Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, obiecţie formulată de un număr de 31 de senatori. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.953/3 noiembrie 2015 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.590A/2015. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt invocate critici de neconstituţionalitate intrinsecă, constând în încălcarea art. 2 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi art. 62 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 4. Cu privire la încălcarea art. 2 alin. (1) din Constituţie, se subliniază faptul că aceste dispoziţii, precum şi Codul bunelor practici în materie electorală pun accent pe garantarea corectitudinii alegerilor; or, analizând legea supusă controlului de constituţionalitate, se constată că aceasta nu cuprinde prevederi care să garanteze corectitudinea votului prin corespondenţă. Din contră, acest mecanism se rezumă doar la o declaraţie pe propria răspundere a cetăţeanului votant, autorităţile neavând nicio obligaţie în sensul garantării corectitudinii procesului electoral desfăşurat potrivit legii analizate. Se arată că cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate care doresc să voteze prin corespondenţă au alte drepturi decât cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în ţară; astfel, aceştia din urmă pot vota numai în ipoteza în care în ziua votului se află în circumscripţia electorală unde îşi au domiciliul sau reşedinţa, iar dacă nu se pot deplasa la secţia de vot, trebuie să solicite motivat urna mobilă, în timp ce cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate îşi pot trimite plicurile cuprinzând voturile lor indiferent de locul în care se află în momentul acestei trimiteri, fără a se pune problema motivului pentru care nu se deplasează la o secţie de votare. 5. Se mai arată că prevederile Codului bunelor practici în materie electorală impun ca listele electorale să fie permanente, or, în cazul votului prin corespondenţă, toţi alegătorii sunt trecuţi pe o listă nepermanentă ce are, practic, un caracter provizoriu, întrucât numărul alegătorilor fluctuează de la scrutin la scrutin în funcţie de un factor subiectiv: dorinţa persoanei de a vota prin corespondenţă. 6. Se mai critică faptul că numărul birourilor electorale pentru votul prin corespondenţă nu este fix, iar regula de bază este aceea a înfiinţării acestora după ce lista persoanelor trecute în registrul pentru votul prin corespondenţă este definitivă. Or, aceste reglementări diferă de cea privind înfiinţarea secţiilor de votare din ţară, în privinţa cărora regula este aceea a caracterului lor fix. 7. Cu privire la încălcarea art. 62 alin. (1) din Constituţie, se arată că votul exprimat prin corespondenţă nu respectă caracterul direct al votului. Astfel, se învederează faptul că, după ce cetăţeanul a preluat plicul care conţine buletinul de vot, nimeni nu controlează şi este imposibil de controlat dacă cel care votează şi introduce în plic buletinul este efectiv cetăţeanul respectiv sau o altă persoană care votează în locul acestuia. Mai mult, caracterul direct al votului impune ca între persoana celui care votează şi secţia de votare unde se introduce în urnă buletinul de vot să nu se interpună o altă persoană, cerinţă ce nu este asigurată de legea contestată. Pentru a se conforma rigorilor constituţionale, alegătorul trebuie să introducă nemijlocit buletinul său de vot în urna electorală. 8. Legea contestată nu are nicio prevedere prin care s-ar putea anula un buletin de vot al cărui conţinut a fost divulgat, prin care să se controleze dacă fiecare persoană a votat individual sau care să excludă "votul în familie" şi orice alte forme de influenţare a votului unei persoane. Obligaţiile impuse cetăţeanului prin art. 3 alin. (5)-(7) al legii nu pot fi controlate, ceea ce demonstrează că legiuitorul nu a fost preocupat să garanteze prin mijloace legale exigenţele constituţionale referitoare la exercitarea dreptului la vot, contrar art. 2 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie. 9. Cu privire la încălcarea caracterului liber exprimat al votului, se constată faptul că legea analizată nu cuprinde nicio pârghie prin intermediul căreia o autoritate a statului ar putea elimina posibilitatea "votului în familie" sau, şi mai grav, a votului exercitat în colectivităţi de angajaţi sub îndrumarea patronului sau a şefului. 10. O altă critică de neconstituţionalitate vizează faptul că numărul de voturi neutilizate în circumscripţia electorală nr. 43 se adună cu cele neutilizate din celelalte circumscripţii, aşadar, cu cele din ţară, iar prin această amalgamare se ajunge ca voturile neutilizate în circumscripţia electorală nr. 43 să decidă atribuirea mandatelor de deputat sau senator în multe dintre circumscripţiile din ţară. Se mai arată că legea nu cuprinde nicio prevedere în sensul că aceste voturi ar fi folosite numai în circumscripţia unde cetăţeanul care a votat prin corespondenţă a avut ultimul său domiciliu. Ca atare, prevederea constituţională privind reprezentativitatea membrilor Parlamentului în funcţie de numărul populaţiei nu se va mai regăsi datorită modului de aplicare a legii şi posibilelor diferenţe dintre numărul cetăţenilor cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate şi norma de reprezentare prevăzută prin Legea nr. 208/2015. În consecinţă, legea contravine art. 62 alin. (3) din Constituţie, care se referă la "populaţia ţării" aflată în interiorul statului român, şi nu în afara lui. 11. Se mai arată, invocându-se Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 25 ianuarie 2012 şi Codul bunelor practici în materie electorală, că Legea votului prin corespondenţă a fost adoptată cu un vădit scop electoral şi introduce o modalitate de vot total nouă în România cu mai puţin de un an de la începerea procedurilor electorale, drept pentru care se consideră că în spiritul stabilităţii legilor electorale sugerat de Comisia de la Veneţia nu se impune aplicarea legii la alegerile din 2016. 12. Având în vedere cele anterior arătate, se apreciază că legea contestată nu garantează libertatea alegerilor parlamentare, votul direct şi secret, egalitatea în faţa legii, proporţionalitatea mandatelor obţinute cu dorinţa electoratului, încălcându-se, astfel, art. 2 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi art. 62 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 13. Pe rolul Curţii se află şi soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, obiecţie formulată de un număr de 50 de deputaţi. 14. Obiecţia de neconstituţionalitate menţionată la paragraful precedent a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.988/4 noiembrie 2015, constituie obiectul Dosarului nr. 1.599A/2015 şi a fost motivată identic cu obiecţia de neconstituţionalitate care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.590A/2015. 15. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţiile de neconstituţionalitate au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere. 16. Preşedintele Senatului, cu Adresa nr. I/2102 din 11 noiembrie 2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.147/11 noiembrie 2015, a comunicat punctul său de vedere în Dosarul nr. 1.590A/2015, prin care apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi solicită constatarea caracterului neconstituţional al legii supuse controlului de constituţionalitate. 17. În acest sens, se arată că legea contestată nu stabileşte garanţiile necesare pentru asigurarea unor alegeri corecte, limitându-se doar la a reglementa obligaţiile alegătorului care optează pentru exprimarea votului sau prin corespondenţă, fără a mai stabili măsuri suplimentare de asigurare a secretului procedurilor de transmitere în ţară a corespondenţei electorale. Legea se rezumă să prevadă că cetăţeanul votant se angajează printr-o declaraţie pe propria răspundere că îşi va exercita dreptul de vot în mod liber, direct şi secret, dar nu există nicio garanţie în lege care să împiedice fraude ipotetice. 