarea de drept a capitalului social al societãţilor comerciale cu valoarea terenurilor menţionate în certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Aceste dispoziţii legale reprezintã o completare a actelor normative care reglementeazã privatizarea societãţilor comerciale. Astfel, conform <>art. 3 din Legea nr. 58/1991 , privatizarea societãţilor comerciale se realizeazã prin transferul gratuit al unei pãrţi din acţiunile statului şi prin vânzarea acţiunilor. Actele normative adoptate de-a lungul timpului, începând cu <>Legea nr. 15/1990 şi <>Legea nr. 31/1990 , au creat cadrul constituirii societãţilor comerciale şi deci al transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor. "Asociaţii acţionari au achiesat la aceste reglementãri prin acceptarea sau cumpãrarea acţiunilor. De altfel, includerea terenului în capitalul social al societãţii realizeazã reglementarea juridicã a situaţiei acestui bun, care oricum se afla în folosinta de fapt a societãţii, fiind indispensabil realizãrii obiectului de activitate. Cu alte cuvinte, majorarea capitalului social cu valoarea terenului profita chiar societãţii comerciale". Este adevãrat ca majorarea capitalului social implica modificarea actului constitutiv, conform <>art. 199 din Legea nr. 31/1990 , însã, potrivit pct. 5^1 şi 19 din Normele metodologice de aplicare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , valoarea terenurilor se prezintã adunãrii generale extraordinare a actionarilor în vederea constatãrii majorãrii de drept a capitalului social şi a dobândirii de drept, de cãtre instituţia publica implicata, a acţiunilor nou-emise. Rezulta, deci, ca procedura majorãrii capitalului social este supusã hotãrârii adunãrii generale a actionarilor, ceea ce implica şi exprimarea dreptului de vot.
2. Dispoziţiile <>art. 32^2 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 , prevãd considerarea valorii terenului ca fiind aport în natura al statului sau al unei unitãţi administrativ-teritoriale, dupã caz, în schimbul cãruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei implicate. Este greşit punctul de vedere exprimat de intervenienta şi de parata privind încãlcarea dreptului de proprietate al actionarilor unei societãţi comerciale prin atribuirea acţiunilor în urma majorãrii capitalului social cãtre un singur acţionar, apãrare motivatã în fapt pe considerentul ca fiecare acţiune conferã titularului ei un drept de proprietate pe cote-pãrţi ideale în universalitatea patrimoniului societãţii. Punctul de vedere este bazat pe ideea ca atât patrimoniul societãţii comerciale, cat şi capitalul social sunt doua concepte strâns legate între ele, dar care nu se confunda. Astfel, capitalul social reprezintã expresia valoricã a totalitãţii aporturilor, iar patrimoniul, totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economicã aparţinând societãţii. Terenul menţionat în cuprinsul certificatului de atestare a dreptului de proprietate constituie aport în natura. Aportul se realizeazã prin transferarea drepturilor corespunzãtoare şi predarea efectivã a bunurilor cãtre societate. Conform <>art. 65 din Legea nr. 31/1990 , bunurile aduse ca aport devin proprietatea societãţii. Astfel, asupra terenului doar societatea comercialã, iar nu şi acţionarul, are un drept real. Este şi motivul pentru care certificatul de atestare a dreptului de proprietate se emite pe numele societãţii comerciale.
Conform <>art. 8 din Legea nr. 31/1990 , capitalul social este divizat în acţiuni, iar asociaţii dobândesc, în schimbul aportului, un numãr de acţiuni corespunzãtor valorii aportului fiecãruia. Acţiunile conferã asociaţilor dreptul de a participa la luarea hotãrârilor în organele societãţii comerciale, precum şi dreptul de a primi dividende, iar în caz de retragere sau de excludere, precum şi în cazul dizolvãrii sau al lichidãrii societãţii, dreptul la contravaloarea aportului lor. Astfel, acţiunile conferã titularului un drept de creanta şi nu un drept de proprietate pe toate pãrţile ideale din universalitatea patrimoniului societãţii comerciale, cum greşit a considerat intervenienta.
