Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 79 din 2 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiintarea inchisorii contraventionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 250 din 22 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii şi închisorii contravenţionale, excepţie ridicatã de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin în Dosarul nr. 4.970/2003 al Judecãtoriei Reşiţa.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã, deşi dispoziţiile <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 au fost abrogate prin Ordonanţa Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale, critica de neconstituţionalitate subzistã, întrucât hotãrârea prin care se aplicã sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii a rãmas nesupusã vreunei cãi de atac. Aceastã criticã este însã neîntemeiatã, deoarece suprimarea unei cãi de atac nu echivaleazã cu o limitare a accesului la justiţie, stabilirea cãilor de atac şi a modului de exercitare a acestora fiind de competenţa legiuitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie. În concluzie, solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.970/2003, Judecãtoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii şi închisorii contravenţionale. Excepţia a fost ridicatã de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin, în calitate de reprezentant al agentului constatator aparţinând Poliţiei Bocşa, în dosarul având ca obiect sesizarea prin care Poliţia Bocşa solicitã instanţei aplicarea sancţiunii închisorii contravenţionale contravenientului Dorel Mãricuţu, considerând cã sancţiunea amenzii este neîndestulãtoare pentru acesta.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 , care reglementeazã recursul împotriva hotãrârii instanţei prin care s-a aplicat sancţiunea închisorii contravenţionale, sunt neconstituţionale, întrucât restrâng dreptul pãrţilor din proces de a declara recurs şi împotriva celorlalte sancţiuni ce pot fi aplicate de instanţa de judecatã în temeiul <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 , respectiv prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii şi amenda contravenţionalã, încãlcând astfel prevederile constituţionale ale art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, şi ale art. 128 [în prezent art. 129] din Constituţie, privind dreptul de a folosi cãile de atac. Totodatã, autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile art. 10, în ansamblu, sunt neconstituţionale deoarece nu prevãd dreptul agentului constatator de a declara recurs împotriva hotãrârii prin care se dispune respingerea sesizãrii privind amenda neîndestulãtoare, contravenindu-se astfel aceloraşi prevederi constituţionale.
Judecãtoria Reşiţa considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât textul criticat restrânge accesul liber la justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul aratã cã, deşi dispoziţiile <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 au fost abrogate prin art. II pct. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale, critica de neconstituţionalitate subzistã, întrucât hotãrârea prin care se aplicã sancţiunea prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii rãmâne nesupusã vreunei cãi de atac, în baza art. 9 din acelaşi act normativ. Cu privire la excepţia astfel determinatã, Guvernul considerã cã este neîntemeiatã, suprimarea unei cãi de atac nefiind echivalentã cu o limitare a accesului la justiţie, deoarece, faţã de dispoziţiile art. 129 din Constituţie, rãmâne la latitudinea legiuitorului stabilirea cãilor de atac şi a hotãrârilor supuse acestor cãi de atac. Totodatã, mai aratã cã dispoziţiile <>art. 9 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 , care stabilesc cã hotãrârea prin care s-a luat mãsura prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii este irevocabilã, îşi gãsesc justificarea în faptul cã aceastã sancţiune se aplicã numai cu consimţãmântul contravenientului, iar în ceea ce priveşte hotãrârea prin care s-a aplicat sancţiunea contravenţionalã a amenzii, aceasta poate fi atacatã potrivit dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. În concluzie, Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece prevederile art. 129 din Constituţie reglementeazã competenţa exclusivã a legiuitorului de a stabili care sunt cãile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii şi închisorii contravenţionale, având urmãtorul conţinut: "(1) Hotãrârea instanţei prin care s-a aplicat sancţiunea închisorii contravenţionale este supusã recursului.
(2) Contravenientul poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, dacã a fost prezent la dezbateri, sau de la comunicare, dacã a fost lipsã.
(3) Procurorul poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare.
(4) Motivarea recursului declarat de contravenient nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendã executarea.
(5) Recursul se judecã în termen de 15 zile de la înregistrare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 din Constituţie, referitoare la liberul acces la justiţie, şi celor ale art. 128 (care, urmare revizuirii şi republicãrii Constituţiei, au dobândit o nouã numerotare, şi anume art. 129, fãrã a fi însã modificate).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea constatã cã, ulterior datei sesizãrii sale, a fost emisã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108 din 24 octombrie 2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003. Prin dispoziţiile <>art. II pct. 1 din acest act normativ, titlul Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 a fost modificat în spiritul noii reglementãri, respectiv "Ordonanţã privind regimul juridic al sancţiunii prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii", iar prin dispoziţiile art. II pct. 8 din acelaşi act normativ au fost abrogate expres prevederile criticate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, abrogarea normelor privind calea de atac împotriva sancţiunii închisorii contravenţionale fiind consecinţa fireascã a desfiinţãrii acestei sancţiuni.
Curtea observã cã, deşi în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se fac referiri la restrângerea dreptului pãrţilor din proces de a declara recurs şi împotriva celorlalte sancţiuni contravenţionale ce pot fi aplicate de instanţa de judecatã în temeiul <>Ordonanţei Guvernului nr. 55/2002 , critica de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile legale referitoare la folosirea cãii de atac a recursului împotriva hotãrârii instanţei prin care s-a aplicat sancţiunea închisorii contravenţionale, în prezent abrogatã. Câtã vreme dispoziţiile privitoare la aplicarea celorlalte sancţiuni contravenţionale sunt reglementate de acelaşi act normativ, respectiv <>Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 , autorul excepţiei trebuia sã se refere la acestea, în mãsura în care le considera neconstituţionale. Întrucât nu a fãcut acest lucru, Curtea Constituţionalã nu se poate substitui voinţei lui.
Potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei". În speţã, întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc dispoziţiile <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 , care au fost abrogate, în temeiul <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilã, urmând sã fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestãrii unei activitãţi în folosul comunitãţii, modificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 108/2003 pentru desfiinţarea închisorii contravenţionale, excepţie ridicatã de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin în Dosarul nr. 4.970/2003 al Judecãtoriei Reşiţa.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