18. Se arată că votul prin corespondenţă, aşa cum este reglementat prin legea criticată, permite "votul în familie", precum şi intervenţia oricăror altor persoane, altele decât cetăţeanul român alegător, să îşi exprime voinţa electorală. În acest fel nu este exclus riscul de falsificare a opţiunilor electorale şi nici ipotetici acţiuni de intimidare a alegătorilor. De asemenea, votul prin corespondenţă are ca efect stabilirea a două categorii de cetăţeni votanţi: unii care au la dispoziţie o procedură electorală derulată în ţară potrivit anumitor reguli şi o alta, cu reguli diferite, desfăşurată în afara ţării. Potrivit legii contestate, cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa stabilită în străinătate au alte drepturi electorale decât alegătorii din ţară, deşi şi unii, şi alţii sunt purtători ai aceleiaşi suveranităţi naţionale. Calitatea de alegător rezidă în suveranitatea naţională, or aceasta este, prin esenţa sa, unitară. 19. Se mai susţine că înlocuirea listelor electorale permanente, în cazul votului prin corespondenţă, cu registrul electoral cu opţiunea votului prin corespondenţă, care are caracter aleatoriu şi, totodată, provizoriu, împiedică să se cunoască numărul real de votanţi din străinătate, apărând astfel posibilitatea de fraudă a votului. De asemenea, după ce alegătorul a luat plicul care conţine buletinul de vot, nimeni nu controlează dacă cel care votează este efectiv alegătorul sau o altă persoană care votează în locul acestuia. În felul acesta, ipotetic pe deplin posibil, votul poate fi fraudat. 20. Se mai apreciază că, în virtutea caracterului direct al votului, între persoana celui care votează şi secţia de votare unde se introduce în urnă buletinul de vot nu trebuie să se interpună o altă persoană, cerinţă ce nu este asigurată în legea contestată. Totodată, legea nu cuprinde nicio prevedere prin care s-ar putea anula un buletin de vot al cărui conţinut a fost divulgat. 21. Având în vedere aceste aspecte, se concluzionează în sensul că dispoziţiile legii nu garantează libertatea alegerilor parlamentare şi nici caracterul direct şi secret al votului, egalitatea în faţa legii a tuturor alegătorilor, proporţionalitatea mandatelor obţinute în raport cu opţiunile electorale ale cetăţenilor, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (3) şi art. 62 alin. (1) din Constituţie. 22. Guvernul, cu Adresa nr. 5/6.186/2015 înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.274/17 noiembrie 2015, a comunicat punctul său de vedere în dosarele nr. 1.590A/2015 şi nr. 1.599A/2015, prin care apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată. 23. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 2 alin. (1) din Constituţie, se arată că acestea vizează, de fapt, probleme de aplicare a legii, iar dispoziţiile art. 3, 10 şi 11 din legea analizată sunt în măsură să asigure caracterul corect al alegerilor în condiţiile exprimării votului prin corespondenţă. 24. Se arată că votul prin corespondenţă se aplică tuturor cetăţenilor români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate care optează pentru această modalitate de vot. Cu privire la faptul că votul prin corespondenţă poate fi exercitat numai de cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, nu şi de cei care au domiciliul sau reşedinţa în ţară, se apreciază că această diferenţă de tratament juridic are la bază o motivare obiectivă şi rezonabilă care rezultă, în principal, din distanţele lungi pe care aceşti cetăţeni ar trebui să le parcurgă până la cea mai apropiată secţie de votare, ceea ce ar putea constitui un obstacol real şi obiectiv în exercitarea dreptului de a alege. Având în vedere cele anterior arătate, precum şi faptul că principiul egalităţii nu presupune uniformitate, se conchide în sensul că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 16 din Constituţie. 25. Cu privire la încălcarea art. 62 alin. (1) din Constituţie, sub aspectul caracterului direct, secret sau liber exprimat al votului, se arată că art. 3, 10 şi 11 din legea analizată cuprind suficiente garanţii în sensul asigurării acestora; mai mult, aspectele semnalate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate care ar putea afecta corectitudinea votului prin corespondenţă, fiind situaţii de fapt, ar putea fi probate prin orice mijloc legal de probă de către orice persoană care are cunoştinţă de ele, realizându-se astfel şi sancţionarea concretă a situaţiilor de încălcare a legii. Se mai arată că dispoziţiile Codului bunelor practici în materie electorală, cod adoptat de Comisia de la Veneţia, enumeră persoanele cu drept de vot care domiciliază în străinătate printre categoriile care ar putea beneficia de posibilitatea exercitării dreptului la vot prin corespondenţă, fără a considera de iure că această modalitate de votare ar afecta în vreun fel caracterul egal, secret, direct sau liber exprimat al votului. De asemenea, se susţine că şi criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 62 alin. (3) sunt neîntemeiate, exprimarea votului prin corespondenţă neafectând reprezentativitatea membrilor Parlamentului în funcţie de numărul populaţiei. 26. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la statuările Curţii Constituţionale din Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, se constată că, întrucât nu se cunoaşte data la care vor fi organizate următoarele alegeri parlamentare la termen şi nici data intrării în vigoare a noii legi, nu se poate aprecia cu privire la temeinicia acestora; mai mult, aceste susţineri exprimă aspecte de fapt, care urmează a fi apreciate în concret de către Curtea Constituţională. 27. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului - în Dosarul nr. 1.599A/2015 - nu au comunicat punctele de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. 28. La Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.590A/2015 a fost depusă din partea Asociaţiei Funky Citizens din Bucureşti un punct de vedere, înregistrat la Curtea Constituţională cu nr. 6.301 din 17 noiembrie 2015, prin care se arată că urmează a se constata prin decizia Curţii Constituţionale "nevoia de modificare a Legii [supuse controlului de constituţionalitate - sn] în sensul extinderii pentru toţi cetăţenii români a modalităţii de exercitare prin corespondenţă a dreptului de vot în mod egal", conform art. 62 alin. (1) din Constituţie. 29. Curtea, având în vedere că obiecţiile de neconstituţionalitate care formează obiectul dosarelor sus-menţionate au conţinut identic, în temeiul art. 139 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, a dispus conexarea Dosarului nr. 1.599A/2015 la Dosarul nr. 1.590A/2015, care este primul înregistrat. CURTEA,examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Senatului şi al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 30. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 31. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente. 32. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 2 alin. (1) privind suveranitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum şi art. 62 alin. (1) şi (3) privind alegerea Camerelor. (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate 33. Curtea constată că sesizarea formulată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie atât sub aspectul obiectului său, fiind vorba de o lege adoptată şi nepromulgată încă, cât şi sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, aceasta fiind semnată, pe de o parte, de un număr de 31 de senatori, iar, pe de altă parte, de un număr de 50 de deputaţi. (2) Analiza pe fond a obiecţiei de neconstituţionalitate (2.1.) Procesul legislativ 34. Propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat la 14 octombrie 2015 şi a fost adoptată de această Cameră la data de 19 octombrie 2015 (vot: 117 pentru, 0 împotrivă), iar de Camera Deputaţilor la 28 octombrie 2015 (vot: 257 pentru, 30 împotrivă, 12 abţineri, 4 nu au votat). (2.2.) Modificări legislative preconizate 35. Legea supusă controlului de constituţionalitate are drept obiect reglementarea exercitării dreptului de vot prin corespondenţă la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor de către cetăţenii români cu drept de vot, având domiciliul sau reşedinţa în străinătate [art. 1 şi 4 din lege]. Prin conţinutul său normativ, aceasta stabileşte o anumită procedură pentru exercitarea votului prin corespondenţă, reglementând drepturile şi obligaţiile alegătorilor, precum şi competenţele autorităţilor implicate în gestionarea acestui proces. 