3. Cu privire la aplicarea în timp a <>Legii nr. 99/1999 , din economia prevederilor art. 32^2 rezulta ca legea noua se aplica de la data intrãrii ei în vigoare, fãrã a fi retroactivã, nu numai situaţiilor juridice care se vor naşte, modifica ori stinge, dar şi situaţiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrãrii ei în vigoare.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, este nefondata, pentru urmãtoarele motive:
1. Prin textul <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 , nu au fost incalcate dispoziţiile art. 49 din Constituţie, neexistand o restrangere a exerciţiului unor drepturi. Este adevãrat ca ansamblul drepturilor pe care le au actionarii unei societãţi comerciale - în mod individual sau în cadrul adunãrii generale - este amplu reglementat în <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale. Cu toate acestea, nimic nu impiedica instituirea unor derogãri în aceasta materie, mai cu seama în contextul legiferarii procesului de privatizare. Astfel, în speta, nu este vorba de o restrangere a exerciţiului drepturilor aferente calitãţii de acţionar, ci de modul în care este rezolvatã situaţia juridicã a unor imobile deţinute de societãţile comerciale care fac obiectul privatizãrii. Realizarea unui asemenea demers presupune, în anumite condiţii, determinate tocmai de specificul operaţiunilor privitoare la terenuri, activarea, într-un anumit mod, a atributelor adunãrii generale a actionarilor. Acest lucru nu se produce însã în scopul lezarii drepturilor şi intereselor actionarilor, ci în vederea consolidãrii capitalului social al societãţilor comerciale supuse privatizãrii. Dupã cum este cunoscut, procesul de privatizare prezintã o componenta esenţialã a Programului de guvernare acceptat de Parlament, în condiţiile art. 101 alin. (1) din Constituţie. În lumina acestei realitati Guvernul trebuie sa stabileascã modalitãţile juridice şi instituţionale de infaptuire a privatizãrii, care reprezintã o dimensiune esenţialã a economiei de piata. Or, prin reglementarea care face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, Guvernul şi, respectiv, Parlamentul se subordoneazã prevederilor art. 134 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora economia României este economie de piata, fãrã a fi vorba despre aplicarea prevederilor art. 49 din Legea fundamentalã.
2. În motivarea exceptiei se afirma ca reglementarea în cauza ar incalca dreptul de proprietate al actionarilor asupra bunurilor din patrimoniul societãţii comerciale. Însã, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Dispoziţiile legale criticate nu fac decât sa stabileascã conţinutul acestui drept, dar numai în scopul realizãrii procesului de privatizare.
3. Se apreciazã, totodatã, ca dispoziţiile art. 32^2 alin. (3) din ordonanta ar retroactivã. Acest lucru nu corespunde însã realitãţii. Prin faptul ca în conţinutul textului se fac referiri la fapte juridice care s-au petrecut în trecut, nu se produce o aplicare retroactivã a legii. Invocarea acelor situaţii trecute se impune tocmai pentru reglementarea efectelor lor care nu mai subzistã şi în prezent. În felul acesta legea acţioneazã nu cu privire la trecut, ci asupra unor realitati juridice care exista şi astãzi, pretinzand o reglementare realã, adecvatã şi subsumata obiectului privatizãrii.
4. Excepţia de neconstituţionalitate este nefondata şi cu privire la critica adusã dreptului de a emite acţiuni preferenţiale, cu dividend prioritar, fãrã drept de vot, consacratã de <>art. 32^2 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 . Mai întâi, este de reţinut ca emiterea acestor acţiuni constituie o facultate şi nicidecum o obligaţie pentru adunarea generalã. Apoi, categoria juridicã a acţiunilor preferenţiale, cu dividend prioritar, fãrã drept de vot, este recunoscuta în legislaţia de drept comercial a statelor cu economie de piata ca un instrument financiar deseori utilizat şi care genereazã importante avantaje patrimoniale. Inexistenta dreptului de vot este astfel compensata de vocaţia la un dividend prioritar, ceea ce şi determina caracterul preferenţial al acestor acţiuni. În speta, recursul la un asemenea instrument juridic nu îi lipseşte pe actionarii beneficiari decât de dreptul de vot aferent acţiunilor respective şi care fac parte dintr-un stoc afectat majorãrii capitalului social. Cu privire la celelalte acţiuni (cu caracter ordinar) pe care le deţin, actionarii vor avea în continuare drept de vot. Prin urmare, textul criticat nu urmãreşte privarea actionarilor de drepturile consacrate de lege.
