Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 791 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 alin. 4 din Legea cetateniei romane nr. 21/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 19 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18 alin. 4 din Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 , excepţie ridicatã de Davidai Elyakim în Dosarul nr. 4.464/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Emil Bivolaru, avocat, membru al Baroului Bucureşti, în calitate de apãrãtor ales cu delegaţie depusã la dosar. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã partea Ministerul Justiţiei a transmis la dosar un punct de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, prin care aratã cã dispoziţiile <>art. 18 alin. 4 din Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 nu mai sunt în vigoare în forma criticatã de autorul excepţiei, astfel cã aceasta a devenit inadmisibilã şi solicitã respingerea sa ca atare.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei. Acesta precizeazã cã, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, textul de lege ce formeazã obiectul excepţiei a fost modificat în aşa fel încât situaţia care stãtea la baza criticii de neconstituţionalitate nu mai subzistã. Ca urmare, Curtea nu va putea, potrivit jurisprudenţei sale, decât sã procedeze la respingerea ca devenitã inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenitã inadmisibilã, aceasta fiind consecinţa modificãrii prevederilor cuprinse în <>art. 18 alin. 4 din Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 , care, în prezent, are o redactare diferitã faţã de cea criticatã de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.464/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. 4 din Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Davidai Elyakim într-o cauzã având ca obiect anularea Ordinului ministrului justiţiei prin care a fost respinsã cererea formulatã de acesta în vederea obţinerii cetãţeniei române.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate suprimã orice cale de atac împotriva hotãrârii pronunţate de prima instanţã, ceea ce reprezintã o îngrãdire a dreptului de acces liber la justiţie, care nu este justificatã de existenţa condiţiilor în care art. 53 din Constituţie permite restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 18 alin. 4 din Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 sunt constituţionale, necontravenind niciunuia dintre textele din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile avocatului ales, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, <>art. 18 alin. 4 din Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000. La data la care excepţia a fost ridicatã, 9 octombrie 2009, textul de lege criticat avea urmãtorul cuprins:
- Art. 18 alin. 4: "Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicãrii, la secţia de contencios administrativ a curţii de apel de la domiciliul sau, dupã caz, reşedinţa solicitantului. Dacã solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi termen, la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotãrârea curţii de apel este definitivã şi irevocabilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 1 alin. (3) care stabileşte cã România este stat de drept, democratic şi social, menţionând valorile supreme garantate în cadrul acestuia, art. 11 referitor la raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, art. 20 referitor la interpretarea şi aplicarea tratatelor internaţionale privind drepturile omului, art. 21 care consacrã dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 126 alin. (1) şi (6) privind realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti prevãzute în lege şi garantarea controlului judecãtoresc al actelor administrative şi art. 129 referitor la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu soluţionarea acesteia, textul de lege criticat a fost modificat prin Legea nr. 354/2009 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii cetãţeniei române nr. 21/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 16 noiembrie 2009. În prezent, dispoziţiile <>art. 18 alin. 4 din Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 au urmãtoarea redactare: "Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetãţeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicãrii, la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ. Hotãrârea curţii de apel este definitivã şi poate fi supusã recursului la secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."
Curtea constatã cã, prin noua redactare a textului de lege criticat, a fost înlãturat caracterul irevocabil al hotãrârii pronunţate de instanţa de contencios administrativ competentã sã soluţioneze acţiunea introdusã în vederea anulãrii ordinului emis de preşedintele Autoritãţii Naţionale pentru Cetãţenie, prin care acesta a respins cererea de acordare sau redobândire a cetãţeniei române.
Prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curţii Constituţionale a statuat, cu valoare de principiu, cã, "în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii". Or, în cauza de faţã, legiuitorul a ales o formulã de reglementare care nu pãstreazã soluţia normativã pe care autorul excepţiei a criticat-o. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 18 alin. 4 din Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 a devenit inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 18 alin. 4 din Legea cetãţeniei române nr. 21/1991 , excepţie ridicatã de Davidai Elyakim în Dosarul nr. 4.464/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
