Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 79 din 21 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 alin. (1) lit. b) si art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 12 aprilie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de George Liţă în Dosarul nr. 3.084/205/2011 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.605D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele criticate nu contravin normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei şi că acesta critică, în realitate, modalitatea în care i-au fost aplicate de către instanţa competentă dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. b) şi art. 110 alin. (1) lit. b) din Codul silvic.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 4 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.084/205/2011, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de George Liţă într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe penale prin care autorul excepţiei a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) şi art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele criticate, ce prevăd ca fiind infracţiuni fapte care sunt reglementate, în acelaşi timp, drept contravenţii, încalcă principiul statuat în normele europene prevăzute la art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit cărora nicio persoană nu poate fi judecată sau pedepsită de două ori pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni. Se susţine că, chiar şi în situaţia în care faptele prevăzute de normele criticate sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să constituie, potrivit legislaţiei naţionale în vigoare, contravenţii, acestea reprezintă fapte de natură penală, conform criteriilor consacrate în legislaţia europeană. Se arată că în acest fel sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 148. Se susţine că, în fapt, autorul excepţiei a fost sancţionat contravenţional de trei ori, în decurs de un an, pentru săvârşirea faptelor incriminate la art. 108 alin. (1) lit. b) şi art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, după care a fost sancţionat şi penal de către instanţa de fond învestită cu soluţionarea cauzei.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi face trimitere la practica în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate reglementează în mod clar infracţiunile la care fac trimitere şi pedepsele aplicate în cazul săvârşirii acestora, normele în cauză nefiind lipsite de previzibilitate şi accesibilitate. Se mai arată că încadrarea ca infracţiune sau contravenţie a unei fapte este supusă controlului instanţelor judecătoreşti competente, în cadrul căruia persoana care le-a săvârşit poate proba întinderea prejudiciilor cauzate, care determină o astfel de încadrare. Se susţine, totodată, că dispoziţiile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt incidente în cauză.
Avocatul Poporului arată că dispoziţiile criticate nu încalcă principiul non bis in idem, întrucât, în privinţa faptelor prevăzute de către aceste norme, legiuitorul a tranşat sfera contravenţiilor de cea a infracţiunilor, în funcţie de valoarea prejudiciului produs prin săvârşirea lor. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, constituie contravenţie tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum şi distrugerea ori vătămarea de arbori, puieţi sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare. În timp ce art. 108 alin. (1) din Codul silvic incriminează aceleaşi fapte, în condiţiile în care prejudiciul produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, sau dacă prejudiciul produs este mai mic decât de 5 ori valoarea anterior arătată, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte această valoare. Se arată, totodată, că încadrarea faptelor săvârşite în una dintre normele invocate nu este însă de competenţa instanţei de contencios constituţional, ci a celei de judecată, în faţa căreia autorul lor beneficiază de toate garanţiile prevăzute de normele procedurale în vigoare, inclusiv de dreptul de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată însă că autorul critică, în realitate, prevederile art. 108 alin. (1) lit. b) şi ale art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au următorul cuprins:
- Art. 108 alin. (1) lit. b): "(1) Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se sancţionează după cum urmează:
[...]
b) cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este mai mică decât limita prevăzută la lit. a), dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte limita prevăzută la lit. a);";
- Art. 110 alin. (1) lit. b): "(1) Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se sancţionează după cum urmează:
[...]
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depăşeşte valoarea prevăzută la lit. a);".
Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, dispoziţiilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori şi prevederilor art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cu privire la dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 108 alin. (1) lit. b) şi art. 110 alin. (1) lit. b) din Codul silvic reglementează explicit condiţiile în care faptele enumerate în ipotezele celor două norme juridice criticate constituie infracţiuni şi pedepsele care se aplică în cazul săvârşirii lor, în timp ce aceleaşi fapte, săvârşite în condiţiile prevăzute prin dispoziţiile Legii nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 23 iulie 2010, constituie contravenţii. Curtea constată că criteriul avut în vedere de legiuitor în stabilirea caracterului infracţional al faptelor prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) şi art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 este cel valoric, coroborat cu persistenţa în timp a conduitei neadaptate la cerinţele legii, respectiv, fapta să fi fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, cu condiţia ca valoarea cumulată a prejudiciilor produse să depăşească valoarea-prag egală cu de 5 ori preţul mediu al unui metru cub pe picior, care, potrivit art. 123 din Codul silvic, se stabileşte anual, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi este, la data pronunţării prezentei decizii, de 85 lei, potrivit Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 3.283/2012 pentru aprobarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 24 septembrie 2012.
Prin urmare, Curtea reţine că săvârşirea faptelor arătate în textele criticate, o singură dată în decursul unui an calendaristic, cu producerea unui prejudiciu mai mic decât de 5 ori valoarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, constituie contravenţie, iar săvârşirea aceloraşi fapte, de cel puţin două ori în decursul aceluiaşi an, cu producerea unor prejudicii a căror valoare cumulată depăşeşte limitele arătate în normele incriminatoare, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu pedepsele prevăzute de către acestea.
Astfel, Curtea constată că textele criticate nu încalcă principiul legalităţii incriminării, nefiind încălcate dispoziţiile art. 148 din Constituţie şi nici cele ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie.
Totodată, Curtea reţine că normele prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) şi art. 110 alin. (1) lit. b) din Codul silvic sunt suficient de clare, precise şi previzibile, permiţând persoanelor cărora li se adresează să îşi modeleze conduita potrivit acestor dispoziţii.
Curtea constată că prevederile art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sunt inaplicabile, întrucât nu vizează un domeniu ce intră în sfera de competenţă a Uniunii Europene.
De asemenea, Curtea reţine că încadrarea juridică a faptelor astfel săvârşite este de competenţa organelor însărcinate cu constatarea şi sancţionarea contravenţiilor şi, respectiv, a organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată, şi că aceasta poate fi suspusă controlului instanţelor competente, în faţa cărora contravenientul, învinuitul şi inculpatul, după caz, beneficiază de toate drepturile şi garanţiile prevăzute de Constituţie şi lege, inclusiv de posibilitatea de a dovedi că întinderea prejudiciului reţinut în sarcina sa nu corespunde realităţii (a se vedea Decizia nr. 599 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 2 august 2007).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. b) şi art. 110 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, excepţie ridicată de George Liţă în Dosarul nr. 3.084/205/2011 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