5. Problematica spetei se aseamana, în buna mãsura, cu o cauza soluţionatã recent de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 109 din 6 iulie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 19 octombrie 1999. Cu acel prilej excepţia care viza prevederile <>art. 4 alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societãţilor comerciale din turism, Curtea a statuat ca reglementarea exprima opţiunea legiuitorului cu privire la privatizarea unei anumite categorii de societãţi comerciale, în sensul ca pachetul de acţiuni aferent majorãrii capitalului social revine în întregime Fondului Proprietãţii de Stat. O asemenea opţiune legislativã nu este apta sa între în coliziune cu dispoziţiile art. 41 din Constituţie, întrucât bunul constituit ca aport în natura, respectiv terenurile fiind ale statului, în calitatea sa de acţionar, numai el îşi poate manifesta, în calitate de proprietar al terenului, acordul de a vinde sau de a ceda în alt mod o parte din aceste acţiuni celorlalţi acţionari.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca prevederile <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 , sunt constituţionale, întrucât societãţile comerciale, potrivit <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 , sunt proprietarele tuturor bunurilor din patrimoniul lor, inclusiv asupra terenurilor, iar potrivit <>art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 actionarii sunt proprietari numai ai acţiunilor. Se mai arata ca actionarii sunt creditorii speciali ai societãţii, pentru sumele depuse ca aport, care, fata de creditorii obisnuiti, au dreptul, constituiţi în adunarea generalã, sa participe la conducerea societãţii. Astfel, prin <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 , se dispune mãrirea capitalului social al societãţii comerciale cu valoarea terenurilor nou-dobândite nu sunt lezate drepturile actionarilor. Asa fiind, textul de lege nu contravine dispoziţiilor art. 41, 49 şi 78 din Constituţie.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile autorului exceptiei şi ale pãrţilor prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997), modificatã şi completatã prin pct. 43 al <>art. I din titlul I al Legii nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999), text potrivit cãruia:
"(1) Capitalul social al societãţilor comerciale cãrora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majoreazã de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat.
(2) Administratorii sunt obligaţi sa înregistreze majorarea capitalului social la registrul comerţului în termen de 60 de zile de la data emiterii certificatului, societatea comercialã fiind scutitã de plata taxelor şi a oricãror alte obligaţii legate de aceasta operaţiune.
(3) În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmatã, anterior privatizãrii, de majorarea corespunzãtoare a capitalului social sau dacã certificatul se elibereazã dupã privatizare, capitalul social se majoreazã de drept cu valoarea terenurilor, care va fi consideratã aport în natura al statului sau al unei unitãţi administrativ-teritoriale, dupã caz, în schimbul cãruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate. Cumpãrãtorul are un drept de opţiune la cumpãrarea de la instituţia publica implicata, la un preţ convenit în contractul iniţial de vânzare a acţiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la preţul plãtit de cumpãrãtor pentru pachetul iniţial de acţiuni, reactualizat în conformitate cu prevederile normelor metodologice emise în aplicarea acestei ordonanţe de urgenta, a unui numãr de acţiuni suplimentare reprezentând un procent din acţiunile nou-emise egal cu cota de participare a cumpãrãtorului la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achiziţionãrii pachetului iniţial de acţiuni, dupã caz. Cumpãrãtorul îşi poate exercita aceasta opţiune în termen de doua luni de la data înregistrãrii majorãrii capitalului social. Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor nou-emise are loc în momentul plãţii integrale a acţiunilor.
(4) Pana la expirarea termenului de exercitare a drepturilor de opţiune, drepturile de vot conferite de acţiunile emise în conformitate cu prevederile alin. (3) sunt suspendate.
(5) Adunarea generalã care decide emiterea acţiunilor suplimentare corespunzãtoare valorii terenului poate sa hotãrascã convertirea automatã a acestora în acţiuni preferenţiale, cu dividend prioritar, fãrã drept de vot, pe data expirãrii termenului de exercitare a dreptului de opţiune ori, dupã caz, la data rezolutiunii contractului de vânzare-cumpãrare a acţiunilor."
Textele constituţionale a cãror încãlcare este susţinutã de autorul exceptiei au urmãtorul cuprins:
- art. 41 alin. (2), teza întâi: "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular;"
- art. 49 alin. (1) şi (2): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii;"
- art. 78: "Legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei."