36. În sensul celor de mai sus, Curtea reţine că, pentru exercitarea votului prin corespondenţă, cetăţeanul român cu drept de vot, având domiciliul sau reşedinţa în străinătate, formulează cerere de înscriere în Registrul electoral cu opţiunea pentru votul prin corespondenţă. Cererea se trimite misiunii diplomatice sau oficiului consular din statul de domiciliu sau reşedinţă [art. 4 din lege]. Misiunea diplomatică sau oficiul consular verifică cererea şi, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, înscrie alegătorul în Registrul electoral cu opţiunea pentru votul prin corespondenţă [art. 5 din lege]. 37. În continuare, Curtea observă că Autoritatea Electorală Permanentă întocmeşte şi tipăreşte listele electorale pentru votul prin corespondenţă şi le pune la dispoziţia biroului electoral de circumscripţie pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării. Cei ce figurează în Registrul electoral cu opţiunea pentru votul prin corespondenţă şi au primit documentele necesare exercitării dreptului la vot prin corespondenţă nu sunt înscrişi în listele electorale permanente [art. 6 din lege]. Se constituie în România birouri electorale pentru votul prin corespondenţă pentru fiecare 10.000 de alegători [art. 8 din lege] pe lângă şi în subordinea biroului electoral de circumscripţie pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării. 38. Documentele necesare exercitării dreptului de vot prin corespondenţă sunt următoarele: plic exterior, plic interior care conţine un autocolant, certificatul de alegător, buletinul de vot prin corespondenţă şi instrucţiunile necesare votării [art. 10 din lege]. Toate aceste documente sunt introduse într-un alt plic şi transmise de Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. la adresa de domiciliu sau de reşedinţă a alegătorului. Trimiterea se va face cel mai târziu cu 30 de zile înaintea datei alegerilor [art. 12 din lege]. 39. După ce primeşte plicul cu documentele menţionate, alegătorul lipeşte autocolantul pe opţiunea sa din buletinul de vot prin corespondenţă [art. 10 alin. (1) lit. b) din lege], introduce buletinul în plicul interior, pe care îl sigilează, şi completează, datează şi semnează olograf certificatul de alegător. După efectuarea acestor operaţiuni, alegătorul introduce plicul interior şi certificatul de alegător în plicul exterior, pe care îl sigilează, şi îl depune la orice oficiu sau cutie poştală, astfel încât să se asigure livrarea acestuia până cu 3 zile înaintea datei votării, inclusiv (ziua de joi, ora 24,00), la sediul biroului electoral pentru votul prin corespondenţă din România. Plicurile exterioare livrate după expirarea termenului menţionat sunt anulate, fără a mai fi desigilate [art. 14 din lege]. 40. Primind plicurile exterioare, biroul electoral pentru votul prin corespondenţă asigură verificarea codurilor de bare imprimate pe plicurile exterioare şi înregistrarea primirii acestora, procedează la verificarea plicului exterior - să nu fie deteriorat în asemenea măsură încât să afecteze integritatea votului prin corespondenţă, să fie sigilat. Dacă acesta corespunde, se desigilează şi se verifică existenţa certificatului de alegător şi a integrităţii plicului interior. Dacă se constată existenţa certificatului de alegător, iar plicul interior nu este desigilat sau deteriorat în asemenea măsură încât să afecteze integritatea votului prin corespondenţă, acesta din urmă se introduce în urna de vot, care se sigilează la sfârşitul fiecărei zile şi se desigilează, dacă este cazul, la începutul fiecărei zile de activitate [art. 15 din lege]. 41. În ziua votării, după ora 21,00, biroul electoral pentru votul prin corespondenţă desigilează urnele de vot una câte una şi desigilează plicurile interioare. Dacă în acelaşi plic interior au fost introduse mai multe buletine de vot, acestea sunt declarate nule de către biroul electoral pentru votul prin corespondenţă [art. 16 din lege]. 42. La terminarea operaţiunilor tehnice de numărare, biroul electoral pentru votul prin corespondenţă consemnează rezultatul votului prin corespondenţă într-un proces-verbal, care se semnează şi se înaintează la biroul electoral de circumscripţie pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării. Acesta din urmă asigură centralizarea proceselor-verbale astfel întocmite, precum şi centralizarea rezultatelor votării. Aceste sunt predate, ulterior, Biroului Electoral Central [art. 17 din lege]. 43. În timpul operaţiunilor de deschidere a plicurilor exterioare şi a plicurilor interioare, precum şi în ceea ce priveşte numărarea voturilor, se pot face întâmpinări de către persoanele care asistă la aceste operaţiuni, partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice sau electorale dintre acestea, precum şi de către candidaţii independenţi. Întâmpinările se soluţionează pe loc, prin decizie, de către biroul electoral pentru votul prin corespondenţă, care este supusă contestaţiei la biroul electoral de circumscripţie pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării. Deciziile acestuia sunt definitive [art. 18 din lege]. (2.3.) Analiza criticilor de neconstituţionalitate (2.3.1.) Consideraţii generale 44. Reglementarea votului prin corespondenţă pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate a avut în vedere asigurarea unei participări cât mai ridicate a cetăţenilor români la procesul electoral, ţinând cont de necesitatea aplicării în plenitudinea sa a principiului universalităţii votului [art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 62 alin. (1) din Constituţie]. Acest principiu trebuie să fie unul efectiv, nu iluzoriu, mai ales pentru categoria de cetăţeni români cărora legea analizată li se adresează. Este indubitabil că, după aderarea la Uniunea Europeană, în privinţa libertăţii de mişcare s-au produs mutaţii fundamentale, astfel încât o mare parte a electoratului îşi are domiciliul/reşedinţa în străinătate, ceea ce, în planul respectării exigenţelor constituţionale referitoare la alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, impune legiuitorului obligaţia de a reglementa modalităţi de vot care să se adapteze situaţiei prezente. A refuza legiuitorului o atare competenţă ar echivala cu negarea evoluţiilor anterior menţionate şi cu limitarea modalităţilor de vot, acestea din urmă rămânând tributare unor realităţi apuse/depăşite. De aceea, legiuitorul beneficiază de o marjă de apreciere în identificarea şi integrarea în sistemul normativ al statului a modalităţilor de vot care să asigure o participare cât mai ridicată la procesul electoral. De asemenea, legiuitorul trebuie să se manifeste activ şi să fie preocupat în mod constant de adaptarea legislaţiei la realităţile de fapt existente la un moment dat. 45. De altfel, în acest sens, Curtea Constituţională Federală Germană, având a se pronunţa asupra legitimităţii constituţionale a votului prin corespondenţă, a statuat că "prin introducerea votului prin corespondenţă, legiuitorul nu şi-a depăşit marja de manevră de care dispune. Votul prin corespondenţă le deschide posibilitatea participării la alegeri şi celor care, altminteri, fie din motive de sănătate, fie din alte motive temeinice s-au văzut împiedicaţi să-şi exprime votul într-o secţie de votare. În acest mod, el ţine cont în mai mare măsură de principiul universalităţii votului, care proclamă că, de principiu, toţi cetăţenii să poată participa la alegeri. Dacă prin introducerea votului prin corespondenţă legiuitorul şi-a propus să atingă o cât mai largă participare la vot, obiectiv căruia i-a acordat o deosebită importanţă, totodată încredinţându-i alegătorului mai multă responsabilitate în asigurarea libertăţii şi a secretului votului decât în cazul votului exprimat în secţia de votare, atunci acest lucru nu prezintă obiecţiuni de ordin constituţional. Curtea Constituţională Federală s-ar putea opune unei astfel de decizii a legiuitorului doar atunci când acesta ar atrage după sine îngrădiri excesive sau ar periclita principiile votului direct, liber, egal şi secret. Dar nu acesta este cazul" (Decizia Curţii Constituţionale Federale din 24 noiembrie 1981 - 2BvC 1/81, BVerfGE 59, 119). Prin reglementarea votului prin corespondenţă, "legiuitorul a răspuns unei mobilităţi tot mai mari, caracteristică în societatea de astăzi şi orientării tot mai accentuate pentru un stil de viaţă individual. El trebuie să se lase călăuzit de obiectivul de a atinge o participare cât mai largă la vot" (Decizia Curţii Constituţionale Federale din 9 iulie 2013 - BverfG, 2BvC 7/10). 