Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 792 din 16 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 598 din 24 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Stanca Şerb în Dosarul nr. 5.107/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.986D/2010, nr. 4.001D/2010, nr. 4.075D/2010, nr. 4.177D/2010 şi nr. 4.194D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, ridicatã de Eleonora Oarcea în Dosarul nr. 2.117/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã, de Ana Florian Shibetz în Dosarul nr. 2.837/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilã, de Dumitru Rusu în Dosarul nr. 2.911/103/2009 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã, cauze minori, familie, conflicte de muncã, asigurãri sociale, de Constantin Matache, Elena Matache şi Zenovia Sprînceanã în Dosarul nr. 10.913/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi de Gherghina Besciu Gheorghe în Dosarul nr. 18.552/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal rãspund personal, în dosarele nr. 4.075D/2010 şi nr. 4.177D/2010, autorii excepţiei Dumitru Rusu şi, respectiv, Elena Matache. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
În Dosarul nr. 4.075D/2010, Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Neamţ a depus note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã în urma pronunţãrii de cãtre Curtea Constituţionalã a Deciziei nr. 1.354 din 20 octombrie 2010.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.986D/2010, nr. 4.001D/2010, nr. 4.075D/2010, nr. 4.177D/2010 şi nr. 4.194D/2010 la Dosarul nr. 3.891D/2010.
Autorii excepţiei Dumitru Rusu şi, respectiv, Elena Matache aratã cã sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorilor excepţiei Dumitru Rusu şi Elena Matache, care prezintã situaţiile de fapt, solicitând admiterea excepţiei de neconstituţionalitate invocatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, invocând în acest sens Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.986D/2010, nr. 4.001D/2010, nr. 4.075D/2010, nr. 4.177D/2010 şi nr. 4.194D/2010 la Dosarul nr. 3.891D/2010, care este primul înregistrat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.107/97/2009, Tribunalul Hunedoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Stanca Şerb într-o cauzã având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.117/30/2010, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicatã de Eleonora Oarcea într-o cauzã având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 23 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.837/115/2010, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicatã de Ana Florian Shibetz într-o cauzã având ca obiect acordarea unor despãgubiri, potrivit Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 15 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.911/103/2009, Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã, cauze minori, familie, conflicte de muncã, asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicatã de Dumitru Rusu într-o cauzã având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.
Prin încheierile din 16 septembrie 2010 şi 23 septembrie 2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicatã de Constantin Matache, Elena Matache, Zenovia Sprînceanã în Dosarul nr. 10.913/3/2009 şi de Gherghina Besciu Gheorghe în Dosarul nr. 18.552/3/2010, în cauze având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora, ale art. 108 - Actele Guvernului, ale art. 115 alin. (1), (4) şi (6) referitoare la delegarea legislativã, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Cu privire la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 1, art. 4 şi art. 16 din Constituţie şi ale art. 20 coroborate cu dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se susţine cã textele legale criticate creeazã discriminare între persoanele în privinţa cãrora au fost pronunţate hotãrâri irevocabile având ca obiect acordarea de despãgubiri potrivit Legii nr. 221/2009 înaintea datei intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, persoanele în privinţa cãrora au fost pronunţate astfel de hotãrâri în primã instanţã pânã la aceastã datã, persoanele ale cãror cereri având acelaşi obiect nu au fost judecate pânã la data intrãrii în vigoare a ordonanţei menţionate şi persoanele care vor introduce astfel de cereri dupã data intrãrii în vigoare a acesteia şi cã acest fapt contravine şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (2), întrucât limiteazã dreptul de apreciere al instanţelor de judecatã în privinţa întinderii despãgubirilor ce pot fi acordate.
Se aratã, de asemenea, cã prevederile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, retroactivând în ceea ce priveşte raporturile juridice nãscute în temeiul Legii nr. 221/2009, când în realitate aceste din urmã prevederi ar trebui aplicate în mod legal şi situaţiilor tranzitorii, respectiv litigiilor începute înaintea datei intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 şi a cãror soluţionare continuã dupã aceastã datã.
Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 21, art. 52 şi art. 53 din Constituţie, se susţine cã stabilirea unui plafon maxim pânã la care pot fi acordate despãgubirile face practic imposibilã intervenţia instanţei de judecatã în vederea stabilirii unor despãgubiri suplimentare, raportat la fiecare speţã şi subordonat unei aprecieri pe o bazã echitabilã, încãlcându-se astfel liberul acces la justiţie şi restrângându-se în mod nejustificat dreptul persoanelor în cauzã la obţinerea despãgubirilor.
Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h), coroborate cu cele ale art. 108 şi art. 115 alin. (1) şi (6), se susţine cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 a fost adoptatã cu încãlcarea prevederilor constituţionale potrivit cãrora Parlamentul nu poate adopta legi speciale de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe în domenii ce fac obiectul legilor organice, cum este cel al infracţiunilor, al pedepselor şi al regimului executãrii acestora. Se aratã, totodatã, cã prin textele criticate sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, afirmând cã nu a existat o situaţie de urgenţã care sã justifice adoptarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
Tribunalul Hunedoara - Secţia civilã, în Dosarul nr. 3.891D/2010, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este întemeiatã, deoarece, potrivit textelor legale criticate, despãgubirile morale se acordã în mod diferenţiat pentru categoriile de persoane prevãzute de lege, diferenţiere ce nu are un fundament juridic. Instanţa reţine, de asemenea, cã puterea executivã nu are competenţa de a cuantifica drepturi fundamentale ale cetãţenilor, iar plafonarea despãgubirilor morale ce pot fi acordate lipseşte de eficienţã puterea de apreciere a instanţei.
Totodatã, se aratã cã dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 instituie un regim juridic discriminatoriu între persoanele care au obţinut deja hotãrâri definitive, ce obligã statul român la plata unor despãgubiri în cuantum mai mare decât cel stabilit prin aceastã ordonanţã, şi persoanele care vor obţine astfel de drepturi, supuse plafonãrii, dupã intrarea în vigoare a acesteia.
Tribunalul Timiş - Secţia civilã, în Dosarul nr. 3.986D/2010, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã.
Astfel, instanţa reţine cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 15 din Constituţie referitoare la neretroactivitatea legii, ci prevederilor constituţionale ale art. 16, creând o discriminare între diferitele categorii de persoane ce solicitã despãgubiri morale potrivit Legii nr. 221/2009, precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, în sensul în care plafonarea despãgubirilor încalcã libertatea de apreciere a instanţelor învestite cu soluţionarea litigiilor.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilã, în Dosarul nr. 4.001D/2010, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi aratã cã "invocarea art. 124 alin. (2) din Constituţia României, în legãturã cu încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi şi crearea unor situaţii juridice discriminatorii nu se justificã, întrucât acest articol se referã la caracterul justiţiei şi nu al actelor normative care constituie temei legal al hotãrârii, parte a actului de justiţie".
Referitor la încãlcarea principiului neretroactivitãţii, se afirmã cã prevederile legale criticate nu contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât retroactivitatea unui act normativ nu poate fi stabilitã luând ca moment al raportãrii data sesizãrii instanţei de judecatã.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã, cauze minori, familie, conflicte de muncã, asigurãri sociale, în Dosarul nr. 4.075D/2010, aratã cã textele invocate sunt constituţionale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã, în Dosarul nr. 4.177D/2010, reţine cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã şi aratã cã legea civilã se aplicã doar raporturilor juridice nãscute dupã intrarea sa în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum, şi cã, deşi cuantumul despãgubirilor se concretizeazã în momentul rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoreşti, intervenţia legiuitorului, care limiteazã valoarea acestor despãgubiri ce fac obiectul unor drepturi de creanţã nãscute în patrimoniul titularilor înaintea datei intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
De asemenea, instanţa susţine încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, a prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi aratã cã prevederile legale criticate instituie un tratament diferenţiat între persoanele îndreptãţite la mãsuri reparatorii potrivit Legii nr. 221/2009, creând discriminare între persoanele ce au obţinut dreptul la despãgubiri prin hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive înaintea datei intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, în cazul cãrora bugetul alocat în acest scop nu a fost plafonat, şi cele care au solicitat astfel de despãgubiri, dar ale cãror cereri nu au fost definitiv soluţionate pânã la acea datã, ale cãror drepturi la despãgubiri sunt plafonate potrivit prevederilor art. I pct. 1 din actul normativ analizat.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.
Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine, însã, cã, în realitate, autorii criticã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, asupra cãrora instanţa constituţionalã urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie.
Textele criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. I. pct. 1: "Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";
- Art. II.: "Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
În opinia autorilor excepţiei se susţine cã textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora, ale art. 108 - Actele Guvernului, ale art. 115 alin. (1), (4) şi (6) referitoare la delegarea legislativã, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Ulterior sesizãrii sale, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, constatând cã acestea sunt neconstituţionale.
Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale.
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizãrii Curţii Constituţionale şi momentul pronunţãrii instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Stanca Şerb în Dosarul nr. 5.107/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilã, Eleonora Oarcea în Dosarul nr. 2.117/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia civilã, Ana Florian Shibetz în Dosarul nr. 2.837/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilã, Dumitru Rusu în Dosarul nr. 2.911/103/2009 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã, cauze minori, familie, conflicte de muncã, asigurãri sociale, Constantin Matache, Elena Matache şi Zenovia Sprînceanã în Dosarul nr. 10.913/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi Gherghina Besciu Gheorghe în Dosarul nr. 18.552/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