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, modificatã şi completatã, a fost formulatã de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. din Braşov, în calitate de intervenient principal, în mentionatul proces în care Fondul Proprietãţii de Stat a solicitat anularea hotãrârii adunãrii generale a actionarilor din Societatea Comercialã "Comat" - S.A. Braşov de majorare a capitalului social cu valoarea terenurilor deţinute de aceasta societate, terenuri prevãzute în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri. În cererea sa, adresatã Tribunalului Braşov, Fondul Proprietãţii de Stat critica hotãrârea adunãrii generale a actionarilor, deoarece aceasta a decis impotriva legii, ca acţiunile aferente valorii majorate a capitalului social sa se atribuie proporţional cu cota detinuta de fiecare acţionar, iar nu în conformitate cu dispoziţiile <>art. 5 lit. b) din Hotãrârea Guvernului nr. 55/1998 , completatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 361/1998 .
Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. Braşov a solicitat menţinerea hotãrârii adunãrii generale a actionarilor de la Societatea Comercialã "Comat" - S.A. Braşov, indicând în motivare ilegalitatea <>Hotãrârii Guvernului nr. 361/1998 şi neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 .
Examinând <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, modificatã şi completatã, Curtea constata ca acest text de lege se referã la procedura de majorare a capitalului social al societãţilor comerciale cu valoarea terenurilor deţinute de acestea pentru desfãşurarea activitãţii în conformitate cu obiectul lor de activitate, iar nu la atribuirea acţiunilor aferente majorãrii capitalului social cu valoarea terenurilor care se realizeazã într-o etapa ulterioara. Este adevãrat ca majorarea capitalului social se face cu aprobarea adunãrii generale a actionarilor, dar, în speta, actionarii nu au contestat majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor, ci numai modalitatea de atribuire a acţiunilor aferente, care, dupã opinia lor, trebuia sa se facã în conformitate cu cota detinuta de fiecare acţionar, asa cum de fapt s-a şi procedat, iar nu în conformitate cu dispoziţiile <>art. 5 lit. b) din Hotãrârea Guvernului nr. 55/1998 , completatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 361/1998 referitoare la modul de atribuire a acţiunilor aferente majorãrii capitalului social cu valoarea terenurilor, cum susţine Fondul Proprietãţii de Stat.
<>Art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 , se referã la situaţia unor imobile deţinute de societãţile comerciale care fac obiectul privatizãrii. În art. 32^1 din aceeaşi ordonanta se prevede ca societãţile comerciale care deţin terenuri ce sunt necesare pentru desfãşurarea activitãţii în conformitate cu obiectul lor de activitate şi al cãror regim juridic urmeazã sa fie clarificat vor continua sa foloseascã aceste terenuri pana la clarificarea regimului lor juridic, privatizarea acestor societãţi urmând sa se facã fãrã a se include în capitalul social valoarea terenului aferent. Dupã clarificarea regimului juridic terenurile clasificate ca aparţinând domeniului public al statului ori al unitãţilor administrativ-teritoriale, dupã caz, rãmân în folosinta societãţilor comerciale privatizate sau care urmeazã sa fie privatizate, pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competenta pentru perioada maxima prevãzutã de lege. Terenurile clasificate ca aparţinând domeniului privat al statului ori unitãţilor administrativ-teritoriale, dupã caz, pot fi concesionate în condiţiile arãtate de lege, închiriate sau oferite societãţii comerciale pentru a fi cumpãrate. Potrivit <>art. 32^2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 , capitalul social al societãţilor comerciale cãrora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majoreazã de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat, care va fi consideratã ca aport în natura al statului sau al unei unitãţi administrativ-teritoriale, dupã caz, la capitalul social al societãţii comerciale, în schimbul cãruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate [alin. (3) al art. 32^2 ]. Cumpãrãtorul are un drept de opţiune la cumpãrarea de la instituţia publica implicata, la un preţ convenit în contractul iniţial de vânzare a acţiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la preţul plãtit de cumpãrãtor pentru pachetul iniţial de acţiuni, reactualizat, a unui numãr de acţiuni suplimentare, reprezentând un procent din acţiunile nou-emise egal cu cota de participare a cumpãrãtorului la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achiziţionãrii pachetului iniţial de acţiuni, dupã caz.