46. Aşadar, astfel cum se exprimă Curtea Constituţională Federală Germană, "principiul universalităţii votului asociat cu votul prin corespondenţă reprezintă una dintre opţiunile constituţionale fundamentale, contrapusă, însă, principiilor libertăţii, secretului şi publicităţii votului de natură să justifice restricţii în privinţa altor opţiuni fundamentale ale Constituţiei" (Decizia Curţii Constituţionale Federale din 9 iulie 2013 - BverfG, 2BvC 7/10). De aceea, legiuitorul are obligaţia constituţională de a configura legea electorală într-o manieră care să asigure un just echilibru între opţiunile fundamentale aflate în coliziune. 47. Având în vedere cele anterior expuse, revine Curţii Constituţionale competenţa de a verifica dacă prin garanţiile asociate votului prin corespondenţă legiuitorul a reuşit să stabilească un just echilibru, pe de o parte, între principiul universalităţii raportat la dreptul la vot [art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 62 alin. (1) din Constituţie] şi principiul suveranităţii naţionale, caracterul liber şi corect al alegerilor, caracterul direct, secret şi liber exprimat al votului, pe de altă parte. (2.3.2.) Analiza criticilor de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor Legii privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente raportate la art. 2 alin. (1) din Constituţie 48. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la faptul că numărul de voturi neutilizate în circumscripţia electorală nr. 43 - Circumscripţia electorală pentru cetăţenii români cu domiciliul în afara ţării se adună cu cele neutilizate din celelalte circumscripţii, aşadar, cu cele din ţară, iar prin această amalgamare se ajunge ca voturile neutilizate în circumscripţia electorală nr. 43 să decidă atribuirea mandatelor de deputat sau senator în multe dintre circumscripţiile din ţară, se constată că aceasta vizează, în realitate, dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015, dispoziţii referitoare la voturile neutilizate şi la cele inferioare coeficientului electoral de circumscripţie, precum şi la repartizarea centralizată a mandatelor. Astfel, voturile exprimate în străinătate, în logica Legii nr. 208/2015, în măsura în care sunt neutilizate sau inferioare coeficientului electoral de circumscripţie se însumează cu cele neutilizate/inferioare coeficientului electoral de circumscripţie din ţară. Prin urmare, critica nu vizează conţinutul propriu-zis al legii supuse controlului de constituţionalitate de vreme ce şi până la adoptarea acesteia atribuirea mandatelor prin repartizare centralizată lua în calcul voturile din străinătate. Or, legiuitorul nu poate stabili un regim juridic distinct al voturilor prin corespondenţă, mai precis o valorizare şi valorificare distinctă a acestora faţă de voturile exprimate în străinătate la secţiile de vot. 49. Referitor la critica de neconstituţionalitate astfel formulată, mai precis la faptul că numărul de voturi neutilizate sau inferioare coeficientului electoral în circumscripţia electorală nr. 43 - Circumscripţia electorală pentru cetăţenii români cu domiciliul în afara ţării - aşadar al cetăţenilor care votează în străinătate - se adună cu cele neutilizate din celelalte circumscripţii sau inferioare coeficientului electoral al circumscripţiei electorale respective, influenţând, astfel, rezultatul atribuirii mandatelor din ţară, se constată că această realitate normativă a existat încă de la primele alegeri parlamentare sub imperiul Constituţiei din 1991. Astfel, după adoptarea acesteia, Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 16 iulie 1992, prevedea repartizarea şi atribuirea mandatelor de deputat şi senator prin stabilirea coeficientului electoral al circumscripţiei electorale respective, iar fiecărei liste i se repartizau atâtea mandate de câte ori coeficientul electoral al circumscripţiei electorale se includea în voturile valabil exprimate pentru acea listă. Voturile neutilizate sau inferioare coeficientului electoral al circumscripţiei electorale respective erau însumate pe întreaga ţară. Numărul voturilor astfel obţinute de fiecare partid, formaţiune politică sau coaliţie a acestora se împărţea la 1, 2, 3, 4 etc., făcându-se atâtea operaţii de împărţire câte mandate nu au putut fi atribuite la nivelul circumscripţiilor electorale; câturile rezultate din împărţire, indiferent de lista din care proveneau, se clasificau în ordine descrescătoare, până la concurenţa numărului de mandate neatribuite; cel mai mic din aceste câturi constituia coeficientul electoral pe ţară, pentru deputaţi şi, separat, pentru senatori; fiecărui partid, fiecărei formaţiune politică sau coaliţie a acestora i se vor repartiza atâtea mandate de deputaţi sau, după caz, de senatori de câte ori coeficientul electoral pe ţară se cuprinde în numărul total al voturilor valabil exprimate pentru partidul, formaţiunea politică sau coaliţia respectivă, rezultat din însumarea pe ţară a voturilor neutilizate şi a celor inferioare coeficientului electoral de circumscripţie [art. 66 alin. (5) din lege]. Este o aplicare a metodei d'Hondt de atribuire a mandatelor. De asemenea, este de reţinut faptul că cetăţenii români care votau în străinătate aparţineau de circumscripţia electorală Bucureşti, la nivelul ţării fiind organizate 42 de circumscripţii electorale [art. 20 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (6) şi anexa nr. 1 la lege]. 50. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în conţinutul normativ al Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, atât referitor la metoda folosită pentru atribuirea mandatelor [a se vedea art. 91 alin. (4) din lege], cât şi la inexistenţa unei circumscripţii speciale pentru cetăţenii străini [art. 23 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (6) şi anexa nr. 1 la lege]. 51. În schimb, odată cu adoptarea Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008, se constituie şi o circumscripţie separată pentru românii cu domiciliul în afara României (art. 10 din lege), metoda de atribuire a mandatelor rămânând aceeaşi [art. 48 alin. (6) din lege]. Aceeaşi situaţie o regăsim şi în Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente [art. 4 şi art. 94 alin. (7) din lege]. 52. Având în vedere cele anterior arătate, Curtea constată că problema ridicată de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate cu referire la modul de repartizare şi atribuire a mandatelor nu face obiectul de reglementare al legii analizate, ci al Legii nr. 208/2015, drept pentru care critica de neconstituţionalitate astfel formulată nu poate constitui obiectul analizei Curţii Constituţionale. 53. Cu privire la criticile referitoare la faptul că legea analizată nu cuprinde prevederi care să garanteze corectitudinea votului prin corespondenţă, că, în cazul votului prin corespondenţă, toţi alegătorii sunt trecuţi pe o listă nepermanentă ce are, practic, un caracter provizoriu, întrucât numărul alegătorilor fluctuează de la scrutin la scrutin în funcţie de un factor subiectiv: dorinţa persoanei de a vota prin corespondenţă, şi că numărul birourilor electorale pentru votul prin corespondenţă nu este fix spre deosebire de secţiile de votare din ţară, Curtea constată că şi acestea sunt neîntemeiate pentru motivele reţinute în continuare. 54. Dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (4) din lege prevăd obligaţia cetăţeanului cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate să se înscrie în Registrul electoral cu opţiunea pentru votul prin corespondenţă printr-o cerere depusă în acest sens începând cu data de 1 aprilie a anului în care au loc alegerile parlamentare şi până la data expirării a 48 de ore de la data începerii perioadei electorale. Misiunile diplomatice şi oficiile consulare verifică cererea depusă şi înscriu această opţiune în Registrul electoral în termenul prevăzut de art. 5 alin. (1) din lege. După expirarea acestui termen, cetăţeanul poate verifica on-line înscrierea sa în Registrul electoral cu opţiunea pentru votul prin corespondenţă [art. 5 alin. (3) din lege]. 55. Aşadar, procedura de înscriere în Registrul electoral cu opţiunea pentru votul prin corespondenţă este una transparentă, cetăţeanul având dreptul atât de a solicita înscrierea, cât şi de a verifica dacă această operaţiune a fost realizată. De asemenea, autoritatea care înscrie datele cetăţeanului în Registrul electoral va confrunta datele furnizate de acesta cu datele deja existente în registru. Astfel, înscrierea se realizează de către şi sub controlul statului - misiunea diplomatică/oficiul consular corespunzător, dublat de dreptul alegătorului de a verifica, în mod direct, corectitudinea datelor înscrise. De altfel, în sensul necesităţii înregistrării alegătorului cu domiciliul/reşedinţa în străinătate în vederea facilitării exercitării dreptului său de vot s-a pronunţat şi Curtea Constituţională din Ungaria prin Hotărârea nr. 1/2013 (I.7), paragraful 77. 56. În acest context, este de subliniat faptul că, deşi este o modalitate alternativă de vot, odată ce alegătorul a fost înscris în Registrul electoral pentru votul prin corespondenţă, acesta urmează a vota numai prin această modalitate, ce devine, practic, obligatorie, expresie a principiului electa una via. Excepţiile de la această regulă sunt cele care ţin de problemele inerente care apar în orice procedură electorală [pierderea, furtul, deteriorarea sau distrugerea documentelor de vot, din motive neimputabile alegătorului, neprimirea documentelor de vot într-un termen de până la 20 de zile înaintea datei votării - art. 11 alin. (4) din lege]. 57. După ce alegătorii au fost înscrişi în registrul menţionat, Autoritatea Electorală Permanentă întocmeşte şi tipăreşte listele electorale pentru votul prin corespondenţă [art. 6 alin. (1) din lege], iar cei cuprinşi în această listă şi faţă de care există dovada primirii documentelor necesare exercitării dreptului la vot prin corespondenţă nu vor figura în listele electorale permanente întocmite pentru scrutinul respectiv [art. 6 alin. (4) din lege]. În privinţa modului concret de desfăşurare a operaţiunilor tehnice de primire de către alegător a plicului cuprinzând documentele necesare exprimării votului prin corespondenţă, se constată că dispoziţiile art. 6 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 3 alin. (3) şi art. 10 alin. (5) şi (6) din lege stabilesc că, indiferent de modul de transmitere a documentelor necesare exercitării dreptului de vot prin corespondenţă către alegători, se va solicita dovada primirii acestora, dovadă care va fi transmisă de Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. către Autoritatea Electorală Permanentă; de asemenea, dispoziţiile art. 12 din lege prevăd că aceste documente trebuie transmise către alegători până cel mai târziu cu 30 de zile înaintea datei alegerilor. Per a contrario rezultă că cei care, deşi înscrişi în Registrul electoral cu opţiunea pentru votul prin corespondenţă, vor fi înscrişi în listele electorale permanente dacă nu există o dovadă a primirii documentelor. Este de observat faptul că legea criticată prin art. 24 pct. 2 modifică art. 49 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 asigurând corelarea termenelor din prezenta lege şi cea cadru, respectiv Legea nr. 208/2015, ceea ce a permis ca întocmirea listelor electorale permanente din străinătate să fie realizată după ce sunt întocmite listele pentru votul prin corespondenţă. De asemenea, ca o consecinţă firească a celor arătate, dacă alegătorul comunică Autorităţii Electorale Permanente cele prevăzute de art. 11 alin. (4) din lege, el va putea vota la secţia de votare, conform legii, prin derogare de la art. 3 alin. (3) din lege. 58. În consecinţă, Curtea reţine că, într-adevăr, se întocmeşte o listă electorală care cuprinde un număr variabil de alegători, în funcţie de opţiunea acestora pentru votul prin corespondenţă, iar aceştia, dacă există dovada primirii documentelor necesare exercitării dreptului la vot prin corespondenţă, nu mai figurează în listele electorale permanente prevăzute de art. 49 din Legea nr. 208/2015. O atare prevedere ţine cont de necesitatea creării unui mecanism care să prevină exercitarea votului de către acelaşi alegător atât prin corespondenţă, cât şi la secţia de vot. Dacă nu ar exista listele anterior menţionate, acesta ar putea vota de 2 ori; or, în modul arătat există o evidenţă clară a celor care şi-au exprimat dorinţa de a vota prin corespondenţă, ca alternativă a votului la secţia de votare, iar prin faptul că alegătorul nu figurează în lista electorală permanentă se previne exercitarea unui nou vot la secţia de votare. Mai mult, listele electorale permanente din străinătate se transmit biroului electoral pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării [art. 49 alin. (3) din Legea nr. 208/2015], iar cele din ţară se primesc de către birourile electorale ale secţiilor de votare de la primari [art. 18 lit. a) din Legea nr. 208/2015]. 59. Înfiinţarea birourilor electorale pentru votul prin corespondenţă pentru fiecare 10.000 alegători care au optat pentru acest vot este, de asemenea, o chestiune care ţine de specificul situaţiei, în sensul că numărul acestora va fi cunoscut de abia la expirarea termenului pentru care se putea opta pentru acest vot. Diferenţele existente între înfiinţarea acestor birouri electorale şi a celor din ţară nu este o chestiune care să imprime un caracter incorect alegerilor, ci o măsură pur organizatorică de natură să asigure funcţionalitatea sistemului în raport cu numărul de cetăţeni care optează să voteze prin corespondenţă. 60. Prin urmare, având în vedere modul de structurare a operaţiunilor tehnice de organizare, comunicare şi evidenţă, precum şi configurarea [cele prevăzute la art. 6, 11 şi 12 din legea criticată] şi reconfigurarea unor termene din Legea nr. 208/2015 [cel prevăzut la art. 49 alin. (3) coroborat cu art. 23 alin. (6)] este asigurată coerenţa mecanismului de control al procesului electoral anterior exercitării efective a votului prin corespondenţă. 61. Cu privire la votarea propriu-zisă şi transmiterea buletinului de vot prin corespondenţă se constată că legea impune anumite cerinţe în sarcina alegătorului cu privire la modul concret de votare, având în vedere specificul votului prin corespondenţă, şi, de asemenea, impune obligaţia ca alegătorul să se asigure că livrarea plicului exterior se va face până cu 3 zile înaintea datei votării, inclusiv, la sediul biroului electoral pentru votul prin corespondenţă - cu alte cuvinte până în ziua de joi ora 24,00 din săptămâna în care au loc alegerile. Această ultimă obligaţie are în vedere necesitatea evitării votului exprimat de 2 ori, întrucât, în acest fel, deja se cunosc alegătorii care au apelat la votul prin corespondenţă, aceştia nemaiputându-se prezenta la secţia de vot şi eventual să voteze pe liste suplimentare. Mai mult, acest termen de 3 zile este necesar pentru verificarea codurilor de bare imprimate pe plicurile exterioare şi înregistrarea primirii acestora [art. 15 alin. (1) din lege] şi să se evite exercitarea dreptului la vot la secţia de votare în mod fraudulos. Dacă nu ar fi existat acest termen de 3 zile alegătorul ar fi putut exercita votul prin corespondenţă într-un interval de timp imediat anterior sau chiar în ziua alegerilor şi, ulterior, în lipsa unei evidenţe în timp real al înregistrării plicului exterior, declarând că a pierdut documentele trimise potrivit art. 10 din lege, să voteze şi la secţia de votare. 