Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 794 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza intai coroborate cu cele ale art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 20 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza întâi coroborate cu cele ale <>art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Mãrioara Micşunescu în Dosarul nr. 27.836/3/CA/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 27.836/3/CA/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) teza întâi coroborate cu cele ale <>art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Mãrioara Micşunescu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executãrii unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã orice persoanã, terţã faţã de un act administrativ unilateral, are posibilitatea ca, exercitându-şi în mod abuziv dreptul de acces la justiţie, sã solicite instanţei şi sã obţinã suspendarea executãrii acestuia, fãrã sã fie început un proces care sã vizeze legalitatea însãşi a actului administrativ. Date fiind efectele suspendãrii acestuia şi durata mare a procedurilor, titularul dreptului de proprietate este împiedicat sã îşi exercite acest drept în plenitudinea atributelor sale. Se susţine cã "orice întârziere în exercitarea atributelor dreptului de proprietate constituie în fapt o expropriere, injustã, fãrã dreaptã şi prealabilã despãgubire, chiar dacã exproprierea are numai un caracter temporar". Se mai aratã cã textele de lege contestate sunt neconstituţionale, întrucât ele nu condiţioneazã posibilitatea introducerii unei cereri de suspendare a executãrii unui act administrativ de producerea unei pagube, ci doar de iminenţa unei pagube pentru prevenirea cãreia o asemenea cerere ar fi introdusã. Or, "simpla eventualitate sau chiar iminenţa unei pagube nu se circumscrie în ocrotirea constituţionalã a dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publicã".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal precizeazã cã opinia sa concordã cu cea exprimatã de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa dezvoltatã în analizarea unor excepţii având acelaşi obiect, în sensul conformitãţii textelor de lege criticate cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) teza întâi coroborate cu cele ale <>art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificatã prin <>Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 14 alin. (1) teza întâi: "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, dupã sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul sau a autoritãţii ierarhic superioare, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pânã la pronunţarea instanţei de fond. (...)";
- Art. 1 alin. (2): "Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse la art. 44 alin. (2) şi (3) care garanteazã şi ocroteşte în mod egal proprietatea privatã şi care stabileşte condiţiile în care se poate face exproprierea şi la art. 52 alin. (1) privind dreptul pe care îl are persoana vãtãmatã de o autoritate publicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã art. 1 alin. (2) coroborat cu <>art. 14 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004 oferã şi persoanelor care sunt terţi faţã de un act administrativ unilateral posibilitatea de a solicita instanţei şi de a obţine suspendarea executãrii acestuia, opinând cã ar putea sã exercite acest drept în mod abuziv. În jurisprudenţa sa, concretizatã în <>Decizia nr. 788 din 3 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Curtea a constatat cã <>art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care oferã şi terţilor dreptul de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea actelor administrative cu caracter individual al cãror beneficiar este o altã persoanã, în mãsura în care acestea le afecteazã drepturi sau interese legitime, reprezintã expresia principiului constituţional al liberului acces la justiţie, lãrgind sfera persoanelor care, prin intermediul instanţelor de judecatã, pot sã conteste legalitatea unui act administrativ vãtãmãtor. Curtea a reţinut cã nu se poate pleca de la premisa cã, invariabil, persoanele strãine de raportul juridic stabilit între beneficiarul actului administrativ cu caracter individual şi autoritatea emitentã îşi vor exercita cu rea-credinţã dreptul conferit de art. 1 alin. (2) din lege şi a observat cã atitudinea subiectivã a reclamantului şi maniera de exercitare a acestui drept urmeazã sã fie calificatã de instanţa de contencios administrativ sesizatã, care va face propriile aprecieri, aplicând legea, potrivit competenţei sale.
De asemenea, Curtea a reţinut în mod constant cã suspendarea prin hotãrâre judecãtoreascã a executãrii actului administrativ unilateral, reglementatã prin art. 14 alin. (1), reprezintã o excepţie de la regula executãrii din oficiu a actului administrativ. Pentru ca instanţa sã poatã dispune suspendarea, legea impune întrunirea a trei condiţii: existenţa cazului bine justificat, prevenirea unei pagube iminente şi dovada cã persoana vãtãmatã a formulat recursul prealabil la autoritatea emitentã a actului respectiv. Dintre acestea, autorul excepţiei de faţã este nemulţumit de modalitatea de reglementare a condiţiei referitoare la caracterul iminent al pagubei, susţinând cã o asemenea formulare este de naturã sã conducã la încãlcarea dreptului de proprietate, întrucât condiţioneazã posibilitatea introducerii cererii de suspendare a executãrii unui act administrativ doar de iminenţa producerii unei pagube. Curtea observã cã <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 defineşte noţiunea de pagubã iminentã, care, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ş), semnificã prejudiciul material viitor şi previzibil sau, dupã caz, perturbarea previzibilã gravã a funcţionãrii unei autoritãţi publice sau a unui serviciu public. Prin urmare, legiuitorul a conferit reglementãrii un caracter preventiv, în scopul evitãrii efectelor vãtãmãtoare ale actului a cãrui legalitate este pusã în discuţie, scop care nu ar fi putut fi atins în ipoteza în care norma s-ar fi referit doar la o pagubã actualã. De altfel, iminenţa pagubei nu se prezumã, ci trebuie doveditã de cãtre persoana care a solicitat suspendarea executãrii actului administrativ, instanţa de judecatã urmând sã aprecieze cu privire la aceasta.
Totodatã, Curtea reţine cã suspendarea prin hotãrâre judecãtoreascã a executãrii actului administrativ unilateral, reglementatã prin <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , are caracter provizoriu, mãsura fiind dispusã doar pânã la pronunţarea instanţei de fond. În plus, cererea de suspendare are un regim special, caracterizat de celeritate, soluţionându-se de urgenţã şi cu precãdere. În aceste condiţii, Curtea constatã cã nu se pune problema încãlcãrii dreptului de proprietate şi, în special, a prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituţie referitoare la interzicerea exproprierii. Aceasta, deoarece suspendarea efectelor actului administrativ individual nu este de naturã sã conducã la o trecere a bunului vizat de actul administrativ din patrimoniul unei persoane private în proprietatea statului.
Aşadar, Curtea reţine cã posibilitatea suspendãrii executãrii actului administrativ se încadreazã în sfera limitelor dreptului de proprietate, stabilite prin lege, conform art. 44 alin. (1) teza finalã din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza întâi coroborate cu cele ale <>art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Mãrioara Micşunescu în Dosarul nr. 27.836/3/CA/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
