Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Liviu Iulian Conduleţ în Dosarul nr. 986/212/2007 al Judecãtoriei Constanţa.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei a depus în scris concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece dispoziţiile legale criticate reglementeazã cu privire la drepturile apãrãtorului învinuitului sau inculpatului. Or, autorul excepţiei are calitate de parte vãtãmatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 986/212/2007, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 172 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Liviu Iulian Conduleţ în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecatã dispuse de procuror.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, deoarece apãrãtorul sãu ales a fost îndepãrtat în momentul audierii martorului în cursul urmãririi penale. Or, de vreme ce în procedura de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiei procurorului singura probã admisibilã este cea cu înscrisuri, ceea ce nu permite reformarea depoziţiei martorului, textul legal criticat este de naturã a contraveni liberului acces la justiţie şi dreptului la apãrare.
Judecãtoria Constanţa opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã numai în ce priveşte dispoziţiile art. 172 alin. 2-8 din Codul de procedurã penalã, deoarece acestea nu conţin norme contrare dreptului la apãrare sau dreptului la un proces echitabil. Cât priveşte art. 172 alin. (1) din Codul de procedurã penalã, Avocatul Poporului apreciazã cã acesta contravine art. 24 din Constituţie, deoarece în actuala reglementare s-a limitat sfera actelor la care poate participa apãrãtorul învinuitului sau inculpatului numai la actele de urmãrire penalã care implicã audierea sau prezenţa acestuia din urmã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 172 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Drepturile apãrãtorului, care au urmãtorul conţinut:
"În cursul urmãririi penale, apãrãtorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sã asiste la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã care implicã audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului cãruia îi asigurã apãrarea şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa apãrãtorului nu împiedicã efectuarea actului de urmãrire penalã, dacã existã dovada cã apãrãtorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuãrii actului. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonicã, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Când asistenţa juridicã este obligatorie, organul de urmãrire penalã va asigura prezenţa apãrãtorului la ascultarea învinuitului sau inculpatului.
În cazul în care apãrãtorul învinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmãrire penalã, se face menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de apãrãtor.
Persoana reţinutã sau arestatã are dreptul sã ia contact cu apãrãtorul, asigurându-i-se confidenţialitatea convorbirilor.
Apãrãtorul are dreptul de a se plânge, potrivit art. 275, dacã cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevãzute în alin. 2 şi 4, procurorul este obligat sã rezolve plângerea în cel mult 48 de ore.
În cursul judecãţii, apãrãtorul are dreptul sã asiste pe inculpat, sã exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, sã ia contact cu acesta.
Apãrãtorul ales sau desemnat din oficiu este obligat sã asigure asistenţa juridicã a învinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã poate sesiza conducerea baroului de avocaţi, spre a lua mãsuri."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la prevederi similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, pentru considerentele acolo arãtate.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, argumentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de acestea, Curtea mai constatã cã autorul a înţeles sã invoce excepţia de neconstituţionalitate motivat de împrejurarea cã apãrãtorul sãu a fost îndepãrtat din salã în momentul audierii unui martor în cursul urmãririi penale. Altfel spus, ar trebui ca avocatul ales sã poatã participa la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã, procurorul fiind astfel dublat în atribuţii de apãrãtorii învinuiţilor ori inculpaţilor. O astfel de reglementare nici nu ar fi posibilã, dat fiind faptul cã fazei de urmãrire penalã, spre deosebire de faza de judecatã, nu îi este specific principiul contradictorialitãţii. Dreptul la apãrare presupune, potrivit art. 24 din Legea fundamentalã, dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu. Or, prevederea legalã criticatã nu numai cã nu contravine acestui principiu, ci îi dã expresie, oferind pãrţii interesate dreptul de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil. În plus, modalitatea în care apãrãtorul ales a înţeles sã reprezinte interesele clientului sãu este o problemã ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, iar eventualele erori ori inconsecvenţe strecurate în procesul penal, determinate de apãrare sau chiar de acuzare, nu pot fi convertite în vicii de neconstituţionalitate.
În sfârşit, Curtea constatã cã dispoziţiile legale potrivit cãrora, în cursul urmãririi penale, apãrãtorul învinuitului ori inculpatului poate asista numai la efectuarea actelor care implicã prezenţa sau audierea persoanei cãreia îi asigurã apãrarea sunt norme de procedurã care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt prevãzute numai prin lege. Aşa fiind, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a reglementa cu privire la procedura de judecatã, limitarea dreptului apãrãtorului de a asista la efectuarea anumitor acte de urmãrire penalã, cum ar fi audierea unui martor, nefiind de naturã a contraveni dreptului la apãrare atâta vreme cât învinuitul, prin avocatul ales, în virtutea drepturilor pe care le avea, putea solicita o eventualã confruntare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Liviu Iulian Conduleţ în Dosarul nr. 986/212/2007 al Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