62. În consecinţă, livrarea plicului exterior într-un termen de 3 zile inclusiv înainte de data alegerilor este o garanţie a desfăşurării corecte a alegerilor, evitându-se exprimarea votului de către alegător de două ori. 63. Dovadă că există o comunicare între biroul electoral pentru votul prin corespondenţă şi secţiile de vot din străinătate stă modificarea corespunzătoare, prin art. 24 pct. 5 din legea analizată, a dispoziţiilor art. 84 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 208/2015, care urmează a avea următorul cuprins: "În baza rezultatelor generate de Sistemul informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal, a comunicărilor efectuate prin intermediul acestuia şi a verificării actului de identitate, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare: a) opreşte de la votare persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani până în ziua votării şi persoana care şi-a pierdut drepturile electorale şi persoana care a optat să voteze prin corespondenţă [...]". 64. Aşadar, trebuie să existe o legătură între biroul electoral al secţiei de votare şi biroul electoral pentru votul prin corespondenţă prin Sistemul informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal atât pentru determinarea alegătorilor care au optat pentru votul prin corespondenţă, cât şi a celor care şi-au exercitat efectiv votul pe această cale. 65. Se mai reţine că documentele necesare votării (plicul exterior, plicul interior, autocolantul şi certificatul de alegător) cuprind elemente de siguranţă [art. 10 şi 11 din lege], iar buletinul de vot prin corespondenţă are imprimat pe prima pagină menţiunea "Buletin de vot prin corespondenţă" [art. 13 din lege], asigurându-se, astfel, evidenţa şi caracterul veridic al acestor documente atât la trimiterea lor către alegător, cât şi la primirea lor de către biroul electoral pentru votul prin corespondenţă, după exercitarea dreptului de vot de către alegător. 66. De asemenea, prevederile titlului IX - Infracţiuni electorale din partea specială a Codului penal sunt aplicabile şi în cazul votului prin corespondenţă; de altfel, raportat la particularităţile votului prin corespondenţă, dispoziţiile art. 3 alin. (2), (5) şi (6) din lege fac chiar trimitere expresă la legea penală în ipoteza încălcării obligaţiei alegătorului de a vota prin corespondenţă o singură dată, a nerespectării caracterului secret al votului, a divulgării opţiunii de vot exprimate prin corespondenţă către alte persoane sau a exercitării dreptului de vot prin corespondenţă realizat în numele sau în locul altui alegător. (2.3.3.) Analiza criticilor de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor Legii privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie 67. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la faptul că cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa din străinătate care doresc să voteze prin corespondenţă au alte drepturi decât cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în ţară, întrucât aceştia primii îşi pot trimite plicurile cuprinzând voturile lor indiferent de locul în care se află în momentul acestei trimiteri, spre deosebire de ultima categorie menţionată, se constată că pct. I art. 3.2.iii) din Liniile directoare ale Codului bunelor practici în materie electorală, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), prevede că "votarea prin corespondenţă poate fi permisă numai în cazul în care activitatea serviciilor poştale este sigură şi fiabilă, dreptul de a vota prin corespondenţă poate fi acordat persoanelor internate în spital, deţinuţilor, persoanelor cu mobilitate redusă sau persoanelor cu drept de vot care domiciliază în străinătate; frauda sau intimidarea nu trebuie să fie permise". De asemenea, pct. 38-40 din Raportul explicativ al Codului detaliază noţiunea de "vot prin corespondenţă", subliniindu-se caracterul de excepţie al acestei modalităţi de vot, circumscrisă sferei persoanelor menţionate în liniile directoare ale Codului. 68. În consecinţă, Curtea reţine că tratamentul juridic diferenţiat de care se bucură cele două categorii de cetăţeni, cei cu domiciliul în ţară, respectiv reşedinţa şi domiciliul în străinătate, sub aspectul accesului la votul prin corespondenţă, se datorează situaţiilor obiectiv diferite în care aceştia se află. Criteriul domiciliului în ţară/străinătate este unul obiectiv şi rezonabil pentru aplicarea unui asemenea tratament juridic. Astfel, se reţine că în străinătate fiind organizate mai puţine secţii de votare pot exista dificultăţi insurmontabile pentru alegători atât sub aspectul numărului acestora raportat la numărul secţiilor de votare, cât şi sub aspectul distanţelor şi al dispersiei teritoriale a alegătorilor/secţiilor de votare. În schimb, în ţară, pentru a surmonta unele dificultăţi specifice în exercitarea dreptului de vot, legiuitorul a pus la dispoziţia alegătorilor o altă modalitate specifică de vot care nu presupune prezenţa fizică a acestora la secţia de votare; această modalitate de votare vizează cetăţenii cu drept de vot care nu se pot deplasa la sediul secţiei de votare din cauză de boală sau invaliditate în privinţa cărora se poate utiliza o urnă specială pentru exercitarea dreptului de vot [a se vedea art. 85 alin. (10) din Legea nr. 208/2015]. În consecinţă, prin aplicarea votului prin corespondenţă numai în privinţa cetăţenilor români cu domiciliului sau reşedinţa în străinătate se asigură egalitatea materială între aceştia şi cetăţenii români cu domiciliul în ţară; legiuitorul este în drept să reglementeze/folosească mijloace diferite pentru a atinge, prin prisma finalităţii acţiunii sale, egalizarea celor două categorii de cetăţeni antereferite sub aspectul exercitării dreptului la vot (cu privire la noţiunile de egalitate materială şi formală, a se vedea Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, Decizia nr. 85 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 19 aprilie 2013, Decizia nr. 524 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 3 februarie 2014, Decizia nr. 542 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 11 decembrie 2014, paragraful 30, Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19, Decizia nr. 27 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 25 martie 2015, paragraful 17, Decizia nr. 45 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 27 mai 2015, paragraful 18, Decizia nr. 576 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, paragraful 17). 69. Toate acestea demonstrează că cele două categorii de cetăţeni nu se află în aceeaşi situaţie de fapt pentru a li se aplica un tratament juridic analog sau identic. 70. De altfel, o situaţie similară întâlnim în state precum Italia, Polonia sau Ungaria, unde, de principiu, votul prin corespondenţă este permis numai în situaţia în care cetăţeanul nu locuieşte în ţară. (2.3.4.) Analiza criticilor de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor Legii privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente raportate la art. 62 alin. (1) din Constituţie 71. Cu privire la încălcarea art. 62 alin. (1) din Constituţie, sub aspectul caracterului direct al votului, Curtea reţine că acesta vizează exprimarea directă, nemijlocită a dreptului de vot, fiind consecinţa caracterului său personal opus votului mijlocit sau delegat, elemente care circumscriu votul indirect. Cu alte cuvinte, între alegătorul care îşi exprimă dreptul de vot şi organul reprezentativ supus alegerii nu se mai interpun alte persoane ori structuri care să schimbe opţiunea alegătorului. Cu privire la votul indirect, exemplificativ se reţin dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 28 noiembrie 1991, anterior modificării sale prin Legea nr. 25/1996 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 13 aprilie 1996, potrivit cărora "Alegerea membrilor consiliilor judeţene se face prin vot indirect, de către un corp de electori, în termen de 30 de zile de la constituirea consiliilor locale din judeţe. Corpul de electori este format din totalitatea membrilor consiliilor locale din judeţul respectiv, legal constituite". 