Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 8 din 10 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 154 din 17 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cristian Daniel Toth în Dosarul nr. 1.506/2005 al Judecãtoriei Sighişoara.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin accesului liber la justiţie şi nici dreptului la apãrare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.506/2005, Judecãtoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de intimatul creditor Cristian Daniel Toth într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare provizorie a executãrii silite, pe calea ordonanţei preşedinţiale, pânã la soluţionarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestaţiei la executare de cãtre contestatorii debitori.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã suspendarea executãrii silite pe calea ordonanţei preşedinţiale, dispusã fãrã citarea pãrţilor şi fãrã posibilitatea de a ataca încheierea pronunţatã, încalcã dreptul la apãrare, precum şi principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât procedura ordonanţei preşedinţiale este o procedurã specialã, prin care nu se cerceteazã fondul cauzei, ci se tinde doar la o "pipãire" a acestuia; or, în aceste condiţii, admiterea suspendãrii executãrii creeazã o stare de inegalitate juridicã între debitor şi creditor, acesta din urmã nefiind citat şi neavând nici posibilitatea formulãrii unei cãi de atac şi, mai mult, trebuind sã se supunã soluţiei pronunţate de cãtre instanţa de judecatã, dupã o sumarã examinare a fondului cauzei.
Judecãtoria Sighişoara şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 16 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, ci reglementeazã suspendarea provizorie a executãrii silite în cazuri urgente, fãrã citarea pãrţilor, mãsurã care are un caracter urgent şi vremelnic, urmând a fi depusã şi o cauţiune, ceea ce constituie o garanţie pentru creditor.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, pentru considerentele avute în vedere în <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 324/2005 .
Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât, pe de-o parte, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, iar, pe de altã parte, mãsura instituitã prin dispoziţiile legale criticate se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicitã, acestea beneficiind atât de un tratament egal, cât şi de dreptul de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, modificate prin <>art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã nici unei cãi de atac. Cauţiunea care trebuie depusã este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi, şi ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la apãrare.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale atacate, modificate prin <>Legea nr. 219/2005 , au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea statuând, prin <>Decizia nr. 324/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 iulie 2005, cã acestea nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Neintervenind elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea reţine cã susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de-o parte, urgenţa care impune suspendarea provizorie a executãrii silite - urgenţã care nu îngãduie întârzieri generate de exercitarea vreunei cãi de atac împotriva încheierii instanţei -, iar pe de altã parte, faptul cã mãsura provizorie dispusã de preşedintele instanţei nu îl prejudiciazã pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apãrat prin instituirea unei cauţiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cauţiune menitã sã acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executãrii silite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cristian Daniel Toth în Dosarul nr. 1.506/2005 al Judecãtoriei Sighişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
