Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 79 din 25 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civila
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Şantierul Naval" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 7.321/2002 al Judecãtoriei Constanta. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 7.321/2002, Judecãtoria Constanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Şantierul Naval" - S.A. din Constanta într-o cauza civilã ce are ca obiect o contestaţie la executare. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi celor ale art. 125. În esenta, arata ca textul de lege criticat acorda competenta de judecata unui organ ce nu face parte din instanţele judecãtoreşti, în înţelesul consacrat prin Constituţie. În acest sens, invedereaza ca executorul judecãtoresc face parte dintr-o "organizaţie profesionalã cu personalitate juridicã formatã din toţi executorii judecãtoreşti din România", potrivit Statutului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecãtoreşti. Autorul exceptiei considera ca posibilitatea pe care executorul judecãtoresc o are, în virtutea textului legal criticat, de a actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani prin hotãrârea instanţelor de judecata, în condiţiile în care acestea nu conţin nici o prevedere în acest sens, incalca interdicţia constituţionalã de înfiinţare a unor instanţe extraordinare şi aduce atingere, în acelaşi timp, "dreptului de dispoziţie al pãrţilor de a acţiona pe calea instanţelor" şi principiului contradictorialitãţii, deoarece "pãrţile nu pot sa punã în discuţie şi sa formuleze apãrãri în ceea ce priveşte cuantumul sumei". De asemenea, observa ca pentru diferenţa dintre suma precizatã în hotãrârea judecãtoreascã şi cea pe care organul de executare o solicita "nu se plãteşte nici o taxa de timbru, creandu-se posibilitatea de eludare a dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte taxele de timbru". Se susţine ca art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã aduce atingere principiului egalitãţii, întrucât "da libertate organelor de executare de a proceda în mod aleatoriu" cu privire la actualizarea obligaţiei, astfel încât se creeazã "posibilitatea apariţiei unor discriminãri în ceea ce priveşte recuperarea debitelor". Judecãtoria Constanta apreciazã ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. În acest sens arata ca, potrivit art. 125 din Constituţie, corelat cu prevederile <>art. 10 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, instanţele judecãtoreşti sunt judecãtoriile, curţile de apel şi Curtea Suprema de Justiţie, iar instanţele extraordinare sunt acelea care "se constituie în mod special pentru judecarea unui anumit proces sau unui anumit tip de infracţiuni, recurgand la o precedura deosebita de cea ordinarã". Competenta executorilor judecãtoreşti de actualizare a sumelor recunoscute printr-o hotãrâre judecãtoreascã, ce constituie titlu executoriu, nu incalca principiul egalitãţii în fata legii şi nici acela al dreptului la apãrare, "întrucât oricine se considera vãtãmat printr-un act de executare poate formula, în temeiul dispoziţiilor art. 399 Cod procedura civilã, contestaţia la executare pentru anularea acestora, sau în anumite situaţii anihilarea chiar a efectului executoriu al unui titlu". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, considera ca textul legal criticat nu infrange prevederile art. 125 alin. (1) din Constituţie, deoarece instituie doar o modalitate de simplificare a desfãşurãrii procesului civil în faza executãrii silite şi asigura o mai mare celeritate. În acest sens, arata ca actualizarea valorii obligaţiei stabilite prin titlul executoriu "nu reprezintã un act care sa justifice parcurgerea din nou a fazei judecaţii, ci o operaţiune tehnica, care poate fi realizatã fãrã dificultate de cãtre organul de executare". De asemenea, considera ca art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã apare ca fiind constituţional şi prin raportare la art. 16 din Constituţie, deoarece nu creeazã discriminãri între cetãţeni, potrivit criteriilor stabilite în art. 4 alin. (1) din Constituţie şi în art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi este aplicabil, în egala mãsura, tuturor cauzelor de acelaşi fel, precum şi tuturor pãrţilor din aceste cauze. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, introduse prin articolul unic pct. 31 din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, ordonanta publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001. Acest text de lege are urmãtoarea redactare: "Dacã titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizarea în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plãţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu." În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege se invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 125: "(1) Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege. (2) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare,[...]" Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, a statuat ca aceste dispoziţii legale nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 şi 125. În acest sens, Curtea a constatat ca textul de lege criticat nu reglementeazã o procedura de competenta instanţelor judecãtoreşti, ci o procedura executionala, data în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecãtoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizatã a obligaţiilor de plata, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect operatia de actualizare efectuatã de executorul judecãtoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ, care nu este supus principiiloj procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. Impotriva acestui act persoana care se considera vãtãmatã în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligaţiei de plata - are deschisã calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedura civilã. În aceste condiţii nu s-a putut retine infrangerea art. 125 din Constituţie. Curtea a mai constatat ca nu poate fi primitã nici critica privind încãlcarea art. 16 din Constituţie, critica potrivit cãreia prin exceptarea de la plata taxei de timbru a operatiei de actualizare efectuate de executorul judecãtoresc s-ar crea discriminãri între participanţii la procesul civil, întrucât textul de lege criticat nu are ca obiect reglementarea taxelor judiciare de timbru în cadrul procedurii executionale, aceasta problema formând obiectul unui alt act normativ, şi anume <>Legea nr. 146/1997 . Cu acel prilej, Curtea a apreciat ca art. 16 din Constituţie, din perspectiva argumentelor invocate, nu are legatura cu excepţia supusã controlului de constitutionalitate. În cauza de fata nu au intervenit elemente noi care sa justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Şantierul Naval" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 7.321/2002 al Judecãtoriei Constanta. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Doina Suliman
─────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
