Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 799 din 9 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 990 din 12 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi <>art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Al Fares Mahmoud în Dosarul nr. 3.754/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.398D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Husan Suleiman Ali Ibrahim în Dosarul nr. 45.772/3/2005 (8.884/RF/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost îndeplinitã. Se prezintã domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabã, desemnat în vederea asigurãrii traducerii pe parcursul soluţionãrii excepţiilor de neconstituţionalitate.
Magistratul-asistent referã asupra cererilor autorilor excepţiei prin care se solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, întrucât se aflã în imposibilitate de prezentare din motive medicale.
Având cuvântul asupra cererilor de amânare, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea acestora.
Curtea, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererile de acordare a unui nou termen de judecatã.
În continuare, Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.722D/2006, nr. 1.956D/2006, nr. 1.966D/2006 şi nr. 1.967D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie ca în dosarele precedente, ridicatã de Lu Yanbo, Qian Guofu şi Zhao Jufeng în dosarele nr. 3.755/302/2006, nr. 6.310/302/2006 şi, respectiv, nr. 6.727/302/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti şi de Kupainia Mohamad în Dosarul nr. 7.373/302/2005 (RF) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund autorii excepţiei Lu Yanbo, Qian Guofu şi Zhao Jufeng, personal şi asistaţi de traducãtorul autorizat de limbã chinezã, domnul Ioan Budura. Se constatã lipsa autorului Kupainia Mohamad şi a pãrţii Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Autorii prezenţi ai excepţiei de neconstituţionalitate şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 1.398D/2006, nr. 1.722D/2006, nr. 1.956D/2006, nr. 1.966D/2006 şi nr. 1.967D/2006 la Dosarul nr. 1.375D/2006, care a fost primul înregistrat.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã în toate aceste dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţilor.
Autorii prezenţi solicitã admiterea acesteia pentru motivele expuse în notele scrise aflate la dosarele cauzei. De asemenea, expun şi situaţia de fapt care îi determinã sã nu doreascã sã se întoarcã în ţara de origine.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã expres prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Precizeazã însã cã soluţia legislativã conţinutã în textul ce constituie obiectul excepţiei a fost preluatã de noua reglementare, la art. 26 alin. (1) şi (2). Considerã cã jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţine valabilitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile menţionate din <>Legea nr. 122/2006 , motiv pentru care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 122/2006 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 19 mai 2006, 5 iunie 2006, 17 iulie 2006 şi 10 iulie 2006, pronunţate de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarele nr. 3.754/302/2006, nr. 3.755/302/2006, nr. 6.310/302/2006 şi nr. 6.727/302/2006, şi prin încheierile din 13 aprilie 2006 şi 18 mai 2006, pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 45.772/3/2005 (8.884/RF/2005) şi nr. 7.373/302/2005 (RF), Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) şi <>art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã. Excepţiile au fost ridicate de Al Fares Mahmoud, Lu Yanbo, Qian Guofu, Zhao Jufeng, Husan Suleiman Ali Ibrahim şi Kupainia Mohamad în cauze în materia acordãrii statutului de refugiat.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate având un conţinut similar, se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale din cauza lipsei lor de precizie şi claritate. Se aratã cã formularea acestora creeazã posibilitatea unor interpretãri şi aplicãri arbitrare a condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiatã de persecuţie pentru unul din motivele cuprinse în Convenţia de la Geneva: rasa, religia, naţionalitatea, opiniile politice, apartenenţa la un anumit grup social.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate sunt neîntemeiate. În motivarea acestui punct de vedere, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale în raport cu care îşi argumenteazã autorii excepţiilor criticile de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi ai excepţiilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1), art. 5 lit. b) şi <>art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. În realitate, din cuprinsul încheierilor de sesizare rezultã cã instanţele au avut în vedere acele dispoziţii din ordonanţã care în urma renumerotãrii şi republicãrii au devenit art. 5 pct. 2, având urmãtorul cuprins:
Art. 5 pct. 2: "Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale constând în:
(...)
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."
În opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale cu soluţionarea acestora, <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã expres prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Prevederile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 preiau esenţa conţinutului normativ al <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , instituind o formã de protecţie a strãinilor şi apatrizilor, denumitã protecţie subsidiarã.
Prin urmare, Curtea reţine cã obiectul excepţiilor din prezentele dosare îl constituie dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Redactarea acestui articol este urmãtoarea:
Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - "Protecţia subsidiarã:
(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [...]
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 . Prin <>Decizia nr. 717 din 24 octombrie 2006 , nepublicatã la data pronunţãrii prezentei decizii, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea, în cauza de faţã neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Al Fares Mahmoud, Lu Yanbo, Qian Guofu şi Zhao Jufeng în dosarele 3.754/302/2005, nr. 3.755/302/2005, nr. 6.310/302/2006 şi nr. 6.727/302/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti şi de Husan Suleiman Ali Ibrahim şi Kupainia Mohamad în dosarele nr. 45.772/3/2005 (8.884/RF/2005) şi nr. 7.373/302/2005 (RF) ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
