Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 8 din 14 ianuarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 170 din 7 martie 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de A-R Halicilik Turizm San. Ve TIC. A.Ş., din Denizli, Turcia, în Dosarul nr. 5.764/279/2014 al Judecătoriei Piatra-Neamţ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 947D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Rodica Ileana Gurău a depus note scrise prin care prezintă aspecte legate de fondul cauzei.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că respectivul caz de competenţă teritorială alternativă reglementat de art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă reprezintă o protecţie a consumatorului prezumat a avea o poziţie mai slabă din punct de vedere economic şi al accesului la informaţii decât profesionistul, astfel că i s-a acordat dreptul de a alege între instanţele deopotrivă competente. Faţă de aceste considerente apreciază că principiile fundamentale invocate în cauză nu au fost încălcate şi formulează concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 22 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.764/279/2014, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de A-R Halicilik Turizm San. Ve TIC. A.Ş., din Denizli, Turcia, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii consumatorului de anulare a unui contract de vânzare.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece este încălcat principiul constituţional al statului de drept prin afirmarea imperativă a aplicabilităţii principiului lex fori faţă de legislaţiile cu care România nu are nicio legătură, ceea ce poate afecta grav credibilitatea unei hotărâri pronunţate în România împotriva unei persoane fizice sau juridice din afara zonei Uniunii Europene. Una dintre condiţiile existenţei unui stat de drept este aceea ca hotărârile pronunţate de către instanţele din statul respectiv să fie credibile pe plan internaţional şi recunoscute pretutindeni. Or, o normă de drept prin care se transmite că în România orice cetăţean român poate să solicite constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist (comerciant) este o normă care prejudiciază imaginea statului de drept în România.
7. În continuare apreciază că, dacă norma criticată ar fi avut aplicabilitate doar pentru spaţiul teritorial al Uniunii Europene, zona cu care România doreşte să îşi armonizeze legislaţia, poate că o discuţie referitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor legale criticate la nivelul Uniunii Europene ar fi putut fi discutată de reprezentanţii României cu cei ai celorlalţi membri ai Uniunii.
8. Se mai susţine că se încalcă şi principiile general admise ale dreptului internaţional, reglementarea criticată conducând la situaţii absurde, inechitabile din punctul de vedere al dreptului internaţional pentru comercianţi, care, dacă ar cunoaşte textul legal criticat, ar deveni reticenţi în a mai vinde produse de orice fel cetăţenilor români.
9. Judecătoria Piatra-Neamţ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Arată că raţiunea instituirii cazului de competenţă teritorială alternativă prevăzut de dispoziţia legală criticată o constituie protecţia consumatorului, prezumat a avea o poziţie mai slabă din punct de vedere economic şi al accesului la informaţii decât profesionistul cu care contractează. În considerarea acestei situaţii s-a acordat dreptul de a alege între instanţele deopotrivă competente consumatorului.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală Competenţa teritorială alternativă, care au următorul cuprins: "(1) În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: [...] 8. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;".
14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept şi art. 10 privind relaţiile internaţionale.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat stabileşte o competenţă teritorială alternativă în favoarea consumatorului, în raport cu profesionistul, atunci când ambele părţi au domiciliul sau sediul pe teritoriul României. În ceea ce priveşte consumatorul, Codul de procedură civilă reglementează competenţa teritorială a instanţelor după cum acesta are calitatea de pârât sau de reclamant în acţiunile deduse judecăţii instanţelor române. Astfel, în situaţia în care consumatorul are calitatea de pârât, Codul de procedură civilă, prin art. 121 - Cererile împotriva unui consumator, stabileşte competenţa exclusivă a instanţei de la domiciliul consumatorului. O convenţie privind atribuirea de competenţă prin care se derogă de la această regulă este admisibilă numai după naşterea dreptului la acţiune, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Codul de procedură civilă (aplicabile în ipoteza art. 121) potrivit cărora "în litigiile din materia dreptului consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată nescrisă."