72. De asemenea, tot prin vot indirect este ales, spre exemplu, Preşedintele Statelor Unite ale Americii sau Senatul francez. 73. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, pentru ca votul alegătorului să fie unul direct acesta trebuie să se pronunţe asupra candidatului/listei de candidaţi; de aceea, atribuirea mandatelor de parlamentar către persoane de pe o listă care nu este votată de alegători contravine caracterului direct al votului reglementat de art. 62 alin. (1) din Constituţie [a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.177 din 12 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 20 decembrie 2007]. Cu alte cuvinte, caracterul direct al votului se referă la opţiunea nemijlocită a alegătorului de a alege el însuşi un anumit candidat/o anumită listă electorală, şi nu de a introduce buletinul de vot în urnă. Or, în procedura votului prin corespondenţă alegătorul este cel care prin lipirea autocolantului pe opţiunea sa electorală din buletinul de vot prin corespondenţă [art. 10 alin. (1) lit. b) din lege] îşi exprimă direct votul deoarece între votul său astfel exprimat şi finalul operaţiunii, respectiv alegerea membrilor Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, nu există nicio interpunere din partea vreunei persoane/ vreunui organism electoral. Referitor la faptul că alegătorul nu are o conduită civică corespunzătoare sau la aspectele de fapt ce pot fi întâmpinate în procesul electoral sunt chestiuni care nu privesc textul normativ al legii, ci elemente exterioare acestuia. În consecinţă, nu se pot reţine criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea caracterului direct al votului. 74. Cu privire la încălcarea art. 62 alin. (1) din Constituţie, sub aspectul caracterului secret al votului, Curtea reţine că acesta semnifică exprimarea voinţei alegătorului în condiţii de libertate şi intimitate în vederea asigurării protecţiei sale împotriva oricăror forme de presiune cu care s-ar putea confrunta, consecinţă a dezvăluirii opţiunii sale electorale. Dreptului alegătorului la exprimarea secretă a votului său îi corespunde şi obligaţia de a respecta dreptul de vot al celorlalţi în sensul ca el însuşi să nu exercite presiuni asupra altor persoane pentru a cunoaşte, influenţa ori controla opţiunea de vot a altor alegători. Votul prin corespondenţă, ca modalitate de vot, pe lângă responsabilitatea alegătorului în protecţia secretului propriului său vot, este însoţită de o serie de garanţii legale din partea autorităţilor publice de natură a proteja secretul votului. 75. Astfel, lipirea autocolantului pe opţiunea din buletinul de vot, introducerea imediată a acestuia în plicul interior şi, ulterior, introducerea plicului interior în cel exterior, ambele plicuri fiind sigilate în mod corespunzător, constituie tot atâtea garanţii pentru asigurarea secretului votului. Mai mult, biroul electoral pentru votul prin corespondenţă, primind plicul exterior, îl desigilează, fără să desigileze plicul interior care conţine buletinul de vot cu opţiunea alegătorului. Plicurile interioare sigilate se introduc în urna de vot, care se sigilează la sfârşitul fiecărei zile şi se desigilează la începutul fiecărei zile, dacă este cazul, pentru introducerea altor plicuri interioare. De menţionat că plicurile interioare deteriorate care nu asigură secretul votului sunt anulate şi nu sunt introduse în urnă. Odată cu introducerea în urnă, plicurile interioare se "depersonalizează", în sensul că nu se mai poate controla/cunoaşte/devoala/verifica identitatea celui care a votat. Mai mult, votarea la secţiile de vot se încheie, potrivit art. 82 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, în ziua votului la ora 21, oră după care se desigilează urnele de vot şi plicurile interioare. 76. Curtea reţine că, în ipoteza în care plicul exterior este desigilat sau deteriorat în asemenea măsură încât este de natură să afecteze integritate votului prin corespondenţă sau dacă plicul interior este desigilat sau deteriorat în asemenea măsură încât este de natură să afecteze integritate votului prin corespondenţă, se anulează plicul exterior/interior prin decizie a biroului electoral pentru votul prin corespondenţă [a se vedea art. 15 alin. (3) şi (6) din lege]; cu alte cuvinte, voturile prin corespondenţă care nu respectă caracterul secret al votului nu sunt luate în considerare şi, prin urmare, nu sunt introduse în urna de vot tocmai pentru că ele nu sunt apte să producă consecinţe juridice, nefiind secrete. 77. Cele anterior menţionate demonstrează faptul că există un cadru normativ coerent pentru păstrarea secretului votului prin corespondenţă, astfel încât funcţionarii statului care pun în aplicare mecanismul votului prin corespondenţă au reprezentarea clară a obligaţiilor şi responsabilităţilor care le revin atât din punct de vedere substanţial, cât şi procedural. 78. Faptul că alegătorul nu are o conduită civică corespunzătoare sau referirile cu privire la aspectele de fapt ce pot fi întâmpinate în procesul electoral ("vot în familie" sau "sub supravegherea angajatorului") sunt chestiuni care nu privesc textul normativ al legii, ci elemente exterioare acestuia. De altfel, legea prevede, la art. 11 alin. (2), că certificatul de alegător cuprinde şi o declaraţie pe propria răspundere a alegătorului privind exercitarea în mod liber, direct şi secret a dreptului de vot, care trebuie datată şi semnată olograf de către acesta. Însă, legea nu poate decât să constituie premisele normative necesare exercitării corespunzătoare a votului, iar acţiunea legii trebuie completată cu o conduită de aceeaşi natură a cetăţeanului. Fiecare cetăţean, în condiţiile normative prescrise şi cu o conduită caracterizată de discreţia necesară oricărui proces electoral, are toate garanţiile necesare asigurării caracterului secret al votului. În consecinţă, nu se pot reţine criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea caracterului secret al votului. 79. În acelaşi sens, Curtea Constituţională federală germană a statuat că, "la exercitarea votului prin corespondenţă, alegătorul este lăsat în mare măsură să poarte singur grija de a asigura secretul şi libertatea votului. (...) De asemenea, alegătorul trebuie să ia iniţiativa de a-şi procura documentele necesare votului prin corespondenţă. Totodată, el are obligaţia de a completa personal buletinul de vot fără să poată fi văzut de un altul, de a pune singur buletinul în plicul interior, sigilat (...)" (Decizia Curţii Constituţionale federale din 15 februarie 1967, 2 BvC 2/66, BVerfGE 21, 200). "De obicei acest lucru nu comportă vreo dificultate, însă dacă există totuşi temeri că libertatea şi secretul votului i-ar putea fi influenţate de prezenţa unui terţ, atunci alegătorul poate şi trebuie să îi atragă atenţia asupra dreptului său de a-şi exprima votul în mod liber şi secret, precum şi asupra îndatoririi sale de a completa buletinul de vot fără a putea fi văzut de altcineva, de a-l introduce în plic şi de a atesta sub jurământ că a marcat personal buletinul de vot. Iar dacă în acest sens roagă să fie lăsat singur ca să îşi completeze buletinul de vot şi să sigileze plicul interior, atunci de regulă terţul va da curs solicitării. În cazul când alegătorul consideră că nu este posibil să îşi asigure, fie acest mod, fie în oricare altul, secretul votului şi libera sa opţiune, el poate renunţa să îşi mai procure ori să utilizeze documentele necesare votului prin corespondenţă, care se eliberează doar la cerere, iar dacă circumstanţele excepţionale nu îi îngăduie nicio altă variantă, să se vadă silit să renunţe chiar la vot - aşa cum era cazul şi mai înainte de introducerea votului prin corespondenţă" (Decizia Curţii Constituţionale federale din 24 noiembrie 1981-2BvC 1/81, BVerfGE 59, 119). Totodată, Tribunalul Constituţional polonez, prin Hotărârea K 9/11 din 20 iulie 2011, a avut o abordare similară cu privire la problema caracterului secret al votului. 