Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 8 din 18 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 186 din 17 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, în interpretarea datã de <>Decizia nr. 53 din 4 iunie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, Completul II/R, în Dosarul nr. 7.374/271/2008 al acestei instanţe.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece o hotãrâre judecãtoreascã nu poate face obiect al controlului Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.374/271/2008, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, Completul II/R, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, în interpretarea datã de <>Decizia nr. 53 din 4 iunie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţie ridicatã, din oficiu, de instanţa de judecatã într-o cauzã având ca obiect expropriere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, Completul II/R, susţine cã, prin <>Decizia nr. 6/1999, Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie au stabilit cã prevederile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi, dacã nu s-a realizat scopul exproprierii.
Ulterior, prin <>Decizia nr. 53/2007, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au statuat cã <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacã au fost introduse dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 10/2001. În motivarea acestei soluţii, instanţa supremã a arãtat cã normele cuprinse în <>Legea nr. 10/2001 au un caracter special şi se aplicã cu prioritate faţã de dreptul comun, astfel încât acţiunea întemeiatã pe <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu mai poate fi admisã, ea constituind norma comunã în faţa cãreia are prioritate legea specialã.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, Completul II/R, în calitate de autor al excepţiei de neconstituţionalitate, apreciazã cã una dintre problemele importante pe care le ridicã interpretarea <>Deciziei nr. 53/2007 este aceea cã îngrãdeşte accesul la justiţie al titularilor dreptului, care se încadreazã în prevederile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi care nu apreciazã cã exproprierea ar fi neapãrat abuzivã.
În mãsura în care titularul dreptului de a cere acordarea mãsurilor reparatorii apreciazã cã mãsura de expropriere nu a fost abuzivã, îngrãdirea dreptului sãu de a beneficia de prevederile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994, în condiţiile în care bunurile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate, reprezintã o îngrãdire ce contravine art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, raportat la art. 20 din Legea fundamentalã. În final, se reitereazã ideea cã instanţa nu pune în discuţie neconstituţionalitatea <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 aşa cum se regãseşte el în textul legii privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, ci doar în interpretarea obligatorie impusã de <>Decizia nr. 53/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 2 iunie 1994, care prevãd cã:
"Dacã bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrãrile nu au fost începute, foştii proprietari pot sã cearã retrocedarea lor, dacã nu s-a fãcut o nouã declarare de utilitate publicã."
Textul de lege este apreciat a fi neconstituţional, în interpretarea datã acestuia prin <>Decizia nr. 53 din 4 iunie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind aplicabilitatea dispoziţiilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 10/2001, decizie publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 13 noiembrie 2007, şi pronunţatã cu ocazia soluţionãrii recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, Completul II/R, susţine cã reglementarea criticatã, în interpretarea obligatorie impusã prin <>Decizia nr. 53/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, raportat la art. 20 din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã un prim aspect care se impune a fi analizat este acela al admisibilitãţii excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã de cãtre instanţa de judecatã, din oficiu.
Astfel, Curtea reţine cã, prin art. 329 din Codul de procedurã civilã, se stabileşte cã scopul declarat al recursului în interesul legii este acela "de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre toate instanţele judecãtoreşti", ca urmare a sesizãrii, în practicã, a unor chestiuni de drept care au primit o soluţionare diferitã din partea instanţelor judecãtoreşti. Potrivit art. 330^7 din Codul de procedurã civilã, introdus prin <>art. I pct. 33 din Legea nr. 202/2010, decizia se pronunţã numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia pãrţilor din acele procese, iar dezlegarea datã problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicãrii deciziei în Monitorul Oficial al României.
Ca atare, obligativitatea dezlegãrilor date problemelor de drept, prin soluţionarea unui recurs în interesul legii, înseamnã cã judecãtorul trebuie sã se conformeze unei interpretãri normative unitare date de instanţa supremã. Aşa fiind, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, este admisibilã.
Pe fond, asupra pretinsei neconstituţionalitãţi a prevederilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, Curtea reţine urmãtoarele:
Prin <>Decizia nr. 53/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa supremã a decis cã prevederile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplicã în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 10/2001.
Curtea observã cã în practica instanţelor judecãtoreşti a existat o practicã neunitarã în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994, invocate ca temei al acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 10/2001.
Astfel, unele instanţe au considerat cã acţiunea în retrocedare, întemeiatã pe prevederile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994, având ca obiect imobile de natura celor la care se referã <>Legea nr. 10/2001, este admisibilã şi dupã intrarea în vigoare a acestui act normativ, întrucât <>Legea nr. 33/1994, fiind lege specialã în materie de expropriere, are prioritate de aplicare faţã de <>Legea nr. 10/2001.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã prevederile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu pot fi invocate în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacã acestea sunt introduse dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 10/2001, deoarece, dupã acest moment, retrocedarea imobilelor expropriate anterior anului 1990 poate avea loc numai în condiţiile prevãzute în <>art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Curtea constatã cã, prin dispoziţiile sale, <>Legea nr. 10/2001 a înlãturat, practic, posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacitãţii actelor de preluare a imobilelor naţionalizate şi, fãrã sã diminueze accesul la justiţie, a adus perfecţionãri sistemului reparator, subordonându-l, totodatã, controlului judecãtoresc prin norme de procedurã cu caracter special. Prin art. 11 alin. (1) din aceastã lege se prevede cã "imobilele expropriate şi ale cãror construcţii edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în naturã persoanelor îndreptãţite, dacã nu au fost înstrãinate, cu respectarea dispoziţiilor legale", specificând cã "dacã persoana îndreptãţitã a primit o despãgubire, restituirea în naturã este condiţionatã de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despãgubirii primite, actualizatã cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislaţiei în vigoare".
<>Legea nr. 10/2001 constituie o lege specialã, reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum şi de imediatã aplicare, iar <>Legea nr. 33/1994, care reglementeazã cadrul exproprierii pentru cauzã de utilitate publicã, are un caracter general faţã de <>Legea nr. 10/2001. <>Legea nr. 10/2001 înlãturã, aşadar, acţiunea dreptului comun al revendicãrii, dar nu şi accesul la un proces echitabil, întrucât, ca lege nouã, perfecţioneazã sistemul reparator şi procedural, controlul judecãtoresc al reparaţiilor, prin accesul deplin şi liber la trei grade de jurisdicţie, în condiţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De altfel, Curtea constatã cã, referitor la o situaţie similarã, privind interpretarea şi aplicarea art. 480 din Codul civil de cãtre instanţele judecãtoreşti, prin <>Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cã, atunci când intervine concursul dintre legea specialã, respectiv <>Legea nr. 10/2001, şi legea generalã, anume Codul civil, acesta se rezolvã în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacã acesta nu este prevãzut expres în legea specialã. Prin aceeaşi decizie s-a statuat cã în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specialã, respectiv <>Legea nr. 10/2001, şi Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aceasta din urmã are prioritate. Aceastã prioritate poate fi datã în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiatã pe dreptul comun, în mãsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitãţii raporturilor juridice.
De altfel, Curtea reţine cã aspectele invocate în motivarea excepţiei reprezintã, în realitate, probleme de interpretare şi aplicare a legii, ce sunt de competenţa instanţelor de judecatã, iar nu a instanţei de contencios constituţional.
Aşa fiind, pentru argumentele expuse mai sus, Curtea constatã cã prevederile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã sunt constituţionale.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã, Completul II/R, în Dosarul nr. 7.374/271/2008 al acestei instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