16. În ipoteza în care consumatorul are calitatea de reclamant, Codul de procedură civilă stabileşte o competenţă teritorială alternativă, acesta având dreptul de a opta între instanţa de la sediul pârâtului - regula generală stabilită de art. 107 din Codul de procedură civilă - sau instanţa de la domiciliul său - potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.
17. Prin aceste reglementări legiuitorul a urmărit protejarea consumatorului considerat a fi mai slab faţă de profesionist, atât din punct de vedere economic, cât şi din punctul de vedere al obţinerii informaţiilor, determinat şi de faptul că în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene alegerea competenţei în contractele dintre profesionist şi consumator este considerată o practică abuzivă, costurile legate de promovarea unei acţiuni în justiţie putând fi descurajante pentru consumator, determinându-l pe acesta să renunţe la orice remediu legal sau la apărare, având ca efect excluderea sau obstrucţionarea acestuia de a lua măsurile legale necesare apărării drepturilor sale [a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 iunie 2000, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-240/98 Oceano Grupo Editorial SA împotriva Rocio Murciano Quintero, paragrafele 22-23].
18. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept şi art. 10 privind relaţiile internaţionale, deoarece afirmă imperativ aplicabilitatea principiului lex fori faţă de legislaţiile străine cu care "România nu are nicio legătură", fiind astfel grav afectată credibilitatea unei hotărâri pronunţate în România împotriva unei persoane fizice sau juridice din afara zonei Uniunii Europene.
19. Cât priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale ale art. 10 privind relaţiile internaţionale, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită, deoarece nu există nicio contradicţie între dispoziţiile legale criticate şi pactele internaţionale, care trebuie să dea expresie clară şi neechivocă intereselor naţionale. Curtea observă că, de altfel, între România şi Republica Turcia, în conformitate cu principiile suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi şi neamestecului în treburile interne ale părţilor contractante, în dorinţa de a dezvolta în continuare cooperarea în domeniul asistenţei judiciare în materie civilă a fost încheiat Acordul privind asistenţa judiciară în materie civilă, semnat la Ankara la 28 septembrie 2005 şi ratificat prin Legea nr. 214/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 29 mai 2006, fără ca norma legală criticată să afecteze în vreun fel prevederile acestuia.
20. În continuare, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu aduc atingere statului de drept, democratic şi social, demnităţii omului, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală. Dispoziţiile legale criticate, astfel cum s-a reţinut la paragraful 15 din prezenta decizie, conferă o protecţie sporită consumatorului în raporturile cu profesioniştii, fiind norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenţei sale constituţionale conferite de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
21. Curtea mai observă că prin acţiunea formulată în faţa Judecătoriei Piatra-Neamţ s-a solicitat anularea unui contract de vânzare încheiat în Turcia între o persoană fizică română şi o persoană juridică turcă, ce prevede printr-o clauză expresă că "este supus legilor şi reglementărilor din Turcia".
22. Pentru cele arătate, Curtea reţine că susţinerile autoarei excepţiei privesc, de asemenea, interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa de judecată, care, potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, are obligaţia ca la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina. Atunci când procesul de drept privat este caracterizat, printr-un element de extraneitate, ca fiind internaţional, trebuie, mai întâi, să se stabilească dacă justiţia română este competentă general, iar apoi să se stabilească instanţa română competentă să soluţioneze litigiul. Codul de procedură civilă stabileşte competenţa instanţelor judecătoreşti române, în procesele de drept privat cu elemente de extraneitate, prin cartea a VII-a - Procesul civil internaţional, titlul I - Competenţa internaţională a instanţelor române, în măsura în care prin tratatele internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.
23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A-R Halicilik Turizm San. Ve TIC. A.Ş., din Denizli, Turcia, în Dosarul nr. 5.764/279/2014 al Judecătoriei Piatra-Neamţ şi constată că dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamţ şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