80. Cu privire la încălcarea art. 62 alin. (1) din Constituţie, sub aspectul caracterului liber exprimat al votului, Curtea reţine că cele anterior menţionate la paragrafele 78 şi 79 sunt valabile mutatis mutandis. De asemenea, legea nu îl pune pe cetăţean în situaţia de a fi obligat sau condiţionat de alţi eventuali participanţi la procesul electoral în exprimarea votului său şi nici nu îl obligă să voteze într-un anume fel, ci îi asigură toate condiţiile ca potrivit conştiinţei şi opţiunii sale politice să îşi exercite dreptul la vot. De altfel, raportat la criticile de neconstituţionalitate formulate cu privire la încălcarea caracterului liber exprimat al votului, Curtea constată că, în realitate, acestea vizează aspectele ce ţin de caracterul secret al votului. 81. Concluzionând, Curtea reţine că acţiunea statului este dozată în funcţie de specificul votului prin corespondenţă, iar cetăţeanul, respectând prevederile legii, în acord cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, concură la respectarea principiilor şi exigenţelor care trebuie să guverneze procesul electoral. Desigur, nimic nu îl opreşte pe cetăţean să nu solicite înscrierea în Registrul electoral cu opţiunea pentru votul prin corespondenţă şi să voteze la secţia de votare dacă apreciază că asupra sa ar putea fi exercitate presiuni (din mediul său relaţional sau chiar externe acestuia) incompatibile cu natura liber exprimată a votului. 82. De asemenea revine autorităţilor competenţa şi, totodată, obligaţia a veghea în permanenţă la asigurarea atât a unui cadru normativ apt să garanteze exigenţele anterior arătate, cât şi a unui mecanism administrativ eficient care să răspundă la problemele inerente de punere în aplicare a prezentului act normativ. 83. Obiter dictum, Curtea Constituţională federală germană a statuat, în acelaşi sens, că "Legiuitorul şi autorităţile de reglementare trebuie să verifice permanent atât normele existente, cât şi formele de manipulare a votului prin corespondenţă, în funcţie de noile evoluţii ce pot releva pericole neprevăzute până atunci pentru integritatea alegerilor. Iar dacă de aici ies la iveală abuzuri de natură să pună în pericol libertatea sau secretul votului, atunci se naşte obligaţia constituţională de a completa sau modifica reglementarea iniţială în scopul remedierii sale. (...). În mod similar, organele electorale şi autorităţile locale cu atribuţii de punere în aplicare a reglementărilor sunt obligate să vegheze şi să asigure, în cadrul mijloacelor de care dispun, că secretul votului şi libertatea de vot rămân garantate şi în cazul exercitării votului prin corespondenţă" (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale federale germane din 24 noiembrie 1981-2BvC 1/81, BVerfGE 59, 119). (2.3.5.) Analiza criticilor de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor Legii privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente raportate la art. 62 alin. (3) din Constituţie 84. Cu privire la invocarea art. 62 alin. (3) din Constituţie se constată că acest text se referă la cetăţenii români care locuiesc pe teritoriul ţării la un moment dat, aşadar, au fie domiciliul, fie reşedinţa pe teritoriul acesteia. Însă acest text vizează stabilirea numărului de mandate de senatori/deputaţi în funcţie de criteriul antereferit, şi nu la modul de atribuire a mandatelor. Or, criticile de neconstituţionalitate vizează faptul că cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate contribuie la atribuirea mandatului aleşilor din circumscripţiile electorale din ţară, aspect nereglementat de art. 62 alin. (3) din Constituţie. Astfel, sfera de incidenţă a dispoziţiilor art. 62 alin. (3) din Constituţie nu vizează legea criticată, ci Legea nr. 208/2015, drept pentru care critica de neconstituţionalitate astfel formulată nu poate constitui obiectul analizei Curţii Constituţionale [a se vedea şi paragraful 52 al deciziei]. (2.3.6.) Analiza criticilor de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor Legii privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente raportate la exigenţele stabilite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 25 ianuarie 2012 şi Codul bunelor practici în materie electorală referitoare la modificarea cadrului electoral cu 1 an înainte de data alegerilor 85. Curtea reţine că pct. 65 din Raportul explicativ al Codului bunelor practici în materie electorală prevede că "Ceea ce trebuie evitat este nu atât modificarea sistemelor de scrutin - ele pot fi întotdeauna îmbunătăţite -, ci modificarea lor frecventă sau cu puţin timp (mai puţin de un an) înainte de alegeri. Chiar în absenţa unei intenţii de manipulare, modificările vor fi dictate de interesele iminente ale partidului politic". 86. Prin Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, şi Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012, Curtea, luând în discuţie, în acest context, forţa juridică a dispoziţiilor Codului bunelor practici în materie electorală, elaborat de Comisia de la Veneţia, invocat de autorii sesizării, a reţinut că, "într-adevăr, acest act nu are un caracter obligatoriu, însă recomandările sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, în raport cu care statele - care se caracterizează ca aparţinând acestui tip de regim - îşi pot manifesta opţiunea liberă în materie electorală, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, şi a dreptului de a fi ales şi de a alege, în special". Reţinând că au fost aduse modificări substanţiale legii electorale cu mai puţin de 1 an înainte de data alegerilor, ceea ce a subliniat instabilitatea legislativă existentă în materie electorală, Curtea a constatat neconstituţionalitatea legii supuse controlului său de constituţionalitate, aceasta fiind contrară dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligaţia respectării Constituţiei şi art. 2 privind suveranitatea. 87. Curtea reţine că legea analizată facilitează dreptul de vot al cetăţenilor români cu domiciliul/reşedinţa în străinătate, fiind un demers însemnat pentru asigurarea, în privinţa cetăţenilor români, a caracterului universal al dreptului constituţional de vot; de aceea, în principiu, nu prezintă o relevanţă semnificativă intervalul de timp în care urmează a se materializa reglementarea analizată. Chiar şi în aceste condiţii, astfel cum s-a arătat la paragraful 34, aceasta a fost adoptată la 28 octombrie 2015, respectându-se, astfel, exigenţa constituţională de a nu se aduce modificări cadrului electoral cu mai puţin de 1 an înainte de data alegerilor. Într-adevăr, legea analizată aduce o modificare de substanţă în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de vot, respectiv introduce sistemul votului prin corespondenţă, sistem care nu a mai fost aplicat în cadrul sistemului constituţional stabilit în anul 1991. De aceea, ea a trebuit adoptată cu cel puţin 1 an înainte de data alegerilor, astfel cum s-a întâmplat în cauză. Motivaţiile care au stat la baza adoptării acestei legi nu se constituie în impedimente de natură să ducă la neaplicarea votului prin corespondenţă la alegerile parlamentare la termen din anul 2016. Desigur, termenul de 1 an trebuie calculat de la data intrării în vigoare a legii, conform art. 78 din Constituţie, astfel încât între această dată şi ziua alegerilor să existe un interval temporal de 1 an. 88. Având în vedere analiza realizată prin raportare la art. 2, art. 16 alin. (1) şi art. 62 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că legiuitorul, prin reglementarea votului prin corespondenţă, a păstrat un just echilibru între exigenţa asigurării universalităţii votului, pe de o parte, şi a caracterului liber şi corect al alegerilor, precum şi a caracterului direct, secret şi liber exprimat al votului, pe de altă parte. 89. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi constată că dispoziţiile Legii privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 noiembrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Benke Karoly --------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
