Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 795 din 27 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1), (2) si (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 22 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici în Dosarul nr. 5.600/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei. În acest sens, precizeazã cã, în urma modificãrilor intervenite prin <>Legea nr. 262/2007 , dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 conţin, în prezent, o soluţie legislativã diferitã de cea iniţial vizatã de autorul excepţiei, de naturã sã îndepãrteze critica de neconstituţionalitate, astfel cã aceastã excepţie urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 , reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea ca neîntemeiatã, argumentând, în esenţã, cã inexistenţa unui termen procedural în sensul dorit de autorul excepţiei nu înseamnã neconstituţionalitatea textului legal criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 5.600/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsã acţiunea în anulare a unui ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale menţionate, care prevãd un termen de decãdere înãuntrul cãruia poate fi formulatã acţiunea în anulare a unui act administrativ unilateral, "îi pun pe judecãtori în situaţia de a acoperi nulitatea absolutã, încãlcându-se principiul legalitãţii şi contravenind, astfel, prevederilor art. 124 alin. (1) din Constituţie, în care se aratã imperativ cã justiţia se înfãptuieşte în numele legii". De asemenea, susţine cã este încãlcat şi art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã, care garanteazã controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Autorul excepţiei - Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici - considerã cã, în speţã, este vorba "de un caz clar de nulitate absolutã", însã, datoritã termenului de decãdere prevãzut de <>art. 11 din Legea nr. 554/2004 , instituţia este îngrãditã în exercitarea atribuţiilor sale, fiind imposibil a se restabili ordinea de drept, menţinându-se "situaţia de ilegalitate şi tulburarea ordinii publice şi a bunelor moravuri". Cu alte cuvinte, textele legale criticate pun judecãtorii în situaţia de a pronunţa "soluţii prin care se acoperã ilegalitãţi grave", fiind ignoratã totodatã şi imprescriptibilitatea nulitãţii absolute.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul cã dispoziţiile <>art. 11 din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în situaţia în care data de referinţã pentru calcularea termenului este cea a emiterii actului administrativ, iar nu data luãrii la cunoştinţã prin comunicare, publicare sau altã formulã de cunoaştere a existenţei şi conţinutului actului atacat. Totodatã, din examinarea prevederilor art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, rezultã cã acestea din urmã vizeazã contenciosul administrativ în genere, fãrã a cuprinde vreo dispoziţie în sensul limitãrii contenciosului administrativ obiectiv. Or, prin <>art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004 , se instituie tocmai o astfel de limitare, respectiv un an de la data emiterii actului, termen definit prin alin. (5) al aceluiaşi articol ca fiind un termen de decãdere, şi nu de prescripţie.
În consecinţã, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã şi limitarea accesului la justiţie pe calea contenciosului administrativ pe baza criteriului datei emiterii actului administrativ ca termen de referinţã prevãzut de <>art. 11 din Legea nr. 554/2004 , iar nu a datei luãrii la cunoştinţã a actului (existenţã şi conţinut), este neconstituţionalã, de naturã a încãlca dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie. Menţioneazã în plus cã "aceeaşi datã de referinţã, respectiv «data când partea a cunoscut actul atacat», se utilizeazã şi în dreptul comunitar (ex. TPI 7 martie 1995 Socurte, Quavi, Stec c/Comisie)".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul şi-a exprimat punctul de vedere în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Alin. (1) al <>art. 11 din Legea nr. 554/2004 prevede regula generalã potrivit cãreia termenul pentru introducerea cererii la instanţa de contencios administrativ este de 6 luni, iar alin. (2) stabileşte excepţia, în sensul cã, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusã şi peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. În opinia Guvernului, dispoziţiile legale criticate nu numai cã nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (6), ci sunt chiar expresia acestora, fiind menite sã asigure exercitarea controlului judecãtoresc asupra actelor administrative prin instanţele de contencios administrativ, cu respectarea procedurilor, formelor şi modalitãţilor instituite de lege. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite prin lege. De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, de exemplu, prin deciziile nr. 534/2006, nr. 123/2006, nr. 638/2006 sau nr. 830/2006.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004 îngrãdesc accesul liber la justiţie şi aduc atingere regulii garantãrii controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din lege, care prevãd termenul de prescripţie de 6 luni, acesta nu este de naturã a încãlca principiul liberului acces la justiţie şi nici regula garantãrii controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice, pe calea contenciosului administrativ.