Prin urmare, titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor este statul sau unitãţile administrativ-teritoriale, denumite în lege "instituţiile publice implicate". Societatea comercialã care deţine acest teren pentru desfãşurarea activitãţii sale are numai un drept de folosinta, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã. Dacã terenurile respective constituie un aport al statului sau al unitãţilor sale administrativ-teritoriale, în condiţiile <>art. 8 lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, numai statul sau unitãţile administrativ-teritoriale, în calitate de acţionari, au dreptul la un numãr de acţiuni, în condiţiile dispoziţiilor <>art. 210 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 .
Conform <>art. 65 din Legea nr. 31/1990 , numai în lipsa de stipulaţie contrarã bunurile constituite aport în societãţile comerciale devin proprietatea acestora. Terenurile aferente constituie un aport pentru care acţiunile ce se emit revin de drept instituţiei publice implicate, situaţie în care este evident ca nici autorul exceptiei şi nici alţi acţionari nu pot pretinde vreun drept asupra acţiunilor acordate în schimbul terenurilor. În acest sens, într-un caz asemãnãtor care viza constituţionalitatea <>art. 4 alin. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societãţilor comerciale din turism, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 109 din 6 iulie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 19 octombrie 1999, a decis ca reglementarea prin care se atribuie în întregime statului sau unitãţii administrativ-teritoriale pachetul de acţiuni aferent majorãrii capitalului social cu valoarea terenurilor deţinute de societatea comercialã nu contravine dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, întrucât bunul constituit ca aport în natura, respectiv terenurile, fiind ale statului, în calitatea sa de acţionar, numai acesta îşi poate manifesta acordul, în calitate de proprietar al terenului, de a vinde sau de a ceda în alt mod o parte din aceste acţiuni celorlalţi acţionari, care nu au decât un drept de opţiune la cumpãrarea de acţiuni.
Autorul exceptiei, Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. Braşov, astfel cum rezulta din dispoziţiile Legii nr. 133/1996, nu a dobândit la data infiintarii sale decât un drept de administrare şi gestionare a acţiunilor societãţilor comerciale pentru care s-au emis acţiuni proprii, în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare, iar nu şi un drept de proprietate asupra terenurilor din folosinta societãţilor comerciale necesare pentru desfãşurarea activitãţii lor. Actionarii sunt numai titulari ai acţiunilor, în conformitate cu <>art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale. Totodatã ei sunt creditori speciali ai societãţilor comerciale pentru sume egale cu valoarea aportului lor la capitalul social.
<>Art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã, nu lezeaza drepturile Societãţii de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. Braşov şi nici ale celorlalţi acţionari ale cãror acţiuni le administreazã şi le gestioneazã, ci se limiteazã sa reglementeze pentru viitor efectele emiterii unor acţiuni suplimentare corespunzãtoare valorii terenului, constituite aport în natura, fãrã sa prejudicieze în vreun mod drepturile persoanelor asociate care rezulta din calitatea de asociat.
Dispoziţiile <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 , nu contravin nici prevederilor art. 78 din Constituţie, ele aplicându-se de la producerea situaţiilor juridice intervenite dupã aceasta data. Dispoziţiile <>art. 35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 care reglementau majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor deţinute de societãţile comerciale ce se privatizeazã şi atribuirea acţiunilor cãtre Fondul Proprietãţii de Stat şi ceilalţi acţionari, dupã caz, în funcţie de momentul în care terenurile au fost înscrise în cartea funciarã şi momentul dobândirii calitãţii de acţionar -, cu privire la constituţionalitatea cãrora Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, au fost abrogate în mod expres prin <>Legea nr. 99/1999 . Dar aceasta este o problema de aplicare în timp a legilor, care intra în competenta instanţei sesizate sa soluţioneze fondul cauzei, iar nu o problema de constitutionalitate a legilor.
În ceea ce priveşte susţinerea ca prin dispoziţia criticata "legiuitorul a intervenit şi a sugerat actionarilor facultatea de a hotãrî convertirea automatã a acţiunilor suplimentare corespunzãtoare valorii terenurilor în acţiuni preferenţiale, cu dividend prioritar, fãrã drept de vot, pe data expirãrii termenului de exercitare a dreptului de opţiune ori, dupã caz, la data rezolutiunii contractului de vânzare-cumpãrare a acţiunilor", aceasta este o norma de recomandare pe care actionarii o pot aplica sau nu, având deplina libertate de a decide prin hotãrârea ce o iau în adunarea generalã a actionarilor societãţii comerciale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 308/1999 al Tribunalului Braşov.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 ianuarie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
