Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 797 din 16 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 30 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea, în şedinţa publicã din 31 mai 2011, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, excepţie ridicatã de Marius Marinescu în Dosarul cu nr. 11.613/302/2009 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011, în prezenţa autorului excepţiei Marius Marinescu, a apãrãtorului acestuia şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 iunie 2011.
La data de 1 iunie 2011 autorul excepţiei, prin apãrãtor, a depus la dosar un înscris intitulat "concluzii scrise precizatoare şi completatoare la excepţia de neconstituţionalitate", prin care extinde obiectul acesteia, solicitând Curţii sã verifice şi constituţionalitatea dispoziţiilor "art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 pct. a, art. 12 pct. a din Legea nr. 60/1991", în raport cu dispoziţiile art. 30 şi 39 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.613/302/2009, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice. Excepţia a fost ridicatã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevãzute de art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã prevederile art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 39 privind libertatea întrunirilor, deoarece instituie în sarcina celor care doresc sã organizeze adunãri publice, mitinguri, demonstraţii sau alte tipuri de întruniri obligaţia de a le declara anterior, de a obţine autorizaţie de la comisia de avizare din cadrul Primãriei Generale a Municipiului Bucureşti şi de a le înregistra la jandarmerie. Aceastã obligaţie creeazã însã un regim discriminatoriu în funcţie de opinia şi apartenenţa politicã a cetãţeanului. Astfel, este evident cã atunci când se doreşte organizarea unei adunãri publice de cãtre un partid sau o formaţiune politicã, alta decât acelea din care fac parte primarul sau cei care reprezintã majoritatea în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu scopul declarat de a se exprima protestul faţã de o hotãrâre a acestora din urmã, respectiva adunare nu va fi avizatã.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii în materie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile scrise şi orale formulate de autorul excepţiei şi de apãrãtorul acestuia, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 29 septembrie 2004, care au urmãtorul conţinut: "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã întruneascã elementele constitutive ale unor infracţiuni:
a) organizarea şi desfãşurarea de adunãri publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 39 privind libertatea întrunirilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate, sub aspectul unor critici asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã, de exemplu, prin Decizia nr. 1.123 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2008, şi prin Decizia nr. 1.351 din 19 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 7 decembrie 2010, respingând de fiecare datã excepţia.
Curtea a arãtat, în esenţã, cã dispoziţiile Legii nr. 60/1991, potrivit cãrora desfãşurarea adunãrilor publice este permisã doar cu condiţia declarãrii lor prealabile, nu contravin libertãţii de întrunire, reglementate de Constituţie. S-a invocat cu acele prilejuri jurisprudenţa Comisiei şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, dupã cum urmeazã: Hotãrârea din 21 iunie 1988, pronunţatã în Cauza Plattform "Arzte fur das Leben" împotriva Austriei (paragraful 32 şi urmãtoarele), Decizia de admisibilitate a Comisiei din 10 octombrie 1979, pronunţatã în Cauza Rassemblement jurassien & Unite jurassienne împotriva Elveţiei, Hotãrârea din 7 octombrie 2008, pronunţatã în Cauza Eva Molnar împotriva Ungariei (paragraful 34 şi urmãtoarele), Hotãrârea din 18 decembrie 2007, pronunţatã în Cauza Nurettin Aldemir şi alţii împotriva Turciei (paragraful 39 şi urmãtoarele) şi Hotãrârea din 29 noiembrie 2007, pronunţatã în Cauza Balcik şi alţii împotriva Turciei (paragraful 34 şi urmãtoarele). Prin aceste hotãrâri s-au reţinut, în esenţã, urmãtoarele: fiecare stat este în mãsurã sã adopte mãsuri rezonabile şi adecvate pentru a asigura desfãşurarea paşnicã a manifestaţiilor licite ale cetãţenilor sãi; pentru întrunirile care au loc pe cãile publice nu este exageratã impunerea obligaţiei de a se obţine o autorizaţie prealabilã, întrucât autoritãţile au posibilitatea, în aceste condiţii, sã vegheze asupra respectãrii ordinii publice şi sã ia mãsurile necesare pentru ca libertatea manifestaţiilor sã fie pe deplin asiguratã; statele pot sã impunã restricţii legale ale exerciţiului libertãţii de întrunire, care sunt menite a asigura protecţia drepturilor celorlalţi, în special în ceea ce priveşte prevenirea dezordinii şi menţinerea unei ordini în trafic; cerinţa obţinerii unei notificãri prealabile nu afecteazã esenţa dreptului la întruniri, deoarece orice demonstraţie în spaţiul public poate cauza o anumitã afectare a normalitãţii cotidiene şi este important ca autoritãţile sã ia mãsurile necesare, de exemplu, asigurarea unui echipaj de prim ajutor la locul desfãşurãrii demonstraţiei, de orice naturã ar fi aceasta, şi faptul cã este esenţial ca organizatorii şi participanţii la orice adunãri publice - ca actori ai procesului democratic - sã se conformeze regulilor democraţiei, prin respectarea normelor juridice ce reglementeazã acest domeniu.
Soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi argumentele care au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei.
În ceea ce priveşte înscrisul intitulat "concluzii scrise precizatoare şi completatoare la excepţia de neconstituţionalitate" prin care autorul extinde obiectul acesteia, solicitând Curţii sã verifice şi constituţionalitatea dispoziţiilor "art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 pct. a, art. 12 pct. a din Legea nr. 60/1991", în raport cu dispoziţiile art. 30 şi 39 din Constituţie, Curtea reţine cã nu poate hotãrî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa sa, întrucât s-ar încãlca prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora Curtea decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial, precum şi cele ale alin. (4) din acelaşi articol, conform cãrora pãrţile trebuie sã îşi exprime punctele de vedere în legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecãtoreşti, depunând dovezile şi probele pe care le considerã necesare, iar instanţa de judecatã este obligatã sã îşi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Aşadar, litigiul constituţional se desfãşoarã numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fãrã ca acestea sã poatã fi modificate de vreuna dintre pãrţi. Numai Curtea Constituţionalã poate sã extindã obiectul controlului, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în caz de admitere a excepţiei, când se va pronunţa şi asupra constituţionalitãţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, excepţie ridicatã de Marius Marinescu în Dosarul nr. 11.613/302/2009 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