Totodatã, aratã cã dispoziţiile legale criticate nu conţin norme contrare regulilor privind înfãptuirea justiţiei, prevãzute de art. 124 alin. (1) din Constituţie.
În concluzie, considerã cã dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, iar dispoziţiile art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, acest act normativ a fost modificat şi completat prin <>Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Alin. (1) şi (2) ale art. 11 din legea criticatã au fost modificate prin art. I pct. 16 din actul normativ menţionat, astfel cã textele legale atacate au în prezent urmãtoarea redactare:
" Art. 11 - Termenul de introducere a acţiunii
(1) Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicãrii rãspunsului la plângerea prealabilã;
b) data comunicãrii refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirãrii termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirãrii termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirãrii termenului prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilã a cererii sau, dupã caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusã şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz.
(3) În cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzãtor prevederile alin. (2)."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine cã textele legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (1) potrivit cãrora "Justiţia se înfãptuieşte în numele legii" şi ale art. 126 alin. (6) care garanteazã controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice pe calea contenciosului administrativ.
Examinând dispoziţiile de lege criticate, Curtea reţine cã, ulterior sesizãrii sale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 262/2007 , intervenţiile legislative având în general sensul unei mai bune corelãri a textelor, dar vizând şi câteva aspecte de esenţã.
Or, prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituţionalitãţii unei dispoziţii legale modificate ulterior invocãrii excepţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curţii Constituţionale a statuat cã "în cazul in care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii".
Astfel, Curtea constatã cã soluţiile legislative cuprinse în alin. (1) şi (3) al <>art. 11 din Legea nr. 554/2004 , cu privire la termenul de 6 luni de introducere a acţiunii în anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate, respectiv cu privire la modalitatea de calcul a acestui termen pentru acţiunile formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici, nu au suferit modificãri de substanţã.
Cât priveşte alin. (2) al art. 11, se observã cã în prezent textul de lege stabileşte ca datã de referinţã pentru calcularea termenului de decãdere de un an data comunicãrii actului, data luãrii la cunoştinţã, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupã caz, fiind eliminatã soluţia, criticatã de autorul excepţiei, ca acest termen de un an sã se calculeze prin raportare la data emiterii actului administrativ atacat. Întrucât textul de lege iniţial criticat a cãpãtat, prin modificãrile aduse, o altã configuraţie juridicã, Curtea reţine cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Asupra faptului cã autorul excepţiei - Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici - criticã însãşi existenţa unui termen de decãdere, care, în opinia sa, oferã posibilitatea acoperirii unor cazuri de nulitate absolutã şi de "ilegalitãţi grave", încãlcându-se prevederile art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, Curtea constatã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa stabilirii procedurii de judecatã, printre care şi fixarea unor termene înãuntrul cãrora poate fi exercitat dreptul la acţiune, aparţine legiuitorului. În plus, în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu <>Decizia nr. 635 din 26 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 22 august 2007, instanţa de contencios constituţional a reţinut constant cã "limitele legale impuse pentru exercitarea dreptului la acţiune, şi anume termenul de 6 luni sau de un an de la data emiterii actului, reprezintã mãsuri de protecţie a stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice create şi a efectelor actelor administrative, acestea fiind, totodatã, termene rezonabile în cadrul cãrora persoanele interesate au posibilitatea de a acţiona, în condiţiile legii". Aşadar, chiar dacã subiecţii acţiunii în contencios administrativ prevãzuţi de <>art. 11 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 au o calitate specialã, aceasta nu le conferã posibilitatea eludãrii condiţiilor legale de exercitare a dreptului la acţiune. Prin urmare, Curtea constatã cã susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la înfãptuirea justiţiei şi la încãlcarea principiului garantãrii controlului judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice nu sunt întemeiate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici în Dosarul nr. 5.600/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecatã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
