Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 791 din 19 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 518 din 28 iulie 2009
DECIZIE nr. 791 din 19 mai 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 518 din 28 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Eugenia Ladar şi Viorica Iancu în Dosarul nr. 2.070/271/2007 al Judecãtoriei Oradea - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 2.070/271/2007, Judecãtoria Oradea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 , excepţie ridicatã de Eugenia Ladar şi Viorica Iancu în cauza ce are ca obiect sãvârşirea infracţiunii de evaziune fiscalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dreptul de acces liber la justiţie, consacrat de art. 24 din Constituţie, şi dreptul la apãrare, consacrat de <>art. 21 din Constituţie , deoarece înlãturã posibilitatea inculpaţilor de a administra probe în favoarea lor, fiind privaţi de beneficiul prezumţiei de nevinovãţie, consacratã de <>art. 23 alin. (11) din Constituţie .
Judecãtoria Oradea - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu urmãtorul conţinut: "(1) În cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege, dacã în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendã. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplicã o sancţiune administrativã, care se înregistreazã în cazierul judiciar.
(2) Dispoziţiile prevãzute la alin. (1) nu se aplicã dacã fãptuitorul a mai sãvârşit o infracţiune prevãzutã de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale <>art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare, din <>Constituţie .
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea a reţinut cã faptul cã de reducerea limitelor pedepsei prevãzute de lege beneficiazã numai învinuitul ori inculpatul care acoperã integral prejudiciul cauzat, în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã nu are semnificaţia îngrãdirii liberului acces la justiţie. Cel în cauzã are posibilitatea de a se adresa instanţelor judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura civilã a cauzei, în deplinã concordanţã cu imperativele dreptului la un proces echitabil.
Referitor la susţinerile autorului excepţiei privind încãlcarea prevederilor <>art. 23 alin. (11) din Constituţie , Curtea a reţinut cã acestea sunt neîntemeiate, deoarece, dacã este îndeplinitã condiţia prevãzutã de textul criticat, limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate, urmând ca instanţa de judecatã, în caz de condamnare, sã stabileascã pedeapsa în cadrul acestor limite. Prin urmare, nu se poate susţine cã inculpatul este obligat sã se declare vinovat, nesocotindu-se astfel prezumţia de nevinovãţie, şi sã accepte necondiţionat pretenţiile pãrţii civile.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 24 privind dreptul la apãrare, Curtea a reţinut cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã.
Neintervenind elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Eugenia Ladar şi Viorica Iancu în Dosarul nr. 2.070/271/2007 al Judecãtoriei Oradea - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